Examiliotis împotriva Greciei

Reclamantul, domnul Dimitrios Examiliotis, este un resortisant grec, născut în 1936 și rezident în Neos Kosmos. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul P. Tsantilas, avocat în barou da'éta.

Guvernul elen ( a fost reprezentată de delegatul agentului său, Myrto Germani, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. Circumstanțele din speță La 21 iulie 1998, reclamantul sesiza Tribunalul Administrativ cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva (4) La 30 mai 2005, Tribunalul Administrativ din Corint a acordat parțial dreptul la acțiunea reclamantului (Decizia nr. 126/2005). La 20 decembrie 2005, reclamantul a făcut apel la cererea sa de refuzare a instanței administrative de a-i aloca o sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. (6) La 9 decembrie 2008, instanța administrativă din Tripoli și-a declarat apelul inadmisibil deoarece reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat, conform cerințelor art. 27 alin. (1) din Codul de procedură administrativă (hotărârea nr. 556/2008). Dreptul intern relevant la art. 27 alin. (1) din Codul de procedură administrativă este astfel formulat. Părțile, reprezentanții lor legali și reprezentanții lor autorizați efectuează actele de procedură și apar în culpă reprezentate de avocați (...) mai întâi GRIFS

Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii administrative.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, el se plânge de o încălcare a dreptului său de a respecta bunurile sale prin faptul că el a suferit un prejudiciu ca urmare a întreruperii de a iriga terenul său de către o organizație de irigații de Stimfala. (10) Guvernul susține că, având în vedere complexitatea cauzei și faptul că anumite întârzieri în desfășurarea procedurii sunt imputabile reclamantului, cererea trebuie respinsă ca fiind nefondată.

Curtea nu consideră că este necesar să se pronunțe asupra argumentelor invocate de guvern, în măsura în care cererea este în orice caz inadmisibilă din următoarele motive.

Curtea reamintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată cu o cauză decât în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive Pe de altă parte, în temeiul alineatului (4) din același articol, Comisia poate respinge orice rețetă pe care o consideră inadmisibilă prin aplicarea articolului menționat, în orice etapă a procedurii

Termenul de șase luni începe să curgă de la decizia definitivă în cadrul epuizării căilor de atac interne ( Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit (dec.), nr 46477/89, 7 iunie 2011). Curtea reamintește că art. 35 alin. (1) din Convenție impune doar epuizarea acțiunilor disponibile și suficiente pentru a permite obținerea de despăgubiri pentru presupusele încălcări. Domeniul de aplicare al articolului 35 este acela de a acorda statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a corecta încălcările aduse acestora înainte ca aceste acuzații să fie supuse Curții (a se vedea în special Selmuni c. Franța [GC], nr 25803/94, § 74, CEDH 1999-V. Regula art. 35 alin. (1) se bazează pe ipoteza că ordinul intern oferă o cale de atac eficientă în ceea ce privește încălcarea prezumată a drepturilor unui individ în temeiul Convenției (Laktos c. Republica Cehă (dec.), 42052/98, 23 octombrie 2001). O acțiune este efectivă atunci când este disponibilă atât în teorie, cât și în practică la momentul faptelor, adică este accesibilă și susceptibilă de a-i oferi reclamantului redobândirea obiecțiilor sale și prezintă perspective rezonabile de succes (Sejdovic c. Italia [GC], nr 56581/00, § 46, CEDH 2006-II).

Curtea subliniază că nu are ca sarcină să se substituie instanțelor interne. C Edificaciones March Gallego S.A. c. Spania, 19 februarie 1998, § 33, Recuperare 1998-I. Rolul Curții este limitat la verificarea compatibilității cu Convenția privind efectele unei astfel de interpretări. Acest lucru este deosebit de real în ceea ce privește interpretarea de către instanțe a normelor de natură procedurală, cum ar fi termenele care reglementează depunerea documentelor sau introducerea căii de atac (a se vedea mutatis mutandis Tejedor García c. Spania, 16 decembrie 1997, § 31, Pe de altă parte, Curtea amintește că reglementarea privind formalitățile și termenele de introducere a unei căi de atac vizează asigurarea unei bune administrări a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice. În speță, Curtea constată că, în Hotărârea nr. 556/2008, Curtea Administrativă din Tripoli a declarat recursul reclamantului inadmisibil pe motiv că acesta din urmă nu a fost reprezentat de un avocat, astfel cum se prevede la art. 27 alineatul (1) din Codul procedurii administrative

Având în vedere faptul că cererea introductivă introdusă de reclamant în fața instanței administrative d … 126/2005 al Tribunalului Administrativ din Corint, pronunțată la 30 mai 2005, prin urmare cu mai mult de șase luni înainte de 6 martie 2009, data de introducere a cererii (a se vedea Alexandre c. Portugalia, 33197/09, § 42, 20 noiembrie 2012). Faptul că Ö Õ nu a fost supus la vot cu privire la chestiunea celor șase luni nu este susceptibil de a modifica situația ( Belaousof și alte c. Grecia , 66296/01, § 38, 27 mai 2004).

În consecință, cererea este tardivă și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. André Wampach Elizabeth Steiner Grefier Adjunct Președinte

Le requérant, M. Dimitrios Examiliotis, est un ressortissant grec, né en 1936 et résidant à Neos Kosmos. Il a été représenté devant la Cour par M e P. Tsantilas, avocat au barreau d’Athènes.

Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») a été représenté par la déléguée de son agent, M me Myrto Germani, auditrice auprès du Conseil Juridique de l’Etat. A. Les circonstances de l’espèce

Le 21 juillet 1998, le requérant saisit le tribunal administratif de Corinthe d’une action en dommages-intérêts contre l’Organisme d’irrigation de Stymphale, une personne morale de droit public. Le requérant soulevait qu’en raison d’omissions de l’Organisme défendeur, l’irrigation de son orangeraie avait été interrompue, affectant ainsi la récolte et provoquant un préjudice financier.

Le 30 mai 2005, le tribunal administratif de Corinthe fit partiellement droit à l’action du requérant (décision n o 126/2005).

Le 20 décembre 2005, le requérant interjeta appel en se plaignant du refus du tribunal administratif de lui allouer une somme au titre des frais et dépens.

Le 9 décembre 2008, la cour administrative d’appel de Tripoli déclara son appel irrecevable car le requérant n’avait pas été représenté par un avocat, comme exigé par l’article 27 § 1 du Code de procédure administrative (arrêt n o 556/2008). B. Le droit interne pertinent

L’article 27 § 1 du Code de procédure administrative est ainsi libellé : « Les parties, leurs représentants légaux et leurs mandataires effectuent les actes de procédure et comparaissent à l’audience représentés par des avocats (...)» GRIEFS

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure administrative.

Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, il se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en alléguant qu’il a subi un préjudice en raison de l’interruption d’irrigation de son terrain par l’Organisme d’irrigation de Stymphale. EN DROIT

Le Gouvernement soutient que, compte tenu de la complexité de l’affaire et du fait que certains retards dans le déroulement de la procédure sont imputables au requérant, la requête doit être rejetée comme mal fondée.

La Cour n’estime pas nécessaire de se prononcer sur les arguments invoqués par le Gouvernement, dans la mesure où la requête est en tout état de cause irrecevable pour les raisons suivantes.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 35 § 1 de la Convention, elle ne peut être saisie d’une affaire que « dans un délai de six mois à partir de la date de la décision interne définitive ». Par ailleurs, aux termes du paragraphe 4 du même article, elle peut rejeter toute requête qu’elle considère comme irrecevable par application dudit article « à tout stade de la procédure ».

Le délai de six mois court à compter de la décision définitive dans le cadre de l’épuisement des voies de recours internes ( Paul et Audrey Edwards c. Royaume Uni (déc.), n o 46477/89, 7 juin 2011). La Cour rappelle que l’article 35 § 1 de la Convention impose uniquement l’épuisement des recours disponibles et suffisants pour permettre d’obtenir réparation des violations alléguées. La finalité de l’article 35 est de ménager aux Etats contractants l’occasion de prévenir ou redresser les violations alléguées contre eux avant que ces allégations ne soient soumises à la Cour (voir notamment Selmouni c. France [GC], n o 25803/94, § 74, CEDH 1999-V). La règle de l’article 35 § 1 se fonde sur l’hypothèse que l’ordre interne offre un recours effectif quant à la violation alléguée des droits d’un individu en vertu de la Convention ( Lakatos c. République tchèque (déc.), n o 42052/98, 23 octobre 2001). Un recours est effectif lorsqu’il est disponible tant en théorie qu’en pratique à l’époque des faits, c’est-à-dire qu’il est accessible et susceptible d’offrir au requérant le redressement de ses griefs et présente des perspectives raisonnables de succès ( Sejdovic c. Italie [GC], n o 56581/00, § 46, CEDH 2006-II).

La Cour souligne qu’elle n’a pas pour tâche de se substituer aux juridictions internes. C’est au premier chef aux autorités nationales et, notamment, aux cours et tribunaux, qu’il incombe d’interpréter la législation interne (voir, parmi beaucoup d’autres, Brualla Gómez de la Torre c. Espagne , 19 décembre 1997, § 31, Recueil des arrêts et décisions 1997-VIII ; Edificaciones March Gallego S.A. c. Espagne , 19 février 1998, § 33, Recueil 1998-I). Le rôle de la Cour se limite à vérifier la compatibilité avec la Convention des effets de pareille interprétation. Ceci est particulièrement vrai s’agissant de l’interprétation par les tribunaux des règles de nature procédurale telles que les délais régissant le dépôt des documents ou l’introduction de recours (voir, mutatis mutandis , Tejedor García c. Espagne , 16 décembre 1997, § 31, Recueil 1997-VIII). La Cour rappelle, par ailleurs, que la réglementation relative aux formalités et aux délais à respecter pour former un recours vise à assurer une bonne administration de la justice et le respect, en particulier, du principe de la sécurité juridique. Les intéressés doivent s’attendre à ce que ces règles soient appliquées (voir Agbovi c. Allemagne (déc.), n o 71759/01, 25 septembre 2006).

En l’espèce, la Cour note que dans son arrêt n o 556/2008, la cour administrative d’appel de Tripoli a déclaré le pourvoi du requérant irrecevable au motif que ce dernier n’avait pas été représenté par un avocat, comme exigé par l’article 27 § 1 du Code de la procédure administrative.

Tenant compte du fait que l’appel introduit par le requérant devant la cour administrative d’appel était manifestement voué à l’échec selon le droit interne, la Cour estime que la décision interne tranchant de façon définitive le litige est l’arrêt n o 126/2005 du tribunal administratif de Corinthe, rendu le 30 mai 2005, donc plus de six mois avant le 6 mars 2009, date d’introduction de la requête (voir Alexandre c. Portugal, n o 33197/09, § 42, 20 novembre 2012). Le fait que le Gouvernement n’ait pas soumis d’observations sur la question des six mois n’est pas susceptible de modifier la situation ( Belaousof et autres c. Grèce , n o 66296/01, § 38, 27 mai 2004).

Il s’ensuit que la requête est tardive et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. André Wampach Elisabeth Steiner Greffier adjoint Présidente