STOWARZYSZENIE ''POZNAŃSKA MASA KRYTYCZNA'' v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

22.10.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

STOWARZYSZENIE ''POZNAŃSKA MASA KRYTYCZNA'' v. POLAND (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

Reclamantul, Stowarzyszenie Poznańska Masa Krytyczna, este o asociație înregistrată în Poznań. Este reprezentată în fața Curții de către dl A. Bodnar, un avocat practicant în Varșovia. 2 3. Reclamantul este o asociație înregistrată. Obiectivul acestuia este de a atrage atenția publicului și a autorităților locale către numărul tot mai mare de cicliști din Poznań și necesitatea de a adapta măsurile de gestionare a traficului și rețelei rutiere în beneficiul lor. Din 2005 a organizat evenimente lunare care constau în reuniuni de mare număr de cicliști care călătoresc prin principalele călătorii aprofundate din Poznań. La 27 octombrie 2009, asociația solicitantă a notificat Primăria Poznań un eveniment care urmează să se desfășoare la 30 octombrie 2009 în protesta împotriva diferitelor forme de discriminare (maijęce na celu protest wobec diskryminacji). A fost de a începe la ora 18:00 și se încheie la aproximativ ora 20:45. O rută specifică pentru călătoria în ciclu a fost indicată în anunț. Prin decizia din 29 octombrie 2009, primarul Poznań a interzis evenimentul. El a fost de părere că adunarea în forma planificată de asociația solicitantă trebuia considerată o „rădăcină” (przejazd), termenul la care se poate menține art. 7 din Legea Assemblerilor din 1990. Întrucât evenimentul planificat a fost de a lua forma unei plimbări, aceasta nu a putut fi considerată ca adunarea în sensul acestei Acte. Un astfel de eveniment a căzut în conformitate cu Legea privind traficul rutier 1997. Asociația solicitantă a apelat împotriva acestei decizii în aceeași zi, având în vedere că aceasta a încălcat dreptul său la libertatea de adunare pașnică. La 5 noiembrie 2009, guvernatorul Wielkopolska a permis apelul. El a susținut că decizia de primă instanție a fost încălcarea articolului 7 din Legea Assemblelor, care a interpretat în mod nedrept noțiunea de adunare în așa fel încât să excludă un grup de cicliști care călătoresc prin oraș din domeniul de aplicare al noțiunii de adunare în sensul dispoziției. O astfel de interpretare a fost restrictivă în mod necorespunzător și în încălcarea articolului 57 din Constituție, a articolului 21 din Coaliția ONU a Drepturilor Civile și Politice și a articolului 11 din Convenție. În plus, nu s-au îndeplinit condițiile prevăzute la art. 8 din Legea Assemblelor care specifică circumstanțele în care se poate impune interzicerea adunării, cum ar fi pericolul pentru viață sau membru sau un pericol major pentru proprietate. Asociația solicitantă a apelat împotriva deciziei de a doua instanță, având în vedere că aceasta a încălcat, de asemenea, dreptul la libertatea de asamblare, deoarece aceaceasta a fost dată după data planificată. Asociația solicitantă nu a avut la dispoziție nici o procedură care ar fi făcut posibilă obținerea unei decizii finale înainte de data respectivă. În opinia faptului că ar trebui să se întâmple o procedură care să permită organizatorilor de reuniuni publice și adunări să dispună de o hotărâre – dată înainte de eveniment – cu privire la dacă acest eveniment poate fi desfășurat. Acesta a solicitat Curtea Administrativă Regională Poznań (Wojewódzki Sād Administracyjny) să ia în considerare depunerea unei întrebări juridice cu Curtea Constituțională cu privire la compatibilitatea articolelor 7.1 și 9.1 și 4 din Legea Assemblelor cu Constituția, în măsura în care au stabilit cadrul de procedură pentru obținerea autorizației. 11. La 20 noiembrie 2009, Curtea Administrativă Regională a respins recursul și a împărtășit punctul de vedere al organismului de apel că hotărârea de primă instanță a fost încălcarea dreptului asociației solicitante la libertatea de asamblare. 12. În ceea ce privește motivele de recurs pe baza termenului presupus deficit, instanța a susținut că, în temeiul articolului 7 din Legea Assemblelor, o cerere de aprobare a reținerii unei adunări a trebuit să fie depusă cel târziu trei zile și cel târziu trei zile înainte de data planificată. În cazul în cauză, la 27 octombrie 2009, în timp ce evenimentul a fost planificat pentru 30 octombrie. Hotărârea de primă instanță din 29 octombrie a fost încheiată în aceeași zi în asocierea solicitantă, care a depus apel în ziua următoare, vineri 30 octombrie. Sâmbătă și duminică au fost considerate zile nelucrătoare. Luni 2 noiembrie, recursul a fost transmis organismului administrativ al doilea. Decizia a fost dată la 5 noiembrie și a servit în aceeași zi reclamantului. 13. Viteza cu care a fost prelucrat cazul nu a fost deschisă criticilor. Guvernatorul a tratat cazul rapid. Asociația solicitantă nu a luat în considerare că administrația publică nu a lucrat în zilele de sâmbătă și duminică. Dacă ar fi depus cererea sa mai devreme, ar fi fost posibil ca autoritățile să decidă înainte de data planificată. 14. Curtea a împărtășit opinia recurentei potrivit căreia decizia atacată nu a indicat motivele de întrerupere a procedurii în conformitate cu dispozițiile procedurale aplicabile. Cu toate acestea, această încălcare procedurală nu a avut nicio influență asupra rezultatului cauzei. 15. În plus, instanța a susținut că nu există motive pentru care să pună la dispoziția Curții Constituționale o întrebare juridică în scopul de a contesta dispozițiile Actului privind Adunările cu privire la termenul în care autoritățile administrative au trebuit să decidă cereri de aprobare pentru a organiza o adunare. 16. art. 57 din Constituție citește: Libertatea adunării pașnice și participarea la aceste adunări sunt asigurate tuturor. Limitațiile acestor libertăți pot fi impuse prin statut. 17. În temeiul art. 1 din Legea Assemblerilor 1990, fiecare are dreptul la libertatea adunării pașnice. O reuniune de cel puțin 15 persoane, chemată pentru a dezbate o problemă sau pentru a exprima un aviz asupra unei anumite chestiuni, trebuie considerată o adunare în sensul Actului. 18. În secțiunea 2, libertatea de asamblare poate fi limitată numai prin statut și în cazul în care este necesară protecția securității naționale sau a siguranței publice, pentru protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora. 19. În principiu, deciziile privind exercitarea libertății de adunare trebuie luate de către autoritatea locală din municipiul unde se desfășoară adunarea. Aceste decizii pot fi apelate la guvernatorul regional. 20. În temeiul articolului 6 din Lege, municipalitatea trebuie informată de organizatorii cu privire la intenția de a organiza o reuniune publică într-o zonă aeriană deschisă accesibilă unui număr de persoane neespecificat. În temeiul articolului 7, municipiul trebuie notificat orașului cel târziu trei zile și cel târziu trei zile înainte de data planificată a demonstrației. 21. În conformitate cu art. 8, municipiul interzice o demonstrație dacă scopul său este în încălcarea actului în sine sau a dispozițiilor Codului penal, sau dacă ar putea implica pericol pentru viață sau membru sau leziuni majore asupra proprietății. 22. Conform dispozițiilor legislative în vigoare la momentul respectiv, o decizie de interzicere a unei demonstrații a fost necesară organizatorilor în termen de trei zile de la data în care a fost depusă cererea respectivă și în termen de douăzeci și patru de ore înainte de momentul prevăzut al demonstrației. Un recurs împotriva interdicției a fost depus în termen de trei zile de la data serviciului său. Depunerea unui astfel de recurs nu a împiedicat interzicerea efectului demonstrației. 23. O decizie dată de autoritatea de apel a trebuit să fie servită organizatorilor în termen de trei zile de la data depunerii apelului.

The applicant, Stowarzyszenie Poznańska Masa Krytyczna, is an association registered in Poznań. It is represented before the Court by Mr A. Bodnar, a lawyer practising in Warsaw. 2 3. The applicant is a registered association. Its objective is to draw the attention of the public and the local authorities to the growing number of cyclists in Poznań and to the need to adapt traffic management measures and the road network for their benefit. Since 2005 it had organised monthly events consisting of gatherings of large numbers of cyclists riding through the main thoroughfares of Poznań. 4. On 27 October 2009 the applicant association notified the Poznań Town Hall of an event to be held on 30 October 2009 in protest against various forms of discrimination (mające na celu protest wobec dyskryminacji). It was to start at 6 p.m. and end at approximately 8.45 p.m. A specific route for the cycle ride was indicated in the notice. 5. By a decision of 29 October 2009 the mayor of Poznań banned the event. He was of the view that the assembly in the form planned by the applicant association had to be regarded as a “ride” (przejazd), a term to which section 7 of the Assemblies Act 1990 could not be held applicable. That provision referred to an assembly as a “passage” (przejście). As the planned event was to take the form of a ride, it could not be regarded as assembly within the meaning of that Act. Such an event fell under the Road Traffic Act 1997. 6. The applicant association appealed against that decision the same day, on the grounds that it was in breach of its right to freedom of peaceful assembly. 7. On 5 November 2009 the governor of Wielkopolska allowed the appeal. He held that the first-instance decision was in breach of Article 7 of the Assemblies Act. It had wrongly construed the notion of assembly in such a manner as to exclude a group of cyclists riding through town from the scope of the notion of assembly within the meaning of the provision. Such an interpretation was unduly restrictive and in breach of Article 57 of the Constitution, Article 21 of the UN Covenant of Civil and Political Rights, and Article 11 of the Convention. Furthermore, the conditions laid down in section 8 of the Assemblies Act specifying circumstances in which a ban of an assembly to be held could be imposed, such as danger to life or limb or a major danger to property, were not met. 8. The appellate body discontinued the proceedings. 9. The applicant association appealed against the second-instance decision, on the grounds that it also was in breach of the right to freedom of assembly, because it had been given after the planned date. The applicant association had not had at its disposal any procedure which would have made it possible to obtain a final decision prior to that date. It was of the view that a procedure should be in place enabling organisers of public meetings and assemblies to have a ruling – delivered in advance of the event – on whether the event can be held. 10. It further challenged the decision to discontinue the proceedings. It asked the Poznań Regional Administrative Court (Wojewódzki Sąd Administracyjny) to consider lodging a legal question with the Constitutional Court as to the compatibility of sections 7.1, and 9.1 and 4 of the Assemblies Act with the Constitution in so far as they laid down the procedural framework for obtaining authorisation. 11. On 20 November 2009 the Regional Administrative Court dismissed the appeal. It shared the view of the appellate body that the first-instance decision had been in breach of the applicant association’s right to freedom of assembly. 12. As to the grounds for appeal based on the allegedly deficient timeframe, the court held that pursuant to section 7 of the Assemblies Act, a request for approval to hold an assembly had to be filed no earlier than thirty days and no later than three days before the planned date. In the present case notice had been given on 27 October 2009, whereas the event had been planned for 30 October. The first-instance decision dated 29 October had been served on the applicant association the same day. It had lodged an appeal the next day, Friday 30 October. Saturday and Sunday were regarded as non-working days. On Monday 2 November the appeal had been forwarded to the second-instance administrative body. The decision had been given on 5 November and served on the applicant the same day. 13. The speed with which the case had been processed was not open to criticism. The governor had dealt with the case speedily. The applicant association had failed to take into consideration that the public administration did not work on Saturdays and Sundays. Had it filed its request earlier, it would have been possible for the authorities to give a decision prior to the planned date. 14. The court shared the appellant’s view that the contested decision had failed to indicate the grounds on which the proceedings had been discontinued in accordance with the applicable procedural provisions. However, this procedural breach had no bearing on the outcome of the case. 15. The court further held that there were no grounds on which to put a legal question to the Constitutional Court with a view to challenging the provisions of the Assemblies Act as to the time-frame within which the administrative authorities had to decide requests for approval to hold an assembly. 16. Article 57 of the Constitution reads: Freedom of peaceful assembly and participation in such assemblies shall be ensured to everyone. Limitations upon such freedoms may be imposed by statute. 17. By virtue of section 1 of the Assemblies Act 1990, everyone has the right to freedom of peaceful assembly. A gathering of at least fifteen people, called in order to debate an issue or to express an opinion on a given issue, is to be regarded as an assembly within the meaning of the Act. 18. Under section 2, freedom of assembly can only be restricted by statute and where it is necessary for the protection of national security or public safety, for the protection of health or morals or for the protection of the rights and freedoms of others. 19. In principle, decisions concerning the exercise of freedom of assembly must be taken by the local authority in the municipality where the assembly is to be held. These decisions can be appealed against to the regional governor. 20. Under section 6 of the Act, the municipality must be informed by the organisers of the intention to hold a public gathering in an open air area accessible to an unspecified number of people. Under section 7, notice must be given to the municipality no earlier than thirty days and no later than three days before the planned date of the demonstration. 21. Pursuant to section 8 the municipality shall ban a demonstration if its purpose is in breach of the Act itself or of the provisions of the Criminal Code, or if it might entail danger to life or limb, or major damage to property. 22. According to the legislative provisions in force at the relevant time, a first-instance decision to ban a demonstration had to be served on the organisers within three days of the date on which the relevant request was filed and no later than twenty-four hours before the planned time of the demonstration. An appeal against the ban had to be lodged within three days of the date of its service. The lodging of such an appeal did not prevent the ban of the demonstration taking effect. 23. A decision given by the appellate authority had to be served on the organisers within three days of the date on which the appeal was lodged.

§ Cauze similare