Secțiunea a treia Cerere nr 14896/07 Oleg Reselian împotriva Republicii Moldova introdusă la 30 martie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Oleg Reselian, este un resortisant moldovean născut în 1963 și rezident în Chișinău. El este reprezentat în fața Curții de către dl Ciolacu, avocat la Chișinău. Circumstanțele din speță La 23 octombrie 1998, reclamantul a cumpărat împreună cu soția sa un apartament. La 26 noiembrie 1999, dreptul de proprietate a fost înscris în registrul cadastral în numele ambilor soți. La 12 ianuarie 2000, soțiile au făcut o donație a binelui fiicei lor. La 13 decembrie 2000, cuplul a divorțat. La o dată necunoscută, D.Z. a solicitat în justiție să fie recunoscut ca titular al unei creanțe față de fosta parteneră a reclamantului.
La 24 decembrie 2003, cererea sa a fost satisfăcută. În 2004, D.Z. a solicitat nulitatea contractului de donație încheiat la 12 ianuarie 2000 și transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în numele său. La 12 februarie 2004, instanțele interne au acceptat parțial această acțiune, au anulat donația și au recunoscut, fără a explica motivele, ca fiind singurul proprietar al bunului la locul de muncă al reclamantului. La 4 martie 2004, executorul justiției a închis apartamentul sub sechestru și a inițiat procedura de licitație judiciară. La 17 mai 2004, reclamantul sesizează Tribunalul din Botanica cu privire la o acțiune în comun după divorț. La 11 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a decis, printr-o decizie irevocabilă, să respingă partea din acțiune referitoare la sechestru.
10. La 30 iulie 2004, având în vedere că nimeni nu și-a exprimat interesul pentru licitațiile judiciare, usierul a transmis dreptul de proprietate asupra proprietății asupra imobilului din D.Z. Reclamantul a contestat actul executorului în instanță. La 16 mai 2006, instanța din Botanica a respins acțiunea în comun după divorțul reclamantului. Această decizie a fost aprobată de Curtea Supremă de Justiție și de Curtea Supremă de Justiție. Instanțele interne au constatat că reclamantul nu mai avea, din 1996, o comunitate de viață cu soția sa și că nu putea, prin urmare, să pretindă o parte a apartamentului în cauză.
Ele nu s-au pronunțat asupra faptului că bunurile au fost cumpărate doi ani mai târziu, în 1998 și că divorțul a avut loc în 2000. Dreptul și practica internă relevantă Codul căsătoriei și al familiei din 26 decembrie 1969 (Codul casătoriei șii pinguini 10 din Adunarea Generală a Curții Supreme din Moldova din 15 noiembrie 1993 (Hotărea Plenului Judecătoriei Supreme a Reuni Moldova Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge că a fost privat, prin intermediul unor presupuse hotărâri judecătorești arbitrare și neobosite, de proprietatea sa. Întrebări cu privire la părți Este suficient ca instanțele interne să-și motiveze hotărârile, așa cum prevede art. 6 alineatul (1) din Convenție?
A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.
Requête n o 14896/07 Oleg RESELIAN contre la République de Moldova introduite le 30 mars 2007
1. Le requérant, M. Oleg Reselian, est un ressortissant moldave né en 1963 et résidant à Chișinău. Il est représenté devant la Cour par M e N. Ciolacu, avocat à Chișinău. A. Les circonstances de l’espèce
2.Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.Le 23 octobre 1998, le requérant acheta, en commun avec son épouse, un appartement. Le 26 novembre 1999, le droit de propriété fut inscrit au registre cadastral au nom des deux maris. Le 12 janvier 2000, les conjoints firent une donation du bien à leur fille.
4.Le 13 décembre 2000, le couple divorça.
5.A une date inconnue, D.Z. demanda en justice d’être reconnue titulaire d’une créance envers l’ex-conjointe du requérant. Le 24 décembre 2003, sa requête fut satisfaite.
6.En 2004, D.Z. réclama la nullité du contrat de donation conclu le 12 janvier 2000 et le transfert du droit de propriété sur l’immeuble à son nom.
7.Le 12 février 2004, les juridictions internes accueillirent partiellement cette action, annulèrent la donation et reconnurent, sans expliquer les raisons, comme seul propriétaire du bien l’ex-épouse du requérant.
8.Le 4 mars 2004, l’huissier de justice mit l’appartement sous séquestre et intenta la procédure de vente aux enchères judiciaires.
9.Le 17 mai 2004, le requérant saisit le tribunal de Botanica d’une action en partage après divorce. Il demanda également la suspension de l’exécution de l’arrêt du 12 février 2004 et la levée du séquestre judiciaire sur la moitié de l’appartement. Le 11 octobre 2006, la Cour suprême de justice décida, par une décision irrévocable, de rejeter la partie de l’action concernant le séquestre.
10.Le 30 juillet 2004, étant donné que personne n’avait manifesté son intérêt pour les enchères judiciaires, l’huissier transmit le droit de propriété sur l’immeuble à D.Z. Le requérant contesta l’acte de l’huissier en justice. Il demanda l’annulation du procès-verbal de vente aux enchères judiciaires et la radiation de l’appartement de la propriété de D.Z. Le 16 mai 2006, la cour d’appel, par une décision irrévocable, accueillit cette action. L’ex-épouse du requérant est redevenue la seule propriétaire du bien en litige.
11.Le 23 mars 2006, le tribunal de Botanica rejeta l’action en partage après divorce du requérant. Cette décision fut approuvée par la cour d’appel et la Cour suprême de justice. Les juridictions internes constatèrent que le requérant n’avait plus, depuis 1996, une communauté de vie avec son épouse et qu’il ne pouvait donc pas prétendre à une partie de l’appartement en cause. Elles ne se prononcèrent pas sur le fait que le bien fut acheté deux ans plus tard, en 1998 et que le divorce eut lieu en 2000. B. Le droit et la pratique internes pertinents 1. Le Code du mariage et de la famille du 26 décembre 1969 (Codul căsătoriei și familiei – « Le code du mariage » )
12.L’article 21 du Code se lit comme suit : Les biens acquis par les époux pendant le mariage sont leur propriété commune. Ils ont des droits égaux en ce qui concerne la possession, l’utilisation et la disposition de ces biens. (...) 2. L’arrêt n o 10 de l’Assemblée générale de la Cour suprême de Moldova du 15 novembre 1993 (Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova – « L’arrêt n o 10 du 1993 » )
13.Le paragraphe 22 de cet arrêt prévoit que la propriété commune des époux est déterminée au jour où les relations familiales ont réellement cessé, sauf s’ils ont acquis par la suite des biens avec des fonds communs. GRIEFS
14.Invoquant l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1, le requérant se plaint qu’il a été privé, par des décisions judiciaires prétendument arbitraires et immotivées, de sa propriété.
1. Est-ce que les tribunaux internes ont suffisament motivé leurs décisions, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ?