MACIEJCZYK v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

15.10.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

MACIEJCZYK v. POLAND (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 967/06 Leokadia MACIEJCZYK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 15 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 noiembrie 2005, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Leokadia Maciejczyk, este un național polonez, care s-a născut în 1957 și trăiește în Gózd. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Wołāsiewicz, succesat de Crizanowska, Ministerul Afacerilor Externe Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are un copil, o fiică născut în 1989. Înainte de cererea de pensie a fost angajată. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 31 decembrie 1993, reclamantul a depus o cerere la Radom Social Security Board (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) de a beneficia de dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, din cauza gravității condiției lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie „EWK”. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical de sănătate al fiicei sale, emis de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1989) a suferit de boală coeliacă și a avut nevoie de un diet liber de gluten și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. La 20 februarie 1994, Consiliul Radom pentru Securitatea Socială („SB”) a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în valoare netă de 2.423.800 zloti polonezi înainte de denumire. În 2002 pensia a constituit 555.33 Zlotys polonez (PLN). În plus, între 1 septembrie 1992 și 30 iunie 1998 reclamantul a primit o indemnitate de familie, suma care nu a fost depusă de părți. Data de începere a plății a pensiei a fost stabilită pentru 3 ianuarie 1994. Reclamantul a fost angajat în Consiliul de Securitate Socială între 21 iunie 1983 și 30 iunie 1998. După cum a fost depus de Guvern, reclamantul a fost ulterior angajat între 18 ianuarie 2001 și 31 martie. La 5 martie 2003, SSB a emis o decizie prin care a suspendat plata pensiei reclamantului. SBB se bazează în primul rând pe faptul că reclamantul a fost angajat și, în al doilea rând, că boala de care a suferit fiica reclamantului nu a calificat reclamantul să primească o pensie anticipată menționată în Ordinul Cabinetului din 15 Mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care cresc copiii care necesită îngrijire permanentă ( Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki ) („Ordinarea 1989”). 10. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, susținând că ar trebui să primească prestația deoarece copilul său necesită asistență constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat cererii inițiale ale reclamantului de pensie. În plus, a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrară principiului protecției drepturilor conținute. 11. 2003 Curtea Regională Radom ( Såd Okręgowy ) a modificat decizia contestată și a acordat reclamantului dreptul la plăți suplimentare ale pensionării anticipate cu efect de la 1 aprilie 2003. Curtea a auzit martori experți care au confirmat că copilul reclamantului a suferit încă de boala diagnosticată în 1994 și că într-adevăr nu a fost pe lista respectivă. Totuși, a constatat că procedura nu a permis dezlocarea reclamantului pensiei de pensionare, deoarece nu au fost descoperite dovezi noi, necunoscute anterior. 12. La o dată neespecificată, Radom SSB a apelat. 13. La 20 octombrie 2004, Curtea de Apel a modificat hotărârea contestată și a respins recursul reclamantului împotriva deciziei din 5 martie 2003. Curtea a subliniat faptul că reclamantul a fost angajat atât la data acordării pensiei EWK (20 februarie 1994) cât și la data în care pensia a fost suspendată (5 martie 1994). La 5 mai 2005, Curtea Supremă a acceptat raționamentul Curții de Apel și a respins recursul de casă. Hotărârea Curții Supreme a fost depusă la reclamant la 23 septembrie 2005. Situația financiară a reclamantului după suspendarea pensiei EWK 16. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să își returneze prestațiile de pensie anticipată plătite de SSB. 17. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat între 18 ianuarie 2001 și 31 martie 2004 și, ulterior, începând cu 15 februarie. 2006. Hotărârea Curții de Apel de la Lublin din 20 octombrie 2004 confirmă că reclamantul a avut o sursă de venit în momentul în care pensia timpurie a fost suspendată, care este în martie 2003 (a se vedea punctul 13 de mai sus). 18. Reclamantul a confirmat că a lucrat în momentul respectiv; totuși, ea a susținut că nicio dispoziție din sistemul juridic polonez nu a interzis ca persoanele care se retrag în muncă să își ia un loc de muncă. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și la chestiunile de practică sunt stabilite în hotărârile din Moskal v. Polonia , nr. 10373/05, §§ 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012). COMPLAINTE 20. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și, în fond, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la decizia de a suspenda dreptul ei la pensia EWK. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE AFECTURI PRIVIND Sfera de aplicare a cazului în fața Curții 21. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-i ceda pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată a bunurilor. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 22. Curtea constată că guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cauzei, susținând că cererea era incompatibilă ratione materiae și ratione personae cu Convenția, constituie un abuz al dreptului de cerere individuală și că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne, respectă cele șase Regula lunară și, în cele din urmă, nu a suferit niciun dezavantaj semnificativ. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 23. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea a considerat deja, în alte cazuri ale EWK, că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au încercat să depună un recurs de casație în fața Curții Supreme pentru a evita orice risc de respingere a cazului de către Curte pentru neepuizare a recoursurilor interne (a se vedea, de exemplu, Frāczek-Potęga c. Polonia În consecință, decizia finală în cazul în cauză a fost adoptată de Curtea Supremă la 5 mai 2005 la 23 septembrie 2005, în timp ce reclamantul a depus cererea la Curtea la 24 noiembrie 2005. În acest sens, Curtea concluzionează că reclamantul a respectat cele șase. Termenul lunar prevăzut la art. 35 § 1 și obiecția guvernului ar trebui, prin urmare, respinsă. 24. Curtea constată că a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului de cerere individuală, neepuizare în ceea ce privește nereclamarea reclamantului, fără dezavantaj semnificativ și renunțat la acestea, în cazurile de urmărire la Moskal (a se vedea, de exemplu, Lewandowski , citat mai sus §§ 45-72 și Lew c. Polonia , nr. 34386/04, §§ 35 62, 4 decembrie 2012). Curtea nu vede niciun motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare. 25. În plus, Curtea constată că nu este solicitată să se ocupe de problemele rămase de admisibilitate, deoarece cererea este, în orice caz, inadmisibilă din motivele menționate mai jos. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție Observațiile părților 26. Guvernul a susținut că cererea este întemeiată în mod evident, susținând că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, deplasarea reclamantului dreptului ei la pensia de pensionare timpurie a fost prevăzută prin lege și a fost în interesul public. De asemenea, a existat o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. Ei au remarcat, de asemenea, că reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 34,295,51 PLN deja plătită pentru ea. 27. Guvernul a subliniat, de asemenea, că reclamantul a lucrat în timpul primirii pensiei EWK, până la 30 iunie 1998. Ea a continuat să lucreze la momentul respectiv și după suspendarea pensiei. În 2003 venitul ei a constituit aproximativ 22,41% din salariul mediu oficial în Polonia și aceste cifre au crescut în anii ulteriori; 27,55% în 2004, 35,68% în 2005, 38,58% în 2006, 42,89% în 2007, 43,23% în 2008. În plus, soțul reclamantului a rămas angajat în mod constant înainte și după suspendarea pensiei reclamantului. 28. Reclamantul a recunoscut că a lucrat la momentul respectiv; cu toate acestea, nici o dispoziție a legii poloneze nu a interzis o persoană pensionată să ia o ocupare suplimentară. Ea a susținut că decizia de a suspenda pensia de pensionare anticipată i-a pus o sarcină excesivă și disproporționată. Evaluarea Tribunalului 29. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal. Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). În plus, aceasta ar reitera faptul că, ca principiu general, autoritățile publice nu ar trebui să fie împiedicate să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că, în consecință, în ceea ce privește motivul privind starea de sănătate a fiicei reclamantei, le-a fost deschisă să reevalueze dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus, § 73 și Iwaszkiewicz c. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 30. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută de lege și a urmărit un obiectiv legitim, după cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal , citat mai sus, §§§ 57 și 61 63). 31. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate anterior în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singurul venit al acestora, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă asupra acestora, deoarece acestea au fost lăsate fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Antoni Lewandowski; Potok; și Lew, citat mai sus). 32. În schimb, ca urmare a suspendării pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu a fost confruntat cu pierderea totală și imediată a singurei sale surse de venit, deoarece a lucrat înainte de suspendarea pensiei (a se vedea Rzepa c. Polonia (dec.), nr. 30361/04, 9 aprilie 2013, § 34). Este adevărat că, după cum a susținut Guvernul, în primii doi ani din post-pensiune, ea a câștigat aproximativ 22%-27% din salariul oficial mediu în Polonia și situația ei ar fi fost dificilă. Cu toate acestea, reclamantul nu a fost lăsat fără resurse; a lucrat deja atunci când pensia a fost suspendată și cifrele privind venitul ei au crescut de la 27% la 43% din salariul oficial mediu în anii ulteriori (a se vedea punctul 27 mai sus). 33. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile sociale și alte astfel de drepturi (a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă (aprox. 2 ani și 2 luni). Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat. 34. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa, citat mai sus, § 37). 35. Rezultă că cererea este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§§ (a) și 4 din Convenția. II. ALTE VIOLĂȚI ALLEGATE A CONVENȚIEI 36. De asemenea, reclamantul a afirmat încălcarea a mai multe alte dispoziții ale Convenției (a se vedea punctul 20 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea consideră că orice chestiuni care ar putea fi abordate de reclamant în temeiul acestor dispoziții au fost deja abordate în mod corespunzător mai sus. 37. În orice caz, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție nu au solicitat un examen separat sau ar trebui să fie respinse ca fiind vădit nefondate (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal 99 și Antoni Lewandowski 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctele 28-37 de mai sus). 38. De aceea, restul cererii trebuie respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Pasos David Thór Björgvinsson Președintele grefierului