MORDALEVICH v. UKRAINE

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 56757/11 Yekaterina Vasilievna MORDALEVICH împotriva Ucrainei depusă la 29 august 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Yekaterina Vasilievna Mordalevich, este un național ucrainean, născut în 1960 și locuiește în Rysakove. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 septembrie 2000, soțul reclamantului, A.M., a înghițit accidental un os de pui în timpul prânzului. Deși el a simțit durere în partea inferioară a pieptului, el nu a consultat un medic. La 6 octombrie 2000, la aproximativ 18:00, A.M. a vomitat. Vomita conținea osul și câteva urme de sânge. O oră mai târziu A.M. a solicitat asistență medicală Spitalului Central din Dzhankoy (mai mult numit "Spitalul din Dzhankoy"). Medicul de serviciu, S., nu a descoperit nici o patologie și A.M.

recomanda să mănânce alimente calde și lichide și să se întoarcă imediat la spital în caz de deteriorare a sănătății sale. La sosirea sa acasă A.M. a avut vărsături și diaree cu urme de sânge. La ora 10:00 a avut o ceașcă de ceai și s-a dus la culcare. La aproximativ 6 dimineața a vomitat din nou cu sânge și a murit. Reclamantul s-a plâns la biroul procurorului local al presupusului eșec al S. pentru a furniza asistență medicală care a dus la moartea acestuia. La 17 octombrie 2000, Procurorul din Dzhankoy a emis o hotărâre care a refuzat să încheie proceduri penale împotriva lui S. În special, s-a bazat pe explicațiile furnizate de S., potrivit căreia a verificat pulsul A.M., s-a palpat stomacul și a efectuat un examen rectal pentru a verifica orice indiciu de sângerare internă, fără a fi fost descoperit nicio tulburare.

În plus, investigatorul a remarcat că A.M. a ignorat recomandarea medicului de a reaplica asistența medicală odată ce sănătatea sa s-a deteriorat. La 11 februarie 2002, Curtea din orașul Dzhankoy a anulat decizia menționată și a remis cazul pentru o anchetă suplimentară. Acesta a remarcat că nu a existat nici un examen de experți medicali forense pentru a verifica dacă diagnosticul acordat A.M. și tratamentul prescris la el au fost corecte. La 24 ianuarie 2003, un investigator al Procurorului Dzhankoy a refuzat din nou să invoce proceduri penale împotriva lui S. pentru lipsa de c orpus delicti în acțiunile sale. În plus față de raționarea hotărârii sale anterioare, s-a referit la raportul autopsiei, conform căruia moartea A.M.

a fost cauzată de o hemoragie gastro-intestinală profuse ca urmare a perforației esofageale de os de pui, urmată de inflamarea canalului de rană și complicată de o leziune a arcului aortal. La 9 octombrie 2003, un alt investigator al Oficiului Procurorului Dzhankoy a anulat decizia din 24 ianuarie 2003 de nerespectare a instrucțiunilor instanței din 11 februarie 2002. La 4 noiembrie 2003, o anchetă disciplinară internă privind incidentul a fost desfășurată de o comisie a trei specialiști medicali ai Ministerului Sănătății Publice. a comis o eroare diagnostică și tactică cauzată de cursul clinic atipic și asintomatic al perforării esofagice cu dezvoltarea unei complicații rare (ruptura zidului aortic).

Comisia a remarcat că S. ar trebui să fi spitalizat A.M. pentru monitorizare, dar nu a făcut acest lucru având în vedere experiența sa limitată (1,5 ani). Comisia a considerat totuși că, chiar dacă această greșeală nu ar fi fost comisă, acest lucru nu ar fi evitat rezultatul fatal, deoarece tratamentul unor astfel de complicații chiar și în spitalele specializate a fost destul de problematic, cu o rata de deces se apropie de 100%. La 12 noiembrie 2003, Procurorul Dzhankoy a pronunțat o altă hotărâre refuzând de a institui proceduri penale împotriva S. La 16 martie 2003, Biroul Procurorului din Republica Autonomă a Crimeei (“Oficiul Procurorului Crimeei”) a anulat această hotărâre prematură. A remarcat că a rămas să fie stabilit dacă există vreo legătură cauzală între omisiunea de către S. și moartea A.M...

Biroul Procurorului Dzhankoy a pus întrebarea de mai sus la Ministerul Sănătății Publice. La 29 iunie 2004, un oficial superior al Ministerului Sănătății Publice a răspuns în negativ. El a remarcat că, chiar dacă A.M. a fost spitalizat și radiografiat imediat, o pur și simplu zgârietură pe esofagialul său ar fi fost descoperit nu justificând nici un tratament invaziv. După cum se menționează în continuare în scrisoarea, astfel de cazuri erau extrem de rare și era imposibil să se prevadă și să se prevină sângerarea bruscă de profuzie care duce la moarte. La 19 iulie 2004, Procuratura din Dzhankoy a refuzat din nou să înceapă proceduri penale împotriva S. se bazează pe concluziile de mai sus. La 31 martie 2005, Curtea Dzhankoy a anulat hotărârea menționată anterior.

Acesta a remarcat că, spre deosebire de direcțiile anterioare, nu a existat nicio evaluare a experților în medic legist cu scopul de a verifica dacă acțiunile S. au fost corecte și dacă au fost în legătură cauzală cu moartea A.M... La 18 aprilie 2005, Procurorul din Dzhankoy a emis o altă hotărâre care a refuzat să deschidă un caz penal cu privire la S. Se bazează pe raportul autopsiei și pe concluziile interne ale anchetei disciplinare. Investigatorul a afirmat că nu era posibil să efectueze evaluarea expertului în medicină forense, în conformitate cu instrucțiunile din instanță, deoarece aceaceasta ar putea fi întreprinsă numai în cadrul procedurilor penale și nu exista niciun motiv pentru a iniția astfel de proceduri.

La 5 septembrie 2005, Curtea din Dzhankoy a respins plângerea reclamantului împotriva hotărârii menționate anterior. La 22 decembrie 2005, Curtea de Apel a republicii autonome a Crimeei („Curtea de Apel a Crimeei”) a anulat atât hotărârea instanței de primă instanță, cât și hotărârea procurorului din 18 aprilie 2005. La 10 februarie 2006, Procurorul din Dzhankoy a refuzat din nou să instituie proceduri penale împotriva lui S. El a afirmat că necesitatea de a efectua examenul de experți indicat de instanțe nu a putut fi considerată drept un motiv valabil pentru instituirea acestei proceduri. La 15 iunie 2006, Procuratorul din Crimea a anulat hotărârea menționată anterior. La 2 august 2006, Procurorul din Dzhankoy a refuzat din nou să înceapă o procedură penală împotriva lui S. La 21 martie 2007, Procurorul General a anulat hotărârea din 2 august 2006 din cauza faptului că investigatorul nu a clarificat toate faptele esențiale.

La 14 mai 2007 s-a desfășurat o evaluare a experților medicali forense. Acesta a concluzionat că, chiar dacă S. ar fi trebuit să spitalizeze A.M., nu a existat nici o legătură cauzală între această omisiune și moartea A.M.. Rezultatul fatal ar fi fost evitat de îndepărtarea osului pui la scurt timp după înghițirea A.M., dar el a așteptat o săptămână înainte de a vedea un medic. La 31 octombrie 2007, Procurorul din Dzhankoy a întrerupt procedurile penale inițiate la 21 martie 2007. El s-a bazat, în special, pe raportul expert din 14 mai 2007, precum și pe declarațiile reclamantului și S... a avut durere în partea inferioară a pieptului după incidentul din 30 septembrie 2000, dar nu a solicitat asistență medicală până la 6 octombrie 2000 a susținut că a propus spitalizarea la A.M., dar aceasta din urmă a refuzat.

La 27 noiembrie 2008, Curtea Dzhankoy a anulat hotărârea din 31 octombrie 2007 și a trimis cazul pentru anchetă suplimentară. În plus, au existat contradicții în declarațiile S. care au susținut că A.M. a refuzat spitalizarea și cele ale reclamantului care au insistat că S. a refuzat spitalizarea soțului său în ciuda plângerilor acesteia. La 9 februarie 2009, Procuratura din Dzhankoy a hotărât că nu există motive pentru instituirea procedurilor penale împotriva S. El a afirmat că nu sunt necesare evaluări suplimentare de experți, deoarece evaluarea din 14 mai 2007 a furnizat răspunsuri clare la toate întrebările esențiale. La 13 decembrie 2010, Curtea din Dzhankoy a anulat hotărârea respectivă.

La 24 februarie 2011, Curtea de Apel a menținut hotărârea instanței de primă instanță. La 6 decembrie 2011, Procuratura din Dzhankoy a refuzat din nou să invoce proceduri penale împotriva S. pentru lipsa de corpus delicti în acțiunile sale. Reclamantul a contestat fără succes această hotărâre în fața autorităților judiciare de nivel superior. art. 4 din Codul de Procedură Penală (1960) prevede că instanța, procurorul, investigatorul sau organismul de anchetă trebuie, în măsura în care este în competența lor de a face acest lucru, să instituie proceduri penale în fiecare caz în care au fost descoperite semnele unei infracțiuni, să ia toate măsurile necesare prevăzute de lege pentru a stabili dacă o infracțiune a fost comisă, să identifice infractorii și să le pedepsească.

În conformitate cu articolele 2 și 6 din Convenție, reclamantul se plâng că autoritățile interne nu au efectuat o investigație eficace asupra decesului soțului ei. Întrebări aduse părților Partidelor A respectat regula de epuizare a recursurilor interne în ceea ce privește plângerea în temeiul art. 2 din Convenție? În special, ar putea institui reclamantul procedurilor necriminale care solicită recurs din cauza presupusei neglijențe medicale? În cazul în care este cazul, forumul necriminal ar fi eficace în funcție de concluziile achiziționate în cadrul procedurii penale și având în vedere faptul că aceste proceduri penale au fost așteptate de peste unsprezece ani? Guvernul este solicitat să furnizeze exemple ale jurisprudenței interne.

Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 2 din Convenție?

FIFTH SECTION

Application no. 56757/11 Yekaterina Vasilyevna MORDALEVICH against Ukraine lodged on 29 August 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Yekaterina Vasilyevna Mordalevich, is a Ukrainian national, who was born in 1960 and lives in Rysakove. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 30 September 2000 the applicant’s husband, A.M., accidentally swallowed a chicken bone during his lunch. Although he felt pain in the lower part of the chest, he did not consult a doctor. On 6 October 2000, at about 6 p.m., A.M. vomited. The vomit contained the bone and some traces of blood. One hour later A.M. applied for medical assistance to the Dzhankoy Central City Hospital (further referred to as “the Dzhankoy Hospital”). The doctor on duty, S., did not discover any pathology and recommended A.M.

to eat warm and liquid food and to immediately come back to the hospital in case of any deterioration of his health. Upon his arrival home A.M. had vomiting and diarrhoea with traces of blood. At 10 p.m. he had a cup of tea and went to bed. At about 6 a.m. A.M. vomited with blood again and died. The applicant complained to the local prosecutor’s office of the alleged failure of S. to provide A.M. with medical assistance having resulted in the latter’s death. On 17 October 2000 the Dzhankoy City Prosecutor’s Office issued a ruling refusing to institute criminal proceedings against S. It relied, in particular, on the explanations given by S., according to which he had checked A.M.’s pulse, had palpated his stomach and had carried out a rectal examination to check for any indications of internal bleeding, with no disorders having been discovered.

Furthermore, the investigator noted that A.M. had ignored the doctor’s recommendation to re-apply for medical assistance once his health deteriorated. On 11 February 2002 the Dzhankoy City Court quashed the aforementioned decision and remitted the case for an additional investigation. It noted that there had been no forensic medical expert examination with a view to verifying whether the diagnosis given to A.M. and the treatment prescribed to him had been correct. On 24 January 2003 an investigator of the Dzhankoy Prosecutor’s Office again refused to institute criminal proceedings against S. for the lack of c orpus delicti in his actions. In addition to the reasoning of its earlier ruling, it referred to the autopsy report, according to which the death of A.M.

had been caused by a profuse gastrointestinal haemorrhage as a result of the oesophageal perforation by the chicken bone, followed by inflammation of the wound canal and complicated by an injury of the aortal arch. On 9 October 2003 another investigator of the Dzhankoy Prosecutor’s Office quashed the decision of 24 January 2003 for failure to comply with the court’s instructions of 11 February 2002. On 4 November 2003 an internal disciplinary inquiry into the incident was held by a commission of three medical specialists of the Public Health Ministry. It found that S. had committed a diagnostic and tactical error caused by the atypical and asymptomatic clinical course of the oesophageal perforation with development of a rare complication (the aortic wall rupture).

The commission noted that S. should have hospitalised A.M. for monitoring, but had not done so given his limited experience (1.5 years). The commission considered, however, that even if that mistake had not been committed, this would have hardly averted the fatal outcome, because the treatment of such complications even in specialised hospitals was quite problematic, with a death rate approaching 100%. On 12 November 2003 the Dzhankoy Prosecutor’s Office delivered another ruling refusing to institute criminal proceedings against S. On 16 March 2003 the Prosecutor’s Office of the Autonomous Republic of Crimea (“the Crimea Prosecutor’s Office”) quashed that ruling as premature. It noted that it remained to be established whether there was any causal link between the omission by S. and A.M.’s death.

The Dzhankoy Prosecutor’s Office posed the above question to the Public Health Ministry. On 29 June 2004 a senior official of the Public Health Ministry replied in the negative. He noted that, even if A.M. had been hospitalised and X-rayed immediately, a mere scratch on his oesophageal would have been discovered not warranting any invasive treatment. As further stated in the letter, such cases were extremely rare and it was impossible to foresee and prevent the sudden profuse bleeding leading to death. On 19 July 2004 the Dzhankoy Prosecutor’s Office refused once again to institute criminal proceedings against S. relying on the above findings. On 31 March 2005 the Dzhankoy Court quashed the aforementioned ruling.

It noted that, contrary to the earlier directions, there had been no forensic medical expert evaluation with a view to verifying whether the actions of S. had been correct and whether they had been in causal link with A.M.’s death. On 18 April 2005 the Dzhankoy Prosecutor’s Office issued another ruling refusing to open a criminal case in respect of S. It relied on the autopsy report and the internal disciplinary inquiry findings. The investigator stated that it was impossible to conduct the forensic medical expert evaluation as directed by the court, because it could be undertaken only in the framework of criminal proceedings, and there were no grounds to institute such proceedings. On 5 September 2005 the Dzhankoy Court rejected the applicant’s complaint against the aforementioned ruling.

On 22 December 2005 the Court of Appeal of the Autonomous Republic of Crimea (“the Crimea Court of Appeal”) quashed both the decision of the first-instance court and the prosecutor’s ruling of 18 April 2005. It held that the investigation had disregarded the directions given earlier. On 10 February 2006 the Dzhankoy Prosecutor’s Office refused again to institute criminal proceedings against S. It held that the necessity to conduct the expert examination indicated by the courts could not be regarded as a valid ground for the instituting such proceedings. On 15 June 2006 the Crimea Prosecutor’s Office quashed the aforementioned ruling. On 2 August 2006 the Dzhankoy Prosecutor’s Office refused again to institute criminal proceedings against S. On 21 March 2007 the Prosecutor General’s Office quashed the ruling of 2 August 2006 on the ground that the investigator had not clarified all the essential facts.

It instituted criminal proceedings on a charge of inadequate performance of professional duties by the Dzhankoy Hospital staff. On 14 May 2007 a forensic medical expert evaluation was held. It concluded that, even though S. should have hospitalised A.M., there was no causal link between that omission and A.M.’s death. The fatal outcome might have been averted by the removal of the chicken bone shortly after A.M. had swallowed it, but he had waited for a week before seeing a doctor. On 31 October 2007 the Dzhankoy Prosecutor’s Office discontinued the criminal proceedings initiated on 21 March 2007. It relied, in particular, on the expert report of 14 May 2007, as well as the applicant’s and S.’s statements.

The applicant had confirmed that A.M. had had pain in the lower part of his chest after the incident on 30 September 2000, but had not sought medical assistance till 6 October 2000. S. had submitted that he had proposed hospitalisation to A.M., but the latter had refused. On 27 November 2008 the Dzhankoy Court quashed the ruling of 31 October 2007 and remitted the case for additional investigation. It noted that there had been no expert assessment of S.’s professional activity. Furthermore, there were contradictions in the statements of S. who had submitted that A.M. had refused hospitalisation and those of the applicant who had insisted that it had been S. who had refused to hospitalise her husband despite the latter’s complaints.

On 9 February 2009 the Dzhankoy Prosecutor’s Office decided that there were no grounds for the institution of criminal proceedings against S. It held that no additional expert assessments were necessary, as the evaluation of 14 May 2007 had provided clear answers to all the essential questions. On 13 December 2010 the Dzhankoy Court quashed that ruling. On 24 February 2011 the Crimea Court of Appeal upheld the decision of the first-instance court. On 6 December 2011 the Dzhankoy Prosecutor’s Office again refused to institute criminal proceedings against S. for lack of corpus delicti in his actions. The applicant unsuccessfully challenged that ruling before the higher-level prosecution authorities.

B. Relevant domestic law Article 4 of the Code of Criminal Procedure (1960) provides that the court, the prosecutor, the investigator or the body of inquiry must, to the extent that it is within their power to do so, institute criminal proceedings in every case where signs of a crime have been discovered, take all necessary measures provided by law to establish whether a crime has been committed, identify the perpetrators and punish them. COMPLAINT Relying on Articles 2 and 6 of the Convention, the applicant complains that the domestic authorities did not carry out an effective investigation into the death of her husband.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant complied with the rule of exhaustion of domestic remedies in respect of her complaint under Article 2 of the Convention? In particular, could the applicant institute non-criminal proceedings seeking redress on account of the alleged medical negligence? If so, would the non-criminal forum be effective in the light of the conclusions reached within the criminal proceedings and in view of the fact that those criminal proceedings had been pending for over eleven years? The Government are requested to provide examples of the domestic case-law. 2. Having regard to the procedural protection of the right to life, was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 2 of the Convention?