CASE OF SEGHETI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

CASE OF SEGHETI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2013)

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

CAUZA

SEGHETI v. REPUBLICA MOLDOVA

(Cererea nr. 39584/07)

HOTĂRÎRE

STRASBOURG

15 octombrie 2013

DEFINITIVĂ

15.01.2014

Poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Segheti v. Republica Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), statuînd într-o Cameră compusă din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secțiunii,

Deliberînd în secret la 24 septembrie 2013,

Pronunță următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA

1

.

Cauza a fost inițiată prin cererea (nr. 39584/07) depusă la 30 august 2007 contra Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului potrivit Articolului 34 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) de un cetățean al României, dl Ionel Segheti (“reclamantul”).

2.

Reclamantul a fost reprezentat de dl R. Zadoinov, avocat care își desfășoară activitatea la Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl L. Apostol.

3.

Reclamantul a invocat, în particular, că a fost deținut în condiții inumane de detenție.

4.

La 5 ianuarie 2010 cererea a fost comunicată Guvernului. În aceeași zi Guvernul României a fost informat despre dreptul său de a interveni în proceduri în conformitate cu articolul 36 §

1 din Convenție și Regula 44 § 1(b), însă nu și-a exprimat dorința de a se folosi de acest drept.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

5.

Reclamantul s-a născut în 1960 și locuiește în Cricova.

6

.

Reclamantul a activat în calitate de consultant pentru Ambasada României la Chișinău. La 12 aprilie 2005 reclamantul a fost arestat de colaboratorii poliției Republicii Moldova din Călărași, fiind bănuit de acuzații false împotriva unui terț. Deoarece părțile nu au prezentat careva copii ale hotărîrilor referitoare la procedurile pornite în privința reclamantului, din corespondența cu reclamantul rezultă că la o dată necunoscută a fost condamnat la 8 ani de închisoare. La 12 aprilie 2005 reclamantul a fost plasat în detenție în Penitenciarul nr. 3 din Chișinău (anterior fiind Penitenciarul nr. 13). La 5 octombrie 2006 reclamantul a fost transferat la Penitenciarul nr. 15 din Cricova. La 6 august 2009 reclamantul a fost transferat la spitalul Penitenciarului Pruncul (Penitenciarul nr. 16), unde a fost internat și tratat pînă la 18 august 2009 de hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă.

A.

Descrierea făcută de reclamant a condițiilor de detenție

7.

Reclamantul a descris condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 3 în felul următor. El a fost deținut cu alte 39 de persoane într-o celulă de 40 m.p. fără ventilare sau căldură. Uneori, deținuții trebuiau să doarmă pe rînd și trebuiau să aștepte de la 2 la 3 ore pe zi pentru a utiliza apa din robinet, ceea ce făcea păstrarea igienei în Penitenciar dificilă. Toaleta se afla în celulă și emana un miros respingător deoarece nu erau mijloace pentru curățare. Mîncarea era necomestibilă.

8.

Reclamantul a descris condițiile sale de detenție în Penitenciarul nr. 15 în felul următor. La 5 octombrie 2006 el a fost plasat într-o celulă de 60 m.p. cu alte 26 de persoane, fiind foarte puțin spațiu pentru fiecare deținut. În lipsa oricărei munci sau altor activități, el nu avea cu ce se ocupa și își petrecea marea parte a timpului în celulă.

9.

Reclamantului nu i-a fost acordată lenjerie de pat și a trebuit să solicite de la rude să-i aducă. Același lucru a fost valabil și pentru lucrurile de igienă personală. El a fost nevoit să poarte aceleași haine cu care a fost plasat în Penitenciar, deoarece altele nu i-au fost acordate de către administrația Penitenciarului.

10.

Apa, dintr-un singur robinet, era disponibilă numai ziua, nu și noaptea, iar din cauza numărului de deținuți dintr-o celulă nu era întotdeauna posibil de a avea acces la ea. Mîncarea era insuficientă și de calitate joasă. Literatura din bibliotecă era veche și nu exista literatură referitoare la Convenție. Reclamantul, de asemenea, a invocat faptul că nu i-a fost acordată asistență medicală corespunzătoare în ambele instituții penitenciare.

B.

Descrierea făcută de Guvern a condițiilor de detenție ale reclamantului

11

.

Potrivit Guvernului, spațiul de care a beneficiat reclamantul în diferite celule din Penitenciarul nr. 3 și 15 întotdeauna a depășit 4 m.p. În particular, în Penitenciarul nr. 15 el a fost deținut într-un bloc pentru deținuții care lucrează. Prima celulă în care a fost deținut era de 61.6 m.p. în care erau cazați 15 deținuți. În scurt timp după aceea, reclamantul a fost transferat într-o celulă de 30 m.p., în care erau cazați 3 deținuți. Ulterior, reclamantul a fost transferat în altă celulă cu dimensiunea de 24 m.p., în care erau, de asemenea, cazați 3 deținuți. Toate celulele dispuneau de un număr de paturi corespunzător și erau utilate cu robinet și toaletă.

12.

Guvernul a prezentat o listă care confirma că reclamantului i s-a acordat asistență medicală de mai multe ori, atît în Penitenciarul nr. 3 cît și 15, inclusiv și tratament staționar pentru ulcer în 2005.

II.

DOCUMENTE RELEVANTE

13

.

Fragmente relevante ale raportului Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante(CPT) referitoare la vizita în Moldova efectuată la 20 și 30 septembrie 2004 prevede următoarele (traducere neoficială):

“54.

Delegația a vizitat cinci instituții ce aparțin Ministerului Justiției: închisoarea nr. 3 din Chișinău, [și] coloniile nr. și nr. 15 din Cricova...

55.

Avînd în vedere situația economică în țară, situația majorităților penitenciarilor vizitate a rămas dificilă și delegația a depistat numeroase probleme ce au fost identificate în timpul vizitelor din 1998 și 2001 ce țin de condițiile materiale și regimurile de detenție.

...

81.

Colonia nr. 15 dispune de 4 clădiri de detenție, în care deținuții erau împărțiți pe detașamente, conform categoriilor lucrători (detașamentele 2, 3, 4 și 6) și nelucrători (detașamentele 1, 5, 7, 8). Spre deosebire de colonia nr. 4, în pofida vechimii clădirii, impresia generală pe care o crea instituția era una de curățenie și îngrijire adecvată. Merită a fi menționate eforturile lăudabile întreprinse în acest sens. Dar, și în acest caz, în ceea ce privește amenajarea și reparațiile necesare în dormitoare, multe au depins de resursele deținuților.

Condițiile materiale variază, de la acceptabile până la bune în unele instituții, cum ar fi în detașamentul 5 de deținuți nelucrători. În alte dormitoare – deși suficient de îngrijite și curate – condițiile erau dificile, uneori cu mai puține paturi decât persoane deținute sau cu ferestre fără sticlă și un echipament primitiv, unele obiecte strict necesare (de exemplu saltele, cearșafuri, pături sau veselă) fiind obținute datorită carității codeținuților. Tot aici, în unele dormitoare spațiul era restrâns, inconveniență parțial atenuată prin politica ușilor deschise în secții.

83.

În toate instituțiile de detenție cantitatea și calitatea hranei deținuților constituie un motiv de reală îngrijorare, cu excepția coloniei de reeducare pentru minori de la Lipcani, unde eforturile depuse în acest sens sunt lăudabile. Delegația a fost asaltată cu plângeri privind lipsa cărnii, a produselor lactate. Constatările făcute la fața locului de către delegație, atât în privința proviziilor, cât și a meniului confirmă aceste plângeri. Membrii delegației, au observat, de asemenea, că în unele instituții (la închisoarea nr. 3 și în colonia nr. 4), mâncarea care se servea era expirată și practic inconsumabilă (de exemplu, avea insecte și viermi). Acest fapt nu este deloc surprinzător, ținând cont de starea generală proastă a bucătăriilor și a echipamentului modest al acestora.

Când vine vorba despre asigurarea unei alimentații adecvate pentru deținuți, autoritățile moldovenești dau mereu vina pe dificultățile financiare. Totuși, Comitetul insistă că în cazul alimentației este vorba despre o condiție fundamentală a vieții, pe care statul trebuie să o asigure persoanelor pe care le are în responsabilitatea sa, și că nimic nu-l scutește de această responsabilitate. Nerespectarea acestei obligații este cu atât mai inacceptabilă, cu cât, în conformitate cu legislația, deținuții lucrători din instituțiile vizitate contribuie la cheltuielile pentru alimentația lor și a codeținuților. ...

85.

Ținînd cont de cele sus-menționate, CPT recomandă autorităților moldovenești:

...

-

să asigure ca în coloniile nr. 4 și nr. 15 fiecare deținut să aibă un pat cu așternutul necesar (saltea, cearșaf, pătură) și ca toate ferestrele din dormitoare să aibă sticlă;

-

să scoată de pe geamurile celulelor din detașamentul 1 al coloniei nr. 15 dispozitivele care le acoperă pentru a asigura accesul adecvat al luminii naturale și al aerului curat;

-

să înceapă fără întârziere reparația echipamentului sanitar comun în coloniile nr. 4 și nr. 15, precum și în colonia de reeducare a minorilor;

-

să le asigure imediat deținuților din închisoarea nr. 3, ... 4 și nr. 15, precum și din toate celelalte instituții penitenciare care se află într-o situație similară, o alimentare suficientă, servită conform regulilor igienice elementare;

-

să întreprindă toate măsurile necesare pentru a asigura în coloniile nr. 4 și nr. 15, precum și în toate celelalte instituții penitenciare care se află într-o situație similară, o aprovizionare adecvată cu apă, electricitate și combustibil; ...”

14

.

Fragmentele relevante ale raportului Raportorului Special pentru tortură și alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă referitor la vizita în Moldova din 4 -11 iulie 2008 (Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, documentul A/HRC/10/44/Add.3, 12 februarie 2009) prevăd următoarele:

“B. Condițiile în locurile de detenție

Instituțiile din subordinea Ministerului Justiției

[1]

.

Totuși, unele instituții vizitate de Raportorul Special erau supra-aglomerate. Autoritățile înseși au indicat că Instituția nr. 13 din Chișinău este supra-aglomerată – în ziua vizitei aici erau deținute 931 persoane, capacitatea oficială a acesteia fiind de 600 (a se vedea anexa). Raportorul Special a fost informat de planurile Guvernului de a închide această instituție.

15

.

În raportul său pentru anul 2009 (pagina 117 – “Condiții de detenție”), Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova (“Centrul pentru Drepturile Omului”, care activează și ca Instituția Ombudsman-ului din Moldova) a constatat,

inter alia

, că:

“Cu referire la igiena personală, îmbrăcămintea și așternuturile, deși Hotărîrea Guvernului privind aprobarea normelor minime de alimentare zilnică a deținuților și de eliberare a detergenților nr. 609 (din 29.05.2006), prevede normele de eliberare a săpunului pentru îmbăierea deținuților și alte necesități sanitar-igienice, acest lucru rămîne a fi nerealizat și pe parcursul anului 2009.”

16

.

În raportul său pentru anul 2010 (pagina 142 și următoarele – “Condiții de detenție”) Centrul pentru Drepturile Omului a constatat,

inter alia

, că:

“......Departamentul Instituțiilor Penitenciare a informat avocatul parlamentar despre faptul că asigurarea cu produse din carne și pește [deținuților] se efectuează după posibilități. Totodată, autoritățile vizate au comunicat că, în condițiile situației financiare dificile, pe parcursul anului 2010, deținuții din Penitenciarul nr. 17 or. Rezina au fost asigurați cu produse din carne în volum de 75 la sută din necesar și cu produse din pește în volum de 80 la sută din necesar. În acest sens, Ministerul Justiției a comunicat despre cheltuielile suportate pe parcursul anului 2010. Astfel, pentru alimentația deținuților în 2010 au fost alocate din bugetul de stat 24,05 milioane de lei, în timp ce necesitățile pentru aceeași perioadă, prezentate Ministerului Finanțelor la proiectul Legii bugetului, au constituit 29,05 milioane de lei. Pentru alimentarea unui deținut în zi, în anul 2010, au fost cheltuiți 10,24 lei, necesitatea fiind de 12,35 lei. În asemenea condiții, deseori acest fapt s-a aflat la baza motivării de către reprezentanții administrațiilor instituțiilor penitenciare privind imposibilitatea asigurării deținuților cu produse din carne și pește...”

17.

La 24 octombrie 2003 Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr. 415-XV privind aprobarea Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008. Planul include un număr de obiective care urmează să fie atinse în perioada de 4 ani și a fost destinat pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție, inclusiv reducerea supra-aglomerării, îmbunătățirea tratamentului medical, integrarea deținuților la lucru și încurajarea reintegrării lor sociale, precum și instruirea personalului. Rapoarte corespunzătoare trebuiau să fie prezentate referitoare la implementarea Planului de Acțiuni. La 31 decembrie 2003 Guvernul a adoptat hotărîrea cu privire la principiile reorganizării sistemului din penitenciar, împreună cu Planul de Acțiuni 2004-2013 pentru Reforma Sistemului Penitenciar, ambele avînd ca scop,

inter alia

, îmbunătățirea condițiilor de detenție în penitenciare.

18

.

La o dată nespecificată Ministerul Justiției a efectuat un raport intitulat “Implementarea de către Ministerul Justiției a paragrafului 14 din Planul de Acțiuni pentru drepturile omului pentru anii 2004-2008, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 415-XV din 24 octombrie 2003”. La 25 noiembrie 2005 Comisia pentru Drepturile Omului de asemenea a efectuat un raport cu privire la implementarea Planului Național de Acțiuni. Ambele rapoarte au confirmat finanțarea insuficientă a sistemului penitenciar și omisiunea în rezultat a implementării integrale a Planului în penitenciarele din Moldova, inclusiv Penitenciarul nr. 3 din Chișinău. Începutul acestor rapoarte au indicat,

inter alia

, că “atîta timp cît scopurile și acțiunile specificate [în Planul Național de Acțiuni pentru Drepturile Omului] nu au suportul financiar necesar ... va rămîne numai buna intenție a Statului să protejeze drepturile omului astfel cum a fost descrisă în Hotărîrea Parlamentului nr.

415-XV of 24

octombrie 2003 ...”

ÎN DREPT

I.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 3 DIN CONVENȚIE

19.

Reclamantul s-a plîns că a fost deținut în condiții inumane, atît în Penitenciarul nr. 3 din Chișinău, cît și în Penitenciarul nr. 15 din Cricova. Reclamantul și-a întemeiat poziția pe Articolul 3 din Convenție, care prevede următoarele:

“Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. ”

A.

Admisibilitatea

1.

Obiecția preliminară a Guvernului

20.

Guvernul a afirmat că reclamantul a omis să epuizeze remediile naționale disponibile. În particular, în temeiul articolului 4 § 2 din Constituție, Convenția este parte a sistemului juridic național și are prioritate față de alte legi. Prin urmare, reclamantul ar fi trebuit să inițieze proceduri civile în fața instanțelor judecătorești naționale, bazîndu-se direct pe prevederile Convenției și pe diferite prevederi ale Codului Civil.

21.

Reclamantul a afirmat că nu a beneficiat de remedii efective în privința plîngerii sale în temeiul articolului 3 din Convenție.

22.

Curtea reiterează că a examinat de mai multe ori chestiunea cu privire la remediile efective în privința condițiilor necorespunzătoare de detenție din Moldova (a se vedea

Sarban v. Moldova

, nr. 3456/05, §§ 57-62, 4 octombrie 2005;

Holomiov v.

Moldova

, nr.

30649/05, §§ 101-107, 7 noiembrie 2006;

Istratii și alții v. Moldova

, nr. 8721/05, 8705/05 și 8742/05, § 38, 27

martie 2007;

Modarca v. Moldova

, nr. 14437/05, § 47, 10 mai 2007; și

Stepuleac v.

Moldova

, nr. 8207/06, § 46, 6 noiembrie 2007), și a conchis de fiecare dată că remediile sugerate de Guvern au fost ineficiente în privința persoanelor deținute la moment. În

Malai v.

Moldova

(nr. 7101/06, §§

42-46, 13

noiembrie 2008), a constatat o violare a articolului 13 din Convenție din motivul lipsei remediilor naționale efective în privința condițiilor inumane și degradante de detenție, constatînd că “nu s-a demonstrat existența remediilor efective în privința plîngerii reclamantului în temeiul articolului 3” referitoare la condițiile de detenție. În prezenta cauză, la momentul depunerii cererii, reclamantul se afla încă în detenție.

Curtea constată, prin urmare, că cererea nu poate fi declarată inadmisibilă pentru neepuizarea remediilor naționale și astfel, obiecția Guvernului urmează să fie respinsă.

2.

Alte chestiuni cu privire la admisibilitate

23.

Curtea menționează că în prezenta cauză reclamantul a depus 4 plîngeri referitoare la condițiile de detenție: (i)

asistență medicală insuficientă, (ii)

supra-aglomerarea în celulă, (iii)

igiena necorespunzătoare, și (iv)

calitatea și cantitatea mîncării. Curtea consideră că reclamantul nu și-a întemeiat prima plîngere. Mai mult, Guvernul a prezentat anumită informație care confirmă că reclamantul a beneficiat de asistență medicală de mai multe ori.

24

.

În ceea ce privește supra-aglomerarea, Curtea cunoaște situația generală din penitenciarele din Moldova și a constatat o violare într-un număr de cauze referitoare la această chestiune. Cu toate acestea, din observațiile Guvernului reiese (reclamantul și-a îndreptat atenția asupra Penitenciarului nr. 3), că în Penitenciarul nr. 15, inițial el a beneficiat de 4 m.p. pentru spațiu personal, care ulterior a crescut pînă la 8 și chiar 10 m.p. (a se vedea § 11

supra

). În lipsa unor probe care ar demonstra contrariul, Curtea conchide că plîngerea referitoare la supra-aglomerarea în celula reclamantului din Penitenciarul nr. 15 este neîntemeiată, din moment ce spațiul de care a beneficiat a fost peste minimul de 4 m.p. recomandat de CPT.

25.

Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa (a se vedea, de ex.,

I.D. v. Moldova

, nr. 47203/06, §§ 27-29, 30 noiembrie 2010) referitoare la calcularea termenului de 6 luni pentru depunerea cererilor referitoare la condițiile de detenție. În particular, atunci cînd există plîngeri asupra condițiilor de detenție din cîteva locuri diferite, pretinsa violare poate conduce la o “situație continuă” dacă principalele caracteristici ale perioadelor de detenție în cauză sunt în esență aceleași. Altfel, fiecare perioadă de detenție va fi calculată separat, iar plîngerea în privința fiecărei perioade trebuie să fie depusă la Curte în termen de 6 luni de la încetarea unei astfel de detenții.

26.

Astfel cum rezultă din § 24

supra

, în cazul reclamantului, celula din Penitenciarul nr. 15 în care a fost deținut nu a fost supra-aglomerată. Prin urmare, problema supra-aglomerării nu poate fi considerată că a condus la o situație continuă și orice plîngere în acest sens referitoare la detenție din Penitenciarul nr. 3 ar fi trebuit să fie depusă în termen de 6 luni de la părăsirea penitenciarului de către reclamant nefiind supus mai mult la pretinsa violare. Cu toate acestea, reclamantul a depus plîngerea sa peste 10 luni după ce a fost transferat în Penitenciarul nr. 15 (a se vedea § 1 și 6

supra

). Rezultă că acest capăt de cerere a fost depus cu depășirea termenului de 6 luni și urmează să fie respins în conformitate cu articolul 35 §§

1 și

4 din Convenție.

27.

Curtea menționează că plîngerile referitoare la igiena și mîncarea necorespunzătoare în Penitenciarele 3 și 15 în esență sunt aceleași și poate fi considerat că au condus la o “situație continuă”. Prin urmare, acest aspect al condițiilor de detenție în ambele instituții trebuie să fie examinat în ansamblu. Curtea consideră că plîngerea nu este vădit-nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenție. În continuare, Curtea menționează că nu este inadmisibilă din orice alte motive. Urmează, astfel, să fie declarată admisibilă.

B.

Fondul

28.

Reclamantul a invocat că condițiile de detenție atît Penitenciarul nr. 3 cît și Penitenciarul nr. 15 au condus la un tratament inuman. În particular, mîncarea servită era necomestibilă și i s-a refuzat norma de pește, carne și produse lactate. El a fost deținut în condiții sanitare necorespunzătoare, iar celula a fost infestată cu paraziți. Mai mult, toaleta era situată la 1,5 m. de la masă și emana un miros respingător deoarece nu existau produse pentru a-l curăța.

29.

Guvernul a invocat că în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 1054 (în vigoare din 1 ianuarie 2009) produsele de igienă astfel ca săpunul, periuțele de dinți și pasta de dinți, hîrtia igienică și praf de spălat au fost distribuite la toți deținuții. Lenjeria de pat era schimbată cel puțin o dată pe săptămînă, după ce Departamentul Instituțiilor Penitenciare a adus aproximativ 20000 diferite articole de lenjerie de pat în 2009. Deținuții aveau la dispoziția sa mașini de spălat. Mîncarea a corespuns cu normele sanitare de nutriție; medicii din ambele Penitenciare nr. 3 și 15 verificau calitatea mîncării. În timp ce anumite produse astfel cum carnea, pește și produsele lactate erau acordate atunci cînd erau disponibile, după anul 2006 situația s-a îmbunătățit considerabil și aceste produse erau acordate în cantități suficiente.

30.

În ceea ce privește condițiile de detenție, Curtea reiterează că Statul trebuie să asigure ca o persoană să fie deținută în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că modul și metoda executării măsurii n-o supune la suferință și greutăți de o astfel de intensitate care ar exceda nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și că avînd în vedere cererile practice din penitenciar, sănătatea sa și bunăstarea sunt protejate în mod corespunzător (a se vedea

Kudła v. Polonia

[MC], nr. 30210/96, §§

92-94, CEDO 2000

‑

XI, și

Popov v.

Rusia

, nr.

26853/04, §

208, 13

iulie 2006).

31.

În prezenta cauză, Curtea menționează că un număr de surse, atît naționale cît și internaționale (a se vedea § 13-16 §) indică faptul că, cel puțin pînă în 2009, condițiile sanitare în majoritatea penitenciarelor vizitate, inclusiv în Penitenciarele nr. 3 și nr. 15 nu corespundeau standardelor stabilite. Se pare de asemenea, că atît cantitatea cît și calitatea mîncării servite deținuților implica îngrijorări serioase. Curtea de asemenea menționează că a constatat că condițiile de detenție, în special, în Penitenciarul nr. 3 erau contrare prevederilor articolului 3 chiar în mijlocul anului 2008, în special calitatea mîncării servite acolo și în Penitenciarul 15 (a se vedea

Ciorap v. Republica Moldova (nr. 3)

, nr. 32896/07, §§ 33-37, 4

decembrie 2012).

32.

Guvernul a menționat că în anul 2009 au fost făcute îmbunătățiri semnificative, un efort pe care Curtea îl apreciază. În același timp, aceasta nu putea îmbunătăți situația reclamantului din data arestului său în 2005 pînă la pretinsele îmbunătățiri considerabile din 2009.

33.

Considerațiunile menționate sunt suficiente pentru a permite Curții să conchidă că a existat o violare a articolului 3 din Convenție în prezenta cauză.

II.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE

34.

Reclamantul s-a plîns că nu a beneficiat de un remediu efectiv în privința plîngerilor sale formulate în temeiul articolului 3 din Convenție. Reclamantul s-a bazat pe articolul 13 din Convenție, care prevede următoarele:

“Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.”

A.

Admisibilitatea

35.

Curtea menționează că această plîngere nu este vădit-nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenție. În continuare, Curtea menționează că nu este inadmisibilă din oricare alte motive. Urmează astfel să fie declarată admisibilă.

B.

Fondul

36.

Guvernul a afirmat că reclamantul a avut posibilitatea să inițieze o acțiune civilă pentru a solicita o compensație pentru orice pretinsă violare a articolului 3 din Convenție. Guvernul și-a întemeiat poziția pe cauzele

Gristiuc

și

Drugaliov

, citate în

Feraru v. Moldova

(nr. 55792/08, § 27, 24 ianuarie 2012).

37.

Astfel cum Curtea a constatat de mai multe ori, articolul 13 din Convenție garantează existența la nivel național a unui remediu pentru a executa esența drepturilor și libertăților din Convenție în orice formă ele pot fi protejate în ordinea juridică națională. Efectul articolului 13 din Convenție este astfel, de a solicita prevederii remediului național să se ocupe cu esența unei “plîngeri fundamentabile” în temeiul Convenției și să ofere o ameliorare adecvată.

38.

În prezenta cauză, din aceleași motive care au condus la respingerea obiecției Guvernului referitoare la epuizarea remediilor naționale (a se vedea §

22

supra

), Curtea constată că a existat o violare a articolului 13 din Convenție, urmare a lipsei remediilor efective în privința plîngerilor referitoare la condițiile de detenție în Moldova.

39.

A existat, astfel, o violare a articolului 13 din Convenție.

III.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE

40.

Articolul 41 din Convenție prevede:

“ Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”

A.

Prejudiciu

41.

Reclamantul a solicitat 20,000 euro (EUR) cu titlu de compensație pentru prejudiciul cauzat urmare a violării drepturilor sale în temeiul articolului 3 și 13 din Convenție.

42.

Guvernul a afirmat că nu urmează să i se acorde o compensație din moment ce drepturile sale garantate de Convenție nu au fost încălcate. În orice caz, suma pretinsă era excesivă prin prisma jurisprudenței Curții.

43.

Avînd în vedere natura violărilor constatate

supra

, Curtea consideră că o compensație în calitate de prejudiciu moral în prezenta cauză este justificată. Apreciind în mod echitabil, Curtea acordă reclamantului

5,000 EUR.

B.

Costuri și cheltuieli

44.

Reclamantul a solicitat 11,857 EUR cu titlu de costuri. Reclamantul a prezentat o listă detaliată referitoare la orele pe care avocatul său le-a utilizat asupra cauzei sale (la o rată variind între 30 EUR și 180 EUR pe oră).

45.

Guvernul a afirmat că atît numărul de ore utilizate asupra cauzei și ratele solicitate de avocat erau excesive.

46.

Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant poate beneficia de rambursarea costurilor și cheltuielilor numai dacă s-a demonstrat că acestea au fost reale și necesare și sunt rezonabile ca cuantum. În prezenta cauză, ținînd cont de documentele de care dispune și de criteriile menționate, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma de 1,500 EUR destinată să acopere toate costurile.

C.

Penalitate

47.

Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

admisibilă plîngerea în temeiul articolului 3 (referitoare la igiena necorespunzătoare, precum și calitatea și cantitatea mîncării) și în temeiul articolului 13 admisibilă, iar restul cererii inadmisibilă;

2.

Hotărăște

că a existat o violare a articolului 3 din Convenție;

3.

Hotărăște

că a existat o violare a articolului 13 din Convenție;

4.

Hotărăște

(a)

că Statul respondent trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care această hotărîre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenției, următoarele sume, care vor fi convertite în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data executării hotărîrii:

(i)

5000 EUR (cinci mii euro), plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de prejudiciu moral;

(ii)

1500 EUR (una mie cinci sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de costuri și cheltuieli;

(b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întîrziere, plus trei procente;

5.

Respinge

restul pretențiilor reclamantului cu titlu de satisfacție echitabilă.

Întocmită în limba engleză și notificată în scris la 15 octombrie 2013, în conformitate cu Regula 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte

[1]

.

Guvernul a indicat că un număr de instituții penitenciare au fost supuse sau sunt în curs de renovare, inclusive încălzirea, sistemele de aprovizionare cu apă, instalațiile sanitare ale acoperișurilor

(ex. nr. 1 - Taraclia, nr. 3 - Leova; nr. 5 - Cahul, nr. 6 - Soroca; nr. 9 - Pruncul; nr. 17 - Rezina; nr. 18 - Branesti; unele din aceste proiecte sunt sprijinite de donator international sau bilaterali.