SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 40974/06 Mehmet EREN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 octombrie 2013 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Seçkin Erel, grefier adjunct al secțiunii f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 27 septembrie 2006, Având în vedere declarația unilaterală depusă de guvernul pârât la 25 martie 2013 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Mehmet Eren, este un resortisant turc născut în 1968 și rezident în Diyarbakýr. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Mehmet Eren. H. Daattekin, avocat la Diyarbakýr. Guvernul turc (adică, o persoană) este reprezentat de agentul său. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plângea de confiscarea de către autorități a cărților pe care le-a comandat din străinătate și din lățimea care i-a fost impusă în acest sens. Cererea a fost comunicată guvernului la 8 martie 2012. Partea reclamantă susținea că confiscarea cărților și a cărților sale este considerată ca fiind o încălcare a dreptului său de a primi idei și informații. Aceasta invoca art. 10 din convenție. După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 25 În martie 2013, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere. În plus, a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. The Government hereby wishes to expres - by way of the unilateral declaration - their acknowledgement of thefact that there has been an interference with the appicants right to freedom of expresion, in particular his right to receive and impart information, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention (see, mutatis mutandis Jarosław Sroka v. Poland , n, 42801/07, 6 March 2012). Consequently, I declare that the Government are to pay the applicant 7,200 (seven thousand and two hundred) Euros as just satisfaction, which they consider to be reasonable in the light of the Court It will be plata within three months from the data of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus trei puncte. The Government would respectfully suggest that the above declaration might be acceptd by the Court as any other reason justificing the striking out of the case of the Court Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele duc la una dintre concluziile enunțate la literele (a), (b) sau (c) din primul alineat al acestei dispoziții. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, printre care cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolului 10 din cauza sechestrării cărților (Sapan c. Turcia, nr 44102/04, § 41, 8 iunie 2010 și Zarakolu și Belgia Uluslararas Curtea observă, de asemenea, că, în temeiul unui amendament efectuat la 2 iulie 2012 la Legea nr. 5187 privind presa, orice decizie de interzicere și de executare adoptată de autoritățile locale competente privind publicațiile înainte de 31 decembrie 2011 va fi ex officio Considerată nulă și neavenită, în termen de șase luni de la publicarea amendamentului menționat anterior, cu excepția cazului în care interdicția în cauză este prelungită printr-o hotărâre. În acest caz, guvernul indică faptul că cele nouă cărți ale reclamantului, confiscate printr-o hotărâre adoptată înainte de 31 decembrie 2011, i-ar putea fi restituite. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, având în vedere considerațiile de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența sa bine stabilită în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu înseamnă că aceasta din urmă nu solicită examinarea prezentei cereri [art. 37 alineatul (1) in fine] În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la obiecțiile întemeiate pe art. 10 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Seçkin Erel Dragoljub Popović Grefier adjunct f.f. președinte
Requête n
o
40974/06
Mehmet EREN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 octobre 2013 en un comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de Seçkin Erel,
greffier adjoint
de section f.f.,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 septembre 2006,
Vu la déclaration unilatérale déposée par le gouvernement défendeur le 25 mars 2013 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Mehmet Eren, est un ressortissant turc né en 1968 et résidant à Diyarbakır. Il est représenté devant la Cour par M.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaignait de la saisie par les autorités des livres qu’il avait commandés de l’étranger et de l’amende qui lui a été infligée de ce fait.
La requête a été communiquée au Gouvernement le 8 mars 2012.
La partie requérante alléguait que la saisie de ses livres et l’amende qu’il s’est vu infliger en conséquence constituent une atteinte à son droit de recevoir des idées et des informations. Elle invoquait l’article 10 de la Convention.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 25
mars 2013, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Government hereby wishes to express - by way of the unilateral declaration - their acknowledgement of the fact that there has been an interference with the applicant’s right to freedom of expression, in particular his right to receive and impart information, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention (see,
mutatis mutandis
,
Jarosław Sroka v. Poland
, n
o
, 42801/07, 6 March 2012).
Consequently, I declare that the Government are prepared to pay the applicant 7,200 (seven thousand and two hundred) Euros as just satisfaction, which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case-law.
The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government would respectfully suggest that the above declaration might be accepted by the Court as any other reason justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
»
Par une lettre du 8 mai 2013, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de cette déclaration
.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du premier paragraphe de cette disposition. L’article 37 §
1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26
juin 2007
; et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18 septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation de l’article 10 en raison de la saisie de livres (
Sapan c. Turquie
, n
o
44102/04, § 41, 8 juin 2010 et
Zarakolu et Belge Uluslararası Yayıncılık c. Turquie
, n
o
26971/95 et 37933/97, §§ 38-39, 13 juillet 2004).
La Cour note aussi qu’en vertu d’un amendement effectué le 2 juillet 2012 à la loi n
o
5187 sur la presse, toute décision d’interdiction et de saisie adoptée par les autorités locales compétentes sur les publications avant le 31
décembre 2011 sera
ex officio
réputée nulle et non avenue, dans les six mois suivant la publication dudit amendement, à moins que l’interdiction dont il s’agit soit prolongée par décision judiciaire.
En l’espèce, le Gouvernement indique que les neuf livres du requérant, confisqués par une décision de justice adoptée avant le 31 décembre 2011 pourraient lui être restitués.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et compte tenu notamment de sa jurisprudence bien établie à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la présente requête (article 37 § 1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les griefs tirés de l’article 10 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Seçkin Erel
Dragoljub Popović
Greffier adjoint f.f.
Président