Byrzykowski împotriva Poloniei

Rezoluția CM/ResDH(2013)208 Byrzykowski împotriva Poloniei Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (doc.

nr. 11562/05, hotărârea din 27/06/2006, finală la 27/09/2006) (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 16 octombrie 2013 la cea de-a 1181-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior;

După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârea, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)818, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia [1] Informații privind măsurile care vizează executarea hotărârii în cazul Byrzykowski împotriva Poloniei Denumirea cazului Byrzykowski, Cererea nr. 11562/05, Hotărârea nr. 27/06/2006, finală la 27/09/2006. Cazul se referă la o încălcare a dreptului la viață din cauza deficiențelor anchetei privind decesul soției solicitante în timpul nașterii într-un spital (infracționarea procedurală a articolului 2 din Convenție).

În iulie 1999, soția reclamantului a fost pe cale de a da naștere copilului lor și a fost admisă la Spitalul Academia Medicală Wrocław. Medicii au decis să efectueze o secțiune cesareană și i-au dat o peridurală, din care a intrat în comă. Toate eforturile de reanimare au eșuat și a murit la 31/07/1999. Fiul lor, născut de secțiune cesareană, suferă de probleme grave de sănătate, mai ales de caracter neurologic, și necesită o atenție medicală permanentă. La cererea reclamantului, a fost deschisă o anchetă de poliție și a condus la deschiderea, la 29/12/1999, a unei anchete penale cu privire la suspectul infracțiunii de omor. Aceste proceduri au fost de trei ori întrerupte și apoi reluate. În august 1999, reclamantul a solicitat, de asemenea, ca Camera Medicală Regională să aducă proceduri disciplinare împotriva anesteziologistului care a participat la operația soției sale.

Aceste proceduri au rămas de două ori din cauza procedurii penale în curs. În iulie 2002, reclamantul a depus, de asemenea, o cerere de compensare împotriva spitalului în fața unui Curtea Regională Wrocław. La 07/04/2003, aceste proceduri au fost renunțate, în așteptarea rezultatului procedurii disciplinare. Toate aceste trei proceduri erau încă în așteptare atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”) a emis hotărârea în acest caz. Curtea a considerat că nu poate accepta faptul că chestiunile cum ar fi eroarea hotărârii de către un profesionist în domeniul sănătății sau o coordonare neglijentă între profesioniștii în domeniul sănătății în ceea ce privește tratamentul unui anumit pacient sunt suficiente pentru a chema un stat contractant să își țină seama din punctul de vedere al obligațiilor sale pozitive în temeiul articolului 2 din convenție pentru a proteja viața.

[2] Cu toate acestea, obligațiile pozitive impun instituirea unui sistem judiciar independent eficace, astfel încât cauza decesului pacienților în îngrijirea profesiilor medicale, fie în sectorul public, fie în sectorul privat, să poată fi determinată, iar cei responsabili să răspundă. În opinia Curții, în ciuda faptului că s-a instituit o procedură în care reclamantul a încercat să stabilească faptele relevante și să stabilească răspunderea persoanelor responsabile de manipularea livrării și a decesului soției sale, după aproape șapte ani nu a fost dată nici o decizie finală în niciunul dintre aceste proceduri. Autoritățile de procurori au criticat de multe ori procurorii care desfășoară proceduri penale din cauza faptului că dovezile erau incomplete și deciziile privind întreruperea anchetei au fost prematuri din cauza deficiențelor în luarea probelor.

În plus, autoritățile au făcut trimitere în mod repetat la alte proceduri în curs de desfășurare pentru a justifica șederea acestora sau refuzul de a le relua. Potrivit Curții, mai multe considerații generale solicită, de asemenea, o examinare promptă a cazurilor referitoare la decesul într-un spital. Cunoașterea faptelor și a posibilelor erori făcute în timpul asistenței medicale ar trebui să fie stabilită rapid pentru a fi difuzate printre personalul medical al unei anumite instituții și să evite repetarea unor defecte similare și pentru a asigura siguranța pacienților în cadrul asistenței medicale. Costurile și cheltuielile Costurile 000 EUR 150 EUR 150 EUR plătite la 19/10/2006 (2). Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale.

Trei seturi de proceduri care erau pendente la momentul hotărârii Curții au devenit, de atunci, finale. În urma anchetei de poliție asupra presupusului asasinat al soției reclamanților, procurorul de district Wrocław a întrerupt procedura la 18/05/2006 pe baza lipsei de dovezi suficiente. Această constatare, care a fost bazată pe opiniile medicale experte furnizate de mai mulți Instituti de Medicină Forense, a devenit finală la 07/07/2006. Procedura disciplinară inițiată de reclamant împotriva anesteziologiului a fost întreruptă la 11/10/2007 (decizia a devenit finală la 14/12/2007). Procedura civilă de despăgubire, în așteptare în fața Curții Regionale Wrocław, a fost încheiată cu o hotărâre finală din 3/09/2009.

Curtea regională a acordat reclamantului și fiul său compensație și o alocație fiului reclamantului. În lumina celor de mai sus, nici o altă măsură individuală nu pare necesară. Curtea Europeană nu a constatat nicio incapacitate din partea statului în obligația sa de a prezenta o procedură de determinare a responsabilității penale, disciplinare sau civile a persoanelor care ar putea fi considerate responsabile (§106 din hotărâre), constatarea unei încălcări în acest caz a rezultat din evaluarea Curții cu privire la modul în care această procedură a lucrat în circumstanțe concrete. Pentru a evita încălcări similare, autoritățile poloneze au întreprins numeroase acțiuni în vederea reformelor legislative, precum și schimbarea practicii organelor naționale.

Reforme legislative în vederea accelerarii procedurilor pregătitoare Prin amendamentul din 20/02/2009 (în vigoare din 1/05/2009), Actul privind o plângere de încălcare a dreptului la judecată de către instanță fără întârziere nejustificată a 17/06/2004 a fost modificat. Actul modificat prevede posibilitatea unei plângeri în caz de lungime excesivă a anchetelor, în cazul în care Acțiunea sau inactivitatea unui procuror care desfășoară sau supraveghează astfel de proceduri, încălcarea dreptului părților de a avea un caz auzit în cadrul procedurilor pregătitoare, fără întârziere nejustificată, a avut loc. În conformitate cu legea modificată, în cazul în care plângerea împotriva lungii excesive a procedurilor pregătitoare este bine înființată, instanța care îi permite poate adresa instanței sau procurorului care desfășoară sau supraveghează astfel de proceduri cu recomandări obligatorii în ceea ce privește desfășurarea unor proceduri specifice.

Riscul împotriva lungimii excesive a procedurilor penale, în ceea ce privește dreptul de a avea un caz în termen rezonabil, este în prezent supravegheat de Comitetul de Miniștri în cadrul grupului de cauze Kudla (30210/96), în cazul în care Curtea a constatat încălcări ale articolelor 6 și 13. Potrivit dispozițiilor din 29/03/2007 r. (în vigoare de la 12/07/2007), pentru simplificarea și accelerarea procedurilor penale, un recurs împotriva deciziei de refuzare a unei investigații sau de întrerupere a anchetei se depune direct Curții, nu prin intermediul procurorului (art. 465 § 2 Codul de procedură penală).

De asemenea, trebuie reamintit faptul că, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului de Procedințe Penale, o victimă a infracțiunii, în cazul în care un procuror decide să refuze deschiderea anchetei sau să înceteze, poate iniția procedurile care acționează ca „procuror auxiliar”, în conformitate cu procedura descrisă la articolele 329-330 din Codul de Procedințe Penale. Hotărârile procurorilor cu privire la neinițiarea anchetei sau la întreruperea anchetei, în cazurile în care o victimă poate deveni procuror auxiliar, sunt supuse examinării îndeaproape a superiorilor lor, în conformitate cu orientările emise de Procuratura la 30 noiembrie 2012. Scopul orientărilor este, de asemenea, de a preveni nereguli similare cu cele constatate în hotărâre.

Byrzykowski c. Polonia. Schimbările referitoare la procedura disciplinară dinaintea Camerelor de Medici La 2/12/2009, noua Lege a Camerelor de Medici, care reglementează responsabilitatea profesională a medicilor, a fost adoptată. Actul conține mai multe dispoziții destinate extinderii drepturilor victimelor în cadrul procedurilor disciplinare. art. 56 prevede că o victimă are dreptul de a participa la procedurile disciplinare ca parte (înainte de a acționa doar ca martor). art. 57 conține definiția unei victime, determină numărul de avocați pe care o poate avea victima și prevede dreptul unei victime la acces la dosar, care poate fi limitat numai în măsura prevăzută în statut.

O victimă poate depune recurs împotriva hotărârii refuzând să încheie o procedură disciplinară sau întreruperea sa (art. 68). Noua lege prevede, de asemenea, posibilitatea depunerii unui recurs de casă în fața Curții Supreme împotriva unei hotărâri finale care încheie o procedură disciplinară în fața Camerei. Creșterea eficienței lucrărilor experților în instanță Amendamentul din 9/05/2007 (în vigoare din 20/06/2007) a extins domeniul de aplicare al instrumentelor de la dispoziția instanțelor pentru disciplinarea persoanelor care participă la proceduri penale, printre altele , experți. art. 285 alineatul (1) modificat din Codul de Procedințe Penale prevede posibilitatea impunerii unei sancțiuni de până la 10.000 de zloti pentru absența neexcusată a expertului în instanță.

Măsuri vizând schimbarea practicilor autorităților naționale Prin urmare, pentru a evita încălcări similare, este necesar să se publice și să se difuzeze hotărârea. În acest context, trebuie remarcat că hotărârea a fost tradusă și publicată pe site-ul Ministerului Justiției (www.ms.gov.pl În plus, în 2011, Ministerul Justiției a elaborat o publicație specială care conține analiza competenței principale referitoare la Polonia – „Standards for the protection of om rights in the legality of the European Convention on Human Rights” („Standardy ochrony praw człowieka w prawie Europejskiej Konwencji Praw Człowieka” ), care a conținut o trimitere la această hotărâre, care a fost distribuită gratuit tuturor judecătorilor și procurorilor.

O publicație specială a fost, de asemenea, pregătită și publicată pe site-ul web al Ministerului Justiției ( www.ms.gov.pl ) – „Obligarea criminalizării și desfășurarea unei anchete eficace care explică circumstanțele unei infracțiuni care constituie o încălcare severă a drepturilor omului” (“Obowięzek kryminalizacji i przeprowadzenia skutecznego postępowania wyjaśniajęcego okoliczności papałnienia przestępstwa stanowięcego poważne naruszenie praw człowieka” Prezenta publicație se referă, printre altele, la hotărârea în cazul Byrzykowski c. Polonia. Mai multe informații privind hotărârea în cazul Byrzykowski v. Polonia a fost publicată pe site-ul Procurorului public. [3] În martie 2012, Oficiul Procurorului a difuzat printre procurori traducerea poloneză a Liniilor directoare ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind eradicarea impunității pentru încălcări grave ale drepturilor omului („Wytyczne Komitetu Ministrów Radiy Europy ws.

zwalczania bezkarności poważnych naruszeń praw człowieka În scrisoarea de acoperire adresată procurorilor au subliniat standardele de anchetă eficace elaborate de jurisprudența Curții. O listă a hotărârilor Curții în care Curtea a constatat că autoritățile poloneze nu au efectuat investigații eficace include, printre altele, hotărârea în cazul Byrzykowski, și a indicat eșecurile cele mai frecvente ale anchetelor. Având în vedere aceste circumstanțe, măsuri suplimentare de natură generală nu par necesare. Guvernul consideră că nu sunt necesare alte măsuri individuale în acest caz și că măsurile adoptate de natură generală, în special modificările legislative și publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, vor fi suficiente pentru a spune că Polonia își îndeplinește obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Informații transmise de autoritățile poloneze la 9 iulie 2013 [2] §104 din hotărârea. [3] http://www.pg.gov.pl

Resolution CM/ResDH(2013)208 Byrzykowski against Poland Execution of the judgment of the European Court of Human Rights (Application No. 11562/05, judgment of 27/06/2006, final on 27/09/2006) (Adopted by the Committee of Ministers on 16 October 2013 at the 1181st meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violation established; Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation; Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document DH-DD(2013)818 ); Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted, DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination thereof. A ction report [1] Information on measures aiming at execution of the judgment in the case of Byrzykowski against Poland Case description Byrzykowski, Application No. 11562/05, judgment of 27/06/2006, final on 27/09/2006.

The case concerns a violation of the right to life due to the deficiencies of the investigation into the death of the applicant’s wife while giving birth in a hospital (procedural violation of Article 2 of the Convention). In July 1999, the applicant’s wife was about to give birth to their child and was admitted to the Wrocław Medical Academy Hospital. The physicians decided to perform a caesarean section and gave her an epidural, as a result of which she went into a coma. All resuscitation efforts failed and she died on 31/07/1999. Their son, born by caesarean section, suffers from serious health problems, mostly of neurological character, and requires permanent medical attention. At the applicant’s request, a police inquiry was opened and led to the opening on 29/12/1999 of a criminal investigation into the suspected offence of manslaughter.

These proceedings were three times discontinued and subsequently resumed. In August 1999, the applicant also requested the Regional Medical Chamber to bring disciplinary proceedings against the anaesthesiologist who had taken part in his wife’s surgery. Those proceedings were stayed twice because of the pending criminal proceedings. In July 2002, the applicant also lodged a compensation claim against the hospital before a Wrocław Regional Court. On 07/04/2003, those proceedings were stayed, pending the outcome of the disciplinary proceedings. All of those three proceedings were still pending when the European Court of Human Rights (“the Court”) issued the judgment in the case.

The Court considered that it cannot accept that matters such as error of judgment on the part of a health professional or negligent co-ordination among health professionals in the treatment of a particular patient are sufficient in themselves to call a Contracting State to account from the standpoint of its positive obligations under Article 2 of the Convention to protect life. [2] However, the positive obligations require an effective independent judicial system to be set up so that the cause of death of patients in the care of the medical profession, whether in the public or the private sector, can be determined and those responsible made accountable.

In the opinion of the Court, despite the fact that proceedings were instituted in which the applicant sought to ascertain the relevant facts and to establish the liability of persons responsible for the handling of his wife’s delivery and death, after almost seven years no final decision in any of these proceedings has been given. Prosecution authorities many times criticised prosecutors carrying on criminal proceedings on the grounds that the evidence was incomplete and decisions on discontinuation of the investigation were premature because of shortcomings in taking of the evidence. Moreover, the authorities repeatedly referred to other pending proceedings in order to justify staying them or refusal to resume them.

According to the Court, more general considerations also call for a prompt examination of cases concerning death in a hospital setting. Knowledge of the facts and possible errors made during the medical care should be quickly established in order to be disseminated among medical staff of a given institution and avoid repetition of similar faults and to ensure safety of the patients under the medical care. Payment of just satisfaction and individual measures 1. Just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Amount - 20 000 EUR 1 150 EUR 21 150 EUR Paid on 19/10/2006 2. Individual measures The European Court awarded just satisfaction in respect of non-pecuniary damage.

The three sets of proceedings that were pending at the time of the Court’s judgment have since become final. Following the police investigation of the alleged manslaughter of the applicant’s wife, the Wrocław District Prosecutor discontinued the proceedings on 18/05/2006 on the basis of lack of sufficient evidence. This finding, which was based on expert medical opinions supplied by several Forensic Medicine Institutes, became final on 7/07/2006. Disciplinary proceedings initiated by the applicant against the anesthesiologist were discontinued on 11/10/2007 (the decision became final on 14/12/2007). The civil proceedings for compensation, pending before the Wrocław Regional Court, were completed by a final judgment of 3/09/2009.

The Regional Court awarded the applicant and his son compensation and an allowance to the applicant’s son. In the light of the above, no other individual measure seems necessary. General measures The European Court found no indication of any failure on the part of the State in its obligation to provide a procedure to determine the criminal, disciplinary or civil responsibility of persons who might be held liable (§106 of the judgment). The finding of a violation in this case resulted from the Court’s assessment of how this procedure had worked in the concrete circumstances. In order to avoid similar violations, the Polish authorities undertook numerous actions aiming at legislative reforms as well as changing of national organs’ practice.

Legislative reforms Reforms aiming at accelerating preparatory proceedings By an amendment dated 20/02/2009 (in force from 1/05/2009), the Act on a complaint of breach of the right to a trial by the court without undue delay of 17/06/2004 was amended. The amended Act provides for the possibility of a complaint in case of excessive length of investigations, if by the action or inactivity of a prosecutor conducting or supervising such proceedings, the infringement of parties’ right to have a case heard in preparatory proceedings without undue delay took place. According to the amended Act, if the complaint against excessive length of preparatory proceedings is well ‑ founded, the court allowing it may address the court or the prosecutor conducting or supervising such proceedings with binding recommendations as to the conduct of particular proceedings.

The remedy against excessive length of criminal proceedings, with regards to a right to have a case heard within a reasonable time, is currently supervised by the Committee of Ministers in the Kudla group of cases (30210/96) where the Court found violations of Article 6 and 13. According to the provisions of 29/03/2007 r. (in force from 12/07/2007), in order to simplify and accelerate criminal proceedings, an appeal against the decision to refuse an investigation or to discontinue it shall be lodged directly to the court not via the prosecutor (Article 465 § 2 Code of Criminal Proceedings). It should also be recalled that, according to relevant provisions of the Code of Criminal Proceedings, a victim of crime, in case when a prosecutor decides to refuse opening of the investigation or to discontinue it, may initiate proceedings acting as an “auxiliary prosecutor”, following the procedure described in Articles 329-330 of the Code of Criminal Proceedings.

Prosecutors’ decisions on non-initiation of the investigation or on its discontinuation, in cases in which a victim may become an auxiliary prosecutor, are subject to the close scrutiny of their superiors, in line with guidelines issued by the Prosecutor’s General Office on 30 November 2012. The aim of the guidelines is also to prevent irregularities similar to those found in the judgment Byrzykowski v. Poland. The changes relating to the disciplinary procedure before the Chambers of Physicians On 2/12/2009, the new Chambers of Physicians Act, which regulates the professional responsibility of doctors, was adopted. The Act contains several provisions designed to broaden victims’ rights in disciplinary proceedings.

Article 56 provides a victim with a right to participate in the disciplinary proceedings as a party (before a victim acted only as a witness). Article 57 contains the definition of a victim, determines the number of attorneys that the victim may have and provides for a victim’s right to access to the case file, that can be restricted only to the extent provided in statutes. A victim may lodge an appeal against the decision refusing to institute disciplinary proceedings or on its discontinuation (Article 68). The new law provides also for the possibility of lodging a cassation appeal to the Supreme Court against a final judgment terminating a disciplinary proceeding before the Chamber. Increasing the efficiency of the work of experts in court The amendment dated 9/05/2007 (in force from 20/06/2007) broadened the scope of instruments at the courts’ disposal for disciplining persons participating in particular criminal proceedings, inter alia , experts.

The amended Article 285, paragraph 1, of the Code of Criminal Proceedings provides for the possibility of imposing a penalty of up to 10,000 zlotys for the unexcused absence of the court expert. Measures aimed at changing the practices of national authorities The Court pointed to a number of mistakes made by the national authorities in the context of this case. Consequently, in order to avoid similar violations, it seems necessary to publish and disseminate the judgment.

In this context, it should be noted that the judgment was translated and published on the website of the Ministry of Justice ( www.ms.gov.pl ). In addition, in 2011, the Ministry of Justice prepared a special publication containing analysis of the leading jurisdiction concerning Poland – “Standards for the protection of human rights in the law of the European Convention on Human Rights” ( “Standardy ochrony praw człowieka w prawie Europejskiej Konwencji Praw Człowieka” ), containing a reference to this judgment, which was distributed free of charge to all judges and prosecutors.

A special publication was also prepared and published on the website of the Ministry of Justice ( www.ms.gov.pl ) – “Obligation of criminalisation and conduct of effective investigation explaining circumstances of a crime which constitutes a severe violation of human rights” (“Obowiązek kryminalizacji i przeprowadzenia skutecznego postępowania wyjaśniającego okoliczności popełnienia przestępstwa stanowiącego poważne naruszenie praw człowieka” ) . This publication refers, inter alia , to the judgment in the case of Byrzykowski v. Poland. Additionally information on the judgment in the case of Byrzykowski v. Poland was published at the Public Prosecutor’s Office’s website. [3] In March 2012, the Prosecutor’s Office disseminated among prosecutors the Polish translation of the Guidelines of the Committee of Ministers of the Council of Europe on eradicating impunity for serious human rights violations (“ Wytyczne Komitetu Ministrów Rady Europy ws.

zwalczania bezkarności poważnych naruszeń praw człowieka ”). The covering letter to prosecutors underlined the standards of effective investigation elaborated by the Court’s case law. A list of the Court’s judgments in which the Court found that Polish authorities did not conduct effective investigation included, inter alia , the judgment in the case of Byrzykowski , and indicated the most common failures of investigations. Taking these circumstances into consideration, additional measures of a general nature do not seem necessary. The applications of the respondent State The government considers that no further individual measures are necessary in this case and that the measures adopted of a general nature, in particular the legislative changes and the publication and dissemination of the judgment of the European Court of Human Rights, will be sufficient to be said that Poland fulfilled its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention.

[1] Information submitted by the Polish authorities on 9 July 2013. [2] §104 of the judgment. [3] http://www.pg.gov.pl