CtEDO 24.10.2013 Auto

HENRIOUD c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
24.10.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HENRIOUD c. FRANCE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea a cincea Cerere nr. 21444/11 Jean Michel Henrioud împotriva Franței introdusă la 4 martie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Jean Michel Henrioud, este un cetățean elvețian născut în 1966 și rezident în Auvernier (canton de Neuchatel, Elveția). El este reprezentat în fața Curții de către Ma Piet, avocată la Chaud-de-fond. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, se pot rezuma după cum urmează. Reclamantul s-a căsătorit cu M.V., de naționalitate elvețiană, în 1996. Doi copii provin din uniunea lor, L. născut la 23 august 1997, și M., născută la 15 ianuarie 2001. La 30 iulie 2008, ca urmare a unor mari dificultăți conjugale și a problemelor financiare cu care se confruntă cuplul, soția celui care a părăsit casa familiei și a luat copiii și a rămas câteva zile în Elveția. La 12 august 2008, reclamantul a înaintat la Tribunalul Civil din Boudry (Canton de Neuchatel) o cerere urgentă de măsuri de protecție a mediului conjugal, vizând în special interzicerea dlui F.V. de a părăsi Elveția pentru a se muta în Franța cu copiii. Printr-o ordonanță de măsuri de protecție urgente fără citație prealabilă din 13 august 2008, președintele Tribunalului din Boudry a interzis M.V. să părăsească Elveția și să se mute în Franța cu copiii. M.V. a opus această ordonanță. În jurul valorii de 15 august 2008, M.V. F.V. a părăsit Elveția pentru a se deplasa în Franța, unde locuiesc părinții săi. Ea s-a stabilit apoi la Camblanes în Gironde. La 2 septembrie 2008, reclamantul a formulat o cerere de returnare la Oficiul Federal de Justiție, autoritatea centrală a Elveției în sensul Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii. Această cerere a fost transmisă autorității centrale franceze care l-a legat pe procurorul general aproape de tribunalul judecătoresc Bordeaux pentru sesizarea judecătorului în afaceri familiale. La 23 septembrie 2008, reclamantul a depus o cerere de divorț la tribunalul matrimonial din districtul Boudry, concluzionând că garda și autoritatea părintească asupra copiilor îi sunt atribuite. În octombrie 2008, în cadrul unei ședințe în fața Tribunalului din Boudry, avocatul M.V. a informat că aceasta părăsise Elveția înainte de a fi luat cunoștință de ordonanța din 13 august 2008 și că nu l-a primit decât pe el însuși la 19 august. În cursul acestei ședințe, președintele Tribunalului a constatat că: situația actuală se va menține cu titlu provizoriu, sub rezerva faptului că procedura de returnare a copiilor a fost adoptată. Părțile au convenit că reclamantul se va întâlni cu copiii săi în timpul vacanței școlare franceze. Președintele a informat că va contacta serviciul social internațional pentru a solicita un raport de anchetă socială și pentru a evalua modalitățile de redresare cât mai rapidă posibil a contactelor dintre solicitant și copiii săi și, în sfârșit, s-a decis suspendarea procedurii de divorț. Printr-o decizie din 11 noiembrie 2008, președintele Tribunalului din Boudry a revocat ordonana din 13 august 2008. El a susținut că soția reclamantului a părăsit țara la 13 august 2008 și că a avut cunoștință de această ordonană numai după aceea. El a adăugat că, în aceste condiții, chiar dacă nu este justificat ca soția mea să părăsească țara așa cum a făcut în compania copiilor, fără permisiunea soțului ei, constat că nu ar fi util să confirme o astfel de interdicție. Într-adevăr, consider că acesta ar fi cel mai bun mod de a descuraja soția să se întoarcă în Elveția, rezultat pe care în mod clar nu îl dorește la tribunalul cantonal din Neuchatel. La 27 noiembrie 2008, reclamantul a formulat o acțiune împotriva deciziei din 11 noiembrie la Curtea de Casație Civilă din Neuchatel, invocând încălcarea Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980. El a susținut că deplasarea era ilegală în măsura în care ea împărtășea cu mama la autoritatea părintească și custodia asupra copiilor săi. El și-a exprimat teama că refuzul de a confirma interdicția în litigiu este susceptibil de a lăsa să se înțeleagă autorităților franceze însărcinate cu întoarcerea copiilor că situația sa a fost reglementată retroactiv . El a subliniat că acest lucru ar avea ca rezultat depășirea normelor Convenției conform căreia trebuie restabilit status quo-ul. Prin actul din 24 noiembrie 2008, procurorul Republicii lângă Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux a numit-o pe mamă să se prezinte pentru a constata că copiii erau reținuți ilegal de către aceasta în Franța și că întoarcerea lor imediată la domiciliul tatălui lor. Printr-o hotărâre din 12 decembrie 2008, Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux l-a desființat pe procurorul districtual pentru cererea sa, pe de o parte, pe baza faptului că mama nu a avut cunoștință de ordonanța din 13 august 2008 în momentul părăsirii Elveției și, pe de altă parte, de revocarea ulterioară a acestei ordonanțe. El a adăugat că copiii erau bine integrați în Franța și că ar fi dăunător pentru ei să-și modifice brusc cadrul de viață. El a concluzionat că nu a fost deplasat ilegal pe teritoriul francez. Procurorul general a făcut apel la hotărâre susținând că, atât în Franța, cât și în Elveția, caracterul ilicit al unei deplasări rezultă din încălcarea dreptului de custodie al celuilalt părinte, indiferent de existența unei măsuri de interzicere a părăsirii teritoriului Elveției, cum a fost cea ordonată la 13 august 2008 și anulată. El a amintit că, în momentul deplasării, reclamantul a pus într-adevăr, în comun, dreptul său de a avea grijă de copiii săi în conformitate cu legea elvețiană. Reclamantul a prezentat concluzii de intervenție voluntară la instanța de apel. Prin hotărârea din 7 aprilie 2009, Tribunalul din Bordeaux a confirmat hotărârea din 12 decembrie 2008. În consecință, chiar dacă această decizie are în mod clar un caracter temporar în așteptarea încheierii finale a procedurii de divorț, nu este mai puțin adevărat că acordul de care a beneficiat de la tatăl său, a permis în mod întemeiat primului judecător, în conformitate cu art. 13 alin. (a) din Convenția de la Haga să considere că nu a avut loc întoarcerea copiilor în Elveția, evidențiind faptul că tatăl a putut exercita dreptul de a vizita copiii, în special în decembrie 2008. La 10 aprilie 2009, autoritatea centrală franceză a trimis o scrisoare autorității elvețiene În urma unei scrisori din Parchetul General Bordeaux în cadrul cauzei menționate anterior, vă rog să găsiți în continuare o copie a hotărârii pronunțate la 7 aprilie 2009 de către instanța de apel a lui Bordeaux. Această decizie a respins cererea de returnare în Elveția a minorilor [L. și M.]. Doresc să vă mulțumesc pentru că mi-ați împărtășit măsurile procedurale pe care dl Henrioud intenționează să le rezerv acestui caz. În cadrul procedurii de divorț, au fost depuse rapoarte privind investigațiile sociale de către serviciile competente din Franța și Elveția la 12 și 26 martie 2009, la 30 aprilie 2009, la avocatul M.V. a scris președintelui Tribunalului din Boudry, solicitându-i să ia în considerare raportul francez în care se sublinia că cadrul de viață al copiilor era adecvat și favorabil dezvoltării lor. El a fost numit mama custodei copiilor, menționând, printre altele, arestarea lui Bordeaux din 7 aprilie 2009, despre care el a spus că nu este încă în posesia unei copii. El a ajuns la concluzia că, având în vedere această hotărâre, o revenire rapidă a copiilor nu părea la ordinea de zi. Printr-o ordonanță din 6 mai 2009, președintele Tribunalului din Boudry a constatat că custodia asupra copiilor era încă exercitată de mama lor și că această situație ar continua să prevaleze în așteptarea deciziei Curții de Casație Franceză. Faptul că două decizii privind întoarcerea copiilor în Elveția, în temeiul Convenției de la Haga, au fost defavorabile tatălui până în prezent, ultima dată la 7 aprilie 2009 de către Tribunalul din Bordeaux. Că [reclamantul] contestă această decizie și anunță că se va aplica în Casație, precum și procurorul general din Bordeaux împotriva acesteia. Cui îi pasă? Judecătorul de cean să se pronunțe asupra binelui întemeiat. din hotărârea Tribunalului de Primă Instanță, însă se va observa că aceasta reține în mod eronat că [reclamantul] nu este împotriva ordonanței pronunțate de către subsemnat la 11 noiembrie 2008 și revocand măsurile luate la 13 august 2008] a adresat, la 27 noiembrie 2008, o acțiune în Casație civilă împotriva acestei ordonanțe. Prin urmare, este oportun să se suspende procedura ca atare privind atribuirea custodei copiilor, întrucât situația de fapt care se află în prezent trebuie să fie menținută în așteptarea deciziei Curții de Casație de Bordeaux [sic], dacă este sesizată, sau a intrării în vigoare a deciziei Tribunalului de apel din 7 aprilie 2009, în ipoteza inversă La 6 mai 2009, procurorul general a formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii Tribunalului din Bordeaux din 7 aprilie 2009. Procurorul general declară că a formulat un recurs împotriva hotărârii pronunțate la 7 aprilie 2009, în calitate de reprezentant al autorității centrale franceze și al dlui Jean Michel Henrioud, pe de o parte, și dnei F.V. (...). La această declarație se anexează trei transporturi de la hotărârea din 7 aprilie 2009. 13 alin. (1) din Convenția de la Haga, instanța care și-a întemeiat decizia pe un acțiune a tatălui după mutarea sau neîntoarcerea copiilor săi, fără a-l caracteriza Recurentul, asistat de un avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație, a formulat concluzii de asociere în recursul procurorului și a formulat un recurs la această ocazie. În concluziile lor respective, procurorul și reclamantul au susținut că Tribunalul de apel al Bordeaux, prin scăderea din lipsa exercitării căilor de atac împotriva hotărârii pronunțate la 11 noiembrie 2008 de judecătorul elvețian, în plus, neconfirmat, nu a tras concluzii cu privire la faptul că întoarcerea a fost solicitată cu două luni înainte de decizia respectivă. Ei au subliniat că instanța nu a caracterizat un acord suficient de sigur de către tată și că astfel nu a justificat în mod valabil refuzul său de a înapoia copiii în conformitate cu art. 13 a) din Convenția de la Haga conform în cazul în care autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este ținută în mod efectiv în locul în care copilul se întoarce, în cazul în care persoana (...) care se opune returnării sa stabilește că persoana (...) care avea grijă de persoana copilului respectiv nu exercita efectiv dreptul de custodie la momentul deplasării sau al nereturnării, sau a consimțit sau a acceptat ulterior acestei deplasări sau nereturnării. Prin hotărârea din 29 mai 2009, Curtea de Casație Civilă a Tribunalului Cantal din Neuchatel a respins acțiunea reclamantului împotriva deciziei din 11 noiembrie 2008. August 2008 a intervenit în conformitate cu dreptul material, interdicția de a părăsi teritoriul care nu-și mai putea exercita efectele. Cu toate acestea, aceasta a subliniat că autoritățile franceze însărcinate cu asigurarea returnării copiilor în Elveția nu puteau interpreta revocarea acestei ordonanțe ca o rectificare, a posteriori În această situație, judecătorul a subliniat în mod clar că plecarea soției și a copiilor nu era justificată. În urma avertismentului emis părților cu privire la motivul întemeiat pe aplicarea articolului 979 din Codul de procedură civilă (a se vedea dreptul intern relevant) care ar putea fi imputat recursului, pe motiv că comunicarea hotărârii atacate nu a fost făcută, procurorul general a emis un aviz la 9 noiembrie 2010. El a susținut că formalitățile recursului și depunerea memoriului amplificativ au fost făcute în termenele legale, dar a indicat că, într-adevăr, hotărârea atacată din 7 aprilie 2009 nu a fost pronunțată în termenul de depunere a memoriului amplificativ. În lumina jurisprudenței Curții privind dreptul de a avea acces la o instanță de judecată, el a solicitat ca sancțiunea privind dreptul de a nu fi aplicată din cauza naturii speciale a cauzei, procedura în cauză nefiind o procedură obișnuită și a interesului superior al copiilor minori în cauză. Într-un memoriu, avocatul din Consiliul de Stat și Curtea de Casație a invocat aceleași argumente și a denunțat o încălcare excesivă a accesului la o instanță în caz de pronunțare a unei inadmisibilități pentru motivul menționat anterior, contrar spiritului propriu al Convenției de la Haga. Prin hotărârea din 1 decembrie 2009, Curtea de Casație a declarat inadmisibile cele două recursuri: În special, având în vedere art. 979 din Codul de procedură civilă, care a fost încheiat la scurt timp după data recursului, trebuie să fie predat grefei, în termenul depunerii memoriului, o copie a deciziei atacate și a actelor sale de comunicare; Așteptând ca procurorul general să se apropie de tribunalul judecătoresc din Bordeaux și să fie prevăzut în casație, la 11 mai 2009, împotriva unei hotărâri a Tribunalului din Bordeaux din 7 aprilie 2009; întrucât copia actului de notificare a hotărârii nu a fost depusă în termenul prevăzut; de asemenea, [reclamantul] nu produce această copie în sprijinul recursului cauzat al acestuia art. 115 Nulitatea este acoperită de rectificarea ulterioară a actului în cazul în care nu există nicio obligație neîndeplinită și în cazul în care soluționarea nu lasă să existe nici un motiv. art. 978 În cazul în care primul președinte sau delegatul acestuia nu decăzuse, reclamantul în casare trebuie, cel târziu în termen de patru luni de la recurs, să prezinte grefei Curții de Casație un memoriu care conține motivele de drept invocate împotriva deciziei atacate. În cazul în care pârâtul nu a constituit un avocat, memoriul trebuie să fie comunicat avocatului său în termen de cel mult o lună de la expirarea termenului respectiv; cu toate acestea, dacă, între timp, pârâtul constituie avocat înainte de comunicarea memoriului, se procedează prin notificarea avocatului său art. 979 - o copie a deciziei atacate și a actelor de semnificație ale acesteia; (...) Art. 611-1 În afara cazurilor în care notificarea hotărârii susceptibile de recurs revine grefei instanței care l-a pronunțat, hotărârea atacată este notificată, cu puțin timp înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 978 art. 614 Admiterea recursului incident, chiar dacă a fost cauzat, se supune normelor care guvernează cea a recursului incident, sub rezerva dispozițiilor art. 1010 art. 1010 Recursul incident, chiar și cauzat, trebuie să se facă, cu puțin mai mult de o dată pe an, sub formă de memoriu și să conțină aceleași indicații ca și memoriul reclamantului. Memoria trebuie, sub aceeași sancțiune: - să fie predat grefei Curții de Casație înainte de expirarea termenului prevăzut pentru predarea memoriului în răspuns; (...) Dispozițiile relevante ale Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copilului din 25 octombrie 1980, precum și dispozițiile relevante ale Convenției internaționale privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 sunt prevăzute în cauzele Maumousseau și Washington c. Franța, nr. 39388/05, § 42-47, 6 decembrie 2007) și Raw și altele. Franța , nr. 10131/11, § 46 și 47, 7 martie 2013). Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său o instanță, al cărei drept de acces constituie un aspect, ca urmare a recursului său. El consideră că Curtea de Casație a dat dovadă de o declarație excesivă prin care i se impută omisiunea procurorului și declarându-și recursul inadmisibil numai din acest motiv. Invocând art. 8 din convenție, reclamantul susține că autoritățile franceze nu au demonstrat diligența necesară în cadrul procedurii în litigiu și că nu au depus suficiente eforturi pentru a asigura respectarea dreptului la întoarcere al copiilor. : decizia instanței de a considera că revocarea ordonanței din 13 august 2008 constituia un acord de neînapoiere, încălcându-se obligațiile impuse de Convenția de la Haga ; confirmarea instanței de apel a acestei decizii întemeiate în mod eronat pe lipsa de contestare a acestei revocări În această privință, se poate considera că reclamantul a epuizat căile de atac interne, așa cum este prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție? La ce dată a luat cunoștință reclamantul de avertismentul emis în temeiul articolului 979 din Codul de procedură civilă? Reclamantul avea posibilitatea, în special în temeiul articolului 115 din Codul de procedură civilă, de a-și reglementa recursul? Putea să facă acest lucru de la data la care procurorul a precizat în avizul său din 9 noiembrie 2010, fie de la 26 octombrie 2010, și avea posibilitatea de a depune o memorie, având în vedere că încuviințarea a avut loc la 3 noiembrie 2010 și că hotărârea a fost pronunțată la 1 decembrie 2010? Părțile sunt invitate să indice datele următoarelor evenimente: : Concluziile de asociere în recursul principal și recursul formulat de dl Nervo, comunicarea raportului consilierului raportor către părți, avertismentul emis părților în temeiul articolului 979 din Codul de procedură civilă, observații în vederea încuviințarii de către M de Nervo. Reclamantul, al cărui recurs în cassare a fost declarat inadmisibil de către Curtea de Casație, a beneficiat de dreptul de a avea acces la o instanță judecătorească în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție? A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața privată și de familie în sensul articolului 8 din convenție? Autoritățile franceze au pus în aplicare măsurile necesare pentru a asigura întoarcerea copiilor L. și M. la tatăl lor din Elveția În special, autoritățile au luat în considerare principiile stabilite în Convenția de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii din 25 octombrie 1980? Guvernul este invitat să prezinte o copie a rapoartelor de anchetă socială depuse de autoritățile franceze și elvețiene, precum și o copie a memoriului procurorului general depus la grefa Curții de Casație. Reclamantul este invitat să furnizeze informații actualizate cu privire la situația copiilor săi.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă