AFFAIRE NİHAT ATEȘ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

22.10.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 5 - Droit à la liberté et à la sûreté (Article 5-4 - Contrôle à bref délai);Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Délai raisonnable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE NİHAT ATEȘ c. TURQUIE (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE PENTRU TURCIA (Cercetarea nr. 2694/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 octombrie 2013 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Nihat Ateș c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučić, judecători, și Seçkin Erel; grefier adjunct al secțiunii f.f. După ce a intenționat în camera Consiliului la 1 octombrie 2013, se pronunță pronunțarea hotărârii, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 2694/06) îndreptată împotriva Republicii Turcia, inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Nihat Ateș ( La 29 decembrie 2005, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Reclamantul a fost reprezentat de M. Akmeșe, avocat la Istanbul. La 17 noiembrie 2009, cererea a fost declarată parțial inadmisibilă, iar obiecțiile întemeiate pe durata procedurii penale și pe absența unei acțiuni efective care să permită contestarea detenției provizorii au fost comunicate guvernului. La 27 iunie 2005, reclamantul a fost arestat pentru atac și vătămare voluntară și pus în detenție provizorie la 28 iunie 2005. La 1 iulie 2005, instanța corecțională a respins opoziția formulată de avocatul reclamantului împotriva hotărârii de detenție provizorie. La 11 august 2005, avocatul reclamantului a respins această cerere în urma unei examinări la dosar. La 25 iulie, 24 august și 23 septembrie 2005, în cadrul procedurilor din oficiu privind detenția reclamantului, judecătorul a decis menținerea acestei măsuri. Instanța corecțională a respins opozițiile formulate împotriva acestor decizii la 11 august, 2 septembrie și, respectiv, 10 octombrie 2005, pe baza riscului de a dovedi și existența unor suspiciuni puternice împotriva celui care a făcut-o. Instanța a stat pe opoziție fără să țină de cuvânt și după ce a obținut avizul scris al procurorului Republicii care nu fusese notificat reclamantului sau avocatului său. La 10 octombrie 2005, avocatul reclamantului a solicitat din nou extinderea clientului său. La 11 octombrie 2005, judecătorul a respins cererea respectivă după o examinare pe dosar, pe baza naturii și a calificării de a fi acuzat de încălcarea dreptului comunitar și a existenței unor suspiciuni puternice față de persoana în cauză 10. La 21 octombrie 2005 și la 21 noiembrie 2005, în cadrul procedurilor din oficiu, judecătorul a dispus menținerea în detenție provizorie a reclamantului. La 25 noiembrie 2005, tribunalul corecțional a respins opoziția formulată împotriva ordonanței din 21 noiembrie 2005, fără a ține de cuvânt și după ce a obținut avizul scris al procurorului republicii pe baza riscului de evadare și de scurgere a probelor. 11. La 21 decembrie 2005, judecătorul a decis eliberarea reclamantului. 12. La 14 noiembrie 2008, procurorul general al Republicii l-a acuzat pe reclamant și pe alte persoane ale șefului loviturilor voluntare. 13. La 24 septembrie 2009, tribunalul corecțional a inițiat prima sa ședință. Până în prezent, procedura penală este încă în curs de desfășurare în fața acestei instanțe. Recurentul se plânge că nu dispune de o acțiune efectivă pentru a contesta reținerea sa provizorie. El invocă art. 5 alin. (4) și (13) din Convenție. Curtea consideră că este oportun să se ia în considerare acest aspect din unghiul art. 5 alin. (4) din Convenție, astfel cum se menționează la art. Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să dispună eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală. 15. Guvernul solicită ca căile de atac interne să nu fie epuizate, întrucât reclamantul dispune de o cale de atac eficientă prevăzută de Codul de procedură penală prin care putea contesta detenția sa. 16. Reclamantul contestă această teză. 17. Curtea consideră că această excepție este strâns legată de examinarea fundului travaliului întemeiat pe art. 5 alin. (4) din Convenție și, prin urmare, decide să se alăture acesteia la fond. 18. Recurentul subliniază că judecătorii au luat o hotărâre cu privire la cererile de extindere și la opozițiile formulate de acesta fără a ține seama de încuviințare și adaugă că, în cursul examinării opozițiilor, instanța corecțională a obținut avizul scris al procurorului republicii fără ca acesta sau avocatul său să fi primit notificarea acestui aviz. 20. În speță, Curtea constată că reclamantul a fost pus în arest provizoriu la 28 iunie 2005, la sfârșitul audierii sale de către judecător și eliberat la 21 decembrie 2005. Pe toată durata detenției sale, el nu s-a prezentat niciodată în fața judecătorilor chemați să se pronunțe cu privire la detenția sa. Curtea amintește aici că dreptul de a fi ascultat de instanța sesizată cu privire la o acțiune împotriva detenției trebuie să poată fi exercitat la intervale rezonabile (Knebl c. Republica Cehă, nr. 20157/05, § 85, 28 În octombrie 2010, Comisia consideră însă că, atunci când libertatea personală este în discuție, nu se poate descrie ca fiind o perioadă de timp rezonabilă, ca și în cazul de față, la aproximativ șase luni (a se vedea în acest sens Erișen și alții c. Turcia, nr. 7067/06, § 53 3 aprilie 2012 21. În ceea ce privește cauza recurentului întemeiat pe necomunicarea avizului procurorului republicii, Curtea arată că, la examinarea opozițiilor formulate de reclamant, procurorul a depus la tribunalul corecțional concluziile sale scrise în vederea respingerii cererii de extindere, care nu au fost comunicate reclamantului sau avocatului acestuia. Prin urmare, acestea din urmă nu au avut posibilitatea de a răspunde la acest aviz. Instanța corecțională a pronunțat în sensul avizului procurorului și a respins opoziția formulată de reclamant (puncte 8 și 10 de mai sus. Prin urmare, reclamantul sau avocatul său care nu a avut posibilitatea de a fi comunicat avizul procurorului sau de a răspunde la acesta, nu a fost respectată egalitatea armelor între părți (a se vedea, în același sens, Altnok c. Turcia, nr. 31610/08, § 60, 29 noiembrie 2011 22. Prin urmare, Curtea consideră că acțiunea prevăzută în dreptul intern nu a îndeplinit cerințele art. 5 alin. În acest sens, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. În acest sens, invocă art. 6 din Convenție, astfel cum este formulat în partea sa relevantă în speță: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. 24. Guvernul combate teza reclamantului. 25. Curtea constată că în Turcia a fost introdusă o nouă acțiune în despăgubire ca urmare a aplicării procedurii de pronunțare a unei hotărâri-pilot în cauza Ümmühan Kaplan c. Turcia (nr. 24240/07, 20 martie 2012). (nr. 4860/09, 26 martie 2013), Comisia a declarat inadmisibilă o nouă cerere, din cauza faptului că au epuizat căile de atac interne, și anume noua cale de atac. În acest sens, aceasta a considerat, în special, că această nouă cale de atac a fost, a priori, , accesibil și susceptibil de a oferi perspective rezonabile de redresare pentru obiecțiunile referitoare la durata procedurii. 26. Curtea amintește, de asemenea, că, în hotărârea sa pilot Ümmühan Kaplan (citată la punctul 77) a precizat, în special, că aceasta va putea, prin procedura normală, să continue examinarea hotărârilor de acest tip deja comunicate guvernului. În plus, aceasta remarcă faptul că nu a fost invocată în cadrul prezentei cauze. o excepție referitoare la această nouă acțiune. În lumina celor de mai sus, Curtea hotărăște să continue examinarea prezentei cereri. 27. Constatând că tîlcul întemeiat pe art. 6 din Convenție nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și că nu se confruntă cu nici un alt motiv de imputare, aceasta îl declară admisibil. 28. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 27 iunie 2005 cu arestarea reclamantului (punctul 5 de mai sus). În ziua adoptării prezentei hotărâri, procedura era încă în curs de desfășurare în fața instanței de primă instanță. Prin urmare, perioada care trebuie luată în considerare a durat deja mai mult de opt ani, pentru un grad de jurisdicție 29. Curtea amintește că, în numeroase cauze care ridică probleme similare celor din prezenta specie, a concluzionat că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, CEDH 1999 II). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate în speță, Comisia consideră că Ön a expus niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Õ consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și că Õ aceasta nu a răspuns la cerința Termenul rezonabil 30. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 31. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Victima morală 32. Reclamantul solicită 5 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 33. Guvernul contestă această sumă. 34. Statuând în echitate, Curtea consideră că este necesar să se dea reclamantului suma totală a sumei solicitate de acesta pentru prejudiciul moral. Taxa și cheltuielile de judecată 35. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 950 de lire turce (adică 1 700 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Curții. Ca dovadă, acesta furnizează un decont onorific. 36. Guvernul contestă această sumă. 37. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR toate costurile și acordul reclamantului. Interese moratorii 38. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE ACESURI, CURȚA LA L 5 alin. (4) din Convenție A spus că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 500 EUR (cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 22 octombrie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Seçkin Erel Peer Lorenzen Modululr adjunct f.f.