CtEDO 21.05.2013 Auto

BENGİN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.05.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BENGİN c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 15840/07 Ercan BENG ElectroluxN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 mai 2013 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune f.f, având în vedere cererea formulată anterior la 4 aprilie 2007, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 3 ianuarie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Ercan Béquette, este un resortisant turc născut în 1963 și are reședința în Diyarbakr. El nu este reprezentat de un avocat. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri administrative intentate de acesta și care a luat sfârșit la 29 martie 2006, precum și de cele două proceduri penale împotriva sa și încheiate la 15 noiembrie 2007 și respectiv 28 octombrie 2008. La 14 iunie 2011, cererea a fost comunicată guvernului în drept, reclamanta susținea că durata procedurii administrative intentată de aceasta și durata procedurilor penale diligente împotriva acesteia erau excesive. În ianuarie 2012, guvernul a informat Curtea cu privire la intenția sa de a formula o declarație unilaterală pentru a rezolva problema ridicată de cerere. În plus, a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. Declar că guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului suma de 7 200 EUR (șapte mii două sute de euro) care acoperă orice prejudiciu moral, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, sumă pe care o consideră adecvată în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă va fi convertită în lire turcești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită clanurilor în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul consideră că acțiunea în cauză corespunde jurisprudenței bine stabilite a Curții (Daneshpayeh c. Turcia, nr. 21086/04, 16 iulie 2009). Prin scrisoarea din 23 aprilie 2012, recurenta a indicat că nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi ascultat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 Majewski c. Polonia, n 52690/99, 11 octombrie 2005 ; și Wende și Kukówka c. Polonia , n 56026/00, 10 mai 2007, Karal c. Turcia , n 44655/09, 29 martie 2011). Având în vedere natura concesiilor pe care le cuprinde declarația guvernului, precum și la suma de l c) În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să fie examinată [art. 37 alineatul (1) în fine]. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier adjunct f.f. Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă