Stowarzyszenie ''Poznańska Masa Krytyczna'' împotriva Poloniei

Reclamantul, Stowarzyszenie Poznańska Masa Krytyczna, este o asociație înregistrată în Poznań. Este reprezentată în fața Curții de către dl A. Bodnar, un avocat practicant în Varșovia. 2 3. Reclamantul este o asociație înregistrată. Obiectivul acestuia este de a atrage atenția publicului și a autorităților locale către numărul tot mai mare de cicliști din Poznań și necesitatea de a adapta măsurile de gestionare a traficului și rețelei rutiere în beneficiul lor. Din 2005 a organizat evenimente lunare care constau în reuniuni de mare număr de cicliști care călătoresc prin principalele călătorii aprofundate din Poznań. La 27 octombrie 2009, asociația solicitantă a notificat Primăria Poznań un eveniment care urmează să se desfășoare la 30 octombrie 2009 în protesta împotriva diferitelor forme de discriminare (maijęce na celu protest wobec diskryminacji).

A fost de a începe la ora 18:00 și se încheie la aproximativ ora 20:45. O rută specifică pentru călătoria în ciclu a fost indicată în anunț. Prin decizia din 29 octombrie 2009, primarul Poznań a interzis evenimentul. El a fost de părere că adunarea în forma planificată de asociația solicitantă trebuia considerată o „rădăcină” (przejazd), termenul la care se poate menține art. 7 din Legea Assemblerilor din 1990. Întrucât evenimentul planificat a fost de a lua forma unei plimbări, aceasta nu a putut fi considerată ca adunarea în sensul acestei Acte. Un astfel de eveniment a căzut în conformitate cu Legea privind traficul rutier 1997. Asociația solicitantă a apelat împotriva acestei decizii în aceeași zi, având în vedere că aceasta a încălcat dreptul său la libertatea de adunare pașnică.

La 5 noiembrie 2009, guvernatorul Wielkopolska a permis apelul. El a susținut că decizia de primă instanție a fost încălcarea articolului 7 din Legea Assemblelor, care a interpretat în mod nedrept noțiunea de adunare în așa fel încât să excludă un grup de cicliști care călătoresc prin oraș din domeniul de aplicare al noțiunii de adunare în sensul dispoziției. O astfel de interpretare a fost restrictivă în mod necorespunzător și în încălcarea articolului 57 din Constituție, a articolului 21 din Coaliția ONU a Drepturilor Civile și Politice și a articolului 11 din Convenție. În plus, nu s-au îndeplinit condițiile prevăzute la art. 8 din Legea Assemblelor care specifică circumstanțele în care se poate impune interzicerea adunării, cum ar fi pericolul pentru viață sau membru sau un pericol major pentru proprietate.

Asociația solicitantă a apelat împotriva deciziei de a doua instanță, având în vedere că aceasta a încălcat, de asemenea, dreptul la libertatea de asamblare, deoarece aceaceasta a fost dată după data planificată. Asociația solicitantă nu a avut la dispoziție nici o procedură care ar fi făcut posibilă obținerea unei decizii finale înainte de data respectivă. În opinia faptului că ar trebui să se întâmple o procedură care să permită organizatorilor de reuniuni publice și adunări să dispună de o hotărâre – dată înainte de eveniment – cu privire la dacă acest eveniment poate fi desfășurat. Acesta a solicitat Curtea Administrativă Regională Poznań (Wojewódzki Sād Administracyjny) să ia în considerare depunerea unei întrebări juridice cu Curtea Constituțională cu privire la compatibilitatea articolelor 7.1 și 9.1 și 4 din Legea Assemblelor cu Constituția, în măsura în care au stabilit cadrul de procedură pentru obținerea autorizației.

11. La 20 noiembrie 2009, Curtea Administrativă Regională a respins recursul și a împărtășit punctul de vedere al organismului de apel că hotărârea de primă instanță a fost încălcarea dreptului asociației solicitante la libertatea de asamblare. 12. În ceea ce privește motivele de recurs pe baza termenului presupus deficit, instanța a susținut că, în temeiul articolului 7 din Legea Assemblelor, o cerere de aprobare a reținerii unei adunări a trebuit să fie depusă cel târziu trei zile și cel târziu trei zile înainte de data planificată. În cazul în cauză, la 27 octombrie 2009, în timp ce evenimentul a fost planificat pentru 30 octombrie. Hotărârea de primă instanță din 29 octombrie a fost încheiată în aceeași zi în asocierea solicitantă, care a depus apel în ziua următoare, vineri 30 octombrie.

Sâmbătă și duminică au fost considerate zile nelucrătoare. Luni 2 noiembrie, recursul a fost transmis organismului administrativ al doilea. Decizia a fost dată la 5 noiembrie și a servit în aceeași zi reclamantului. 13. Viteza cu care a fost prelucrat cazul nu a fost deschisă criticilor. Guvernatorul a tratat cazul rapid. Asociația solicitantă nu a luat în considerare că administrația publică nu a lucrat în zilele de sâmbătă și duminică. Dacă ar fi depus cererea sa mai devreme, ar fi fost posibil ca autoritățile să decidă înainte de data planificată. 14. Curtea a împărtășit opinia recurentei potrivit căreia decizia atacată nu a indicat motivele de întrerupere a procedurii în conformitate cu dispozițiile procedurale aplicabile.

Cu toate acestea, această încălcare procedurală nu a avut nicio influență asupra rezultatului cauzei. 15. În plus, instanța a susținut că nu există motive pentru care să pună la dispoziția Curții Constituționale o întrebare juridică în scopul de a contesta dispozițiile Actului privind Adunările cu privire la termenul în care autoritățile administrative au trebuit să decidă cereri de aprobare pentru a organiza o adunare. 16. art. 57 din Constituție citește: Libertatea adunării pașnice și participarea la aceste adunări sunt asigurate tuturor. Limitațiile acestor libertăți pot fi impuse prin statut. 17. În temeiul art. 1 din Legea Assemblerilor 1990, fiecare are dreptul la libertatea adunării pașnice.

O reuniune de cel puțin 15 persoane, chemată pentru a dezbate o problemă sau pentru a exprima un aviz asupra unei anumite chestiuni, trebuie considerată o adunare în sensul Actului. 18. În secțiunea 2, libertatea de asamblare poate fi limitată numai prin statut și în cazul în care este necesară protecția securității naționale sau a siguranței publice, pentru protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora. 19. În principiu, deciziile privind exercitarea libertății de adunare trebuie luate de către autoritatea locală din municipiul unde se desfășoară adunarea. Aceste decizii pot fi apelate la guvernatorul regional. 20. În temeiul articolului 6 din Lege, municipalitatea trebuie informată de organizatorii cu privire la intenția de a organiza o reuniune publică într-o zonă aeriană deschisă accesibilă unui număr de persoane neespecificat.

În temeiul articolului 7, municipiul trebuie notificat orașului cel târziu trei zile și cel târziu trei zile înainte de data planificată a demonstrației. 21. În conformitate cu art. 8, municipiul interzice o demonstrație dacă scopul său este în încălcarea actului în sine sau a dispozițiilor Codului penal, sau dacă ar putea implica pericol pentru viață sau membru sau leziuni majore asupra proprietății. 22. Conform dispozițiilor legislative în vigoare la momentul respectiv, o decizie de interzicere a unei demonstrații a fost necesară organizatorilor în termen de trei zile de la data în care a fost depusă cererea respectivă și în termen de douăzeci și patru de ore înainte de momentul prevăzut al demonstrației.

Un recurs împotriva interdicției a fost depus în termen de trei zile de la data serviciului său. Depunerea unui astfel de recurs nu a împiedicat interzicerea efectului demonstrației. 23. O decizie dată de autoritatea de apel a trebuit să fie servită organizatorilor în termen de trei zile de la data depunerii apelului.

1. The applicant, Stowarzyszenie Poznańska Masa Krytyczna, is an association registered in Poznań. It is represented before the Court by Mr A. Bodnar, a lawyer practising in Warsaw. 2