EKER c. TURQUIE

Secțiunea a doua Cerere nr. 24016/05 Mustafa EKER împotriva Turciei introdusă la 9 iunie 2005 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Mustafa Eker, este un resortisant turc născut în 1971 și rezident în Sinop. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl B. S. Akpunar, avocat la Sinop. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este editorul ziarului local Bizim Karadeniz din Sinop. La 23 februarie 2005, a publicat aici un editorial despre care era autor, în care a criticat asocierea jurnaliștilor de la Sinop. El a scris în special că această asociație era în contradicție cu obiectivul său principal, nu mai servea scopului pentru care fusese creată și își asumase mai degrabă culmi personale decât cu problemele reale ale jurnaliștilor.

La 25 februarie 2005, președintele asociației în cauză, declarând că articolul reclamantului a încălcat demnitatea sa și a celorlalți lideri ai asociației, i-a trimis un răspuns rectificativ pentru publicare. Textul dreptului de răspuns se poate citi după cum urmează în pasajele sale relevante: (...) Să ne avertizăm împotriva reputației asociației noastre în ochii opiniei publice (...) să nu i se alăture lui Mustafa Eker (...) că dl Eker nu știe să ne dea lecții de jurnalism și de administrație (...) Este adevărat că Mustafa Eker a vrut să demisioneze din asociația noastră. Cu toate acestea, la momentul respectiv, gândindu-se că ar renunța la anumite atitudini și comportamente negative, noi nu am tratat-o.

Pe de altă parte, el însuși a fost chemat la asociație și informat oral că demisia sa nu a fost acceptată. Criticii nedrepți și nedrepți față de asociația noastră [deși] de doi ani nu și-a îndeplinit obligațiile, inclusiv în ceea ce privește regulamentul] contribuțiilor sale, nu ne vor împiedica să stabilim noi orizonturi (...) Potrivit înțelegerii noastre despre jurnalism, un jurnalist care informează societatea cu articolele sale într-un mod obiectiv și independent, fără a aduce atingere onoarei și demnității oamenilor, este un bun jurnalist, peste tot va fi respectat. Pe de altă parte, așa - zișii jurnaliști care scriu... în conformitate cu dorințele și dorințele șefului lor și laudă anumite categorii [de persoane] sunt numiți jurnaliști sau jurnaliști dependenți, iar poporul nostru îi cunoaște foarte bine pe aceștia din urmă.

La 3 martie 2005, președintele asociației sesizează instanța corecțională a Sinop cu privire la o cerere de publicare a dreptului său de răspuns. La 4 martie 2005, având în vedere faptul că textul dreptului de răspuns se referă la legislația în materie penală a reclamantului și nu conține nici un element în mod direct, instanța corecțională a Sinop a dispus publicarea acestuia în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 5187 privind presa. La 15 martie 2005, reclamantul a formulat opoziție împotriva acestei decizii, susținând că textul nu avea legătură cu articolul pe care îl publicase el însuși, ci conținea insulte împotriva sa și era contrar spiritului legii presei. La 17 martie 2005, tribunalul corecțional din Sinop, hotărând la dosar și în lumina avizului procurorului general al Republicii, a respins această acțiune.

La 29 martie 2005, textul dreptului de răspuns a fost publicat în Jurnalul reclamantului. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii în fața instanțelor interne și că nu a beneficiat de o cale de atac eficientă. În această privință, acesta susține că instanțele interne s-au pronunțat în urma unei examinări numai procedurale și pe dosar și că hotărârea lor nu era supusă unei instanțe supreme. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul a invocat o încălcare a onoarei și demnității sale și susține în special că textul dreptului de răspuns, care conținea insulte și a avut un caracter infracțional, a fost publicat fără examinare și fără ca acesta să fi fost ascultat în apărarea sa.

Invocând art. 15 din Convenție, reclamantul afirmă că publicarea textului în litigiu constituie o interferență în libertatea sa de exprimare și în libertatea presei. În acest sens, el subliniază veridicitatea articolului pe care îl publicase. Cauza reclamantului a fost ascultată în mod echitabil și public în fața instanțelor interne, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție S-a încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată în sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenție? A fost încălcat dreptul reclamantului la libertatea de exprimare din cauza obligației care i-a fost impusă de a publica un drept de răspuns, în special dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 din Convenție?

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 24016/05 Mustafa EKER contre la Turquie introduite le 9 juin 2005

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Mustafa Eker, est un ressortissant turc né en 1971 et résidant à Sinop. Il est représenté devant la Cour par M e B. S. Akpunar, avocat à Sinop. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant est l’éditeur du quotidien local, « Bizim Karadeniz » , à Sinop. Le 23 février 2005, il y publia un éditorial dont il était l’auteur, dans lequel il critiqua l’association des journalistes de Sinop. Il écrivit notamment que ladite association était en contradiction avec son objectif principal, ne servait plus le but pour lequel elle avait été créée et s’occupait de querelles d’intérêts personnels plutôt que des vrais problèmes des journalistes.

Le 25 février 2005, le président de l’association en cause, estimant que l’article du requérant portait atteinte à sa dignité et à celles des autres dirigeants de l’association, lui envoya une réponse rectificative pour publication. Le texte du droit de réponse peut se lire comme suit en ses passages pertinents : « (...) S’évertuer à nuire à la réputation de notre association aux yeux de l’opinion publique (...) ne sied pas à Mustafa Eker (...) Que Monsieur Eker ne s’avise pas de nous donner des leçons de journalisme et d’administration (...) Il est vrai que Mustafa Eker a voulu démissionner de notre association. Toutefois, à l’époque, pensant qu’il renoncerait à certaines attitudes et certains comportements négatifs, nous n’avions pas traité sa requête.

D’autre part, il a lui-même été appelé à l’association et informé oralement que sa démission n’avait pas été acceptée. Celui qui n’a pas sa marque sur un champ ne peut pas participer à la récolte ! Les critiques injustes et iniques d’Eker à l’encontre de notre association [alors que] depuis deux ans il n’a pas rempli ses devoirs d’adhérent, y compris s’agissant [du règlement] de ses contributions, ne nous empêcheront pas de fixer de nouveaux horizons (...) D’après notre compréhension du journalisme, un journaliste qui informe la société avec ses articles de manière objective et indépendante, sans porter atteinte à l’honneur et la dignité des personnes, est un bon journaliste. Partout, il sera respecté.

En revanche, les prétendus journalistes qui écrivent (...) au gré des souhaits et des envies de leur patron et font les louanges de certaines catégories [de personnes] sont, dans notre cercle, dénommés journalistes entretenus ou journalistes dépendants. Notre peuple connaît très bien ces derniers. » Le 3 mars 2005, le président de l’association saisit le tribunal correctionnel de Sinop d’une demande de publication de son droit de réponse. Le 4 mars 2005, constatant que le texte du droit de réponse portait sur l’éditorial du requérant et ne contenait pas d’élément infractionnel, le tribunal correctionnel de Sinop en ordonna la publication en vertu de l’article 14 de la loi n o 5187 sur la presse.

Le 15 mars 2005, le requérant forma opposition contre cette décision soutenant que le texte litigieux n’avait pas trait à l’article qu’il avait lui ‑ même publié mais contenait des insultes à son encontre et était contraire à l’esprit de la loi sur la presse. Le 17 mars 2005, le tribunal correctionnel de Sinop, statuant sur dossier et à la lumière de l’avis du procureur de la République, rejeta ce recours. Le 29 mars 2005, le texte du droit de réponse fut publié dans le journal du requérant. GRIEFS 1. Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, le requérant se plaint du défaut d’équité de la procédure devant les juridictions internes et de ne pas avoir bénéficié d’une voie de recours effective.

A cet égard, il allègue que les juridictions internes se sont prononcées au terme d’un examen uniquement procédural et sur dossier, et que leur décision n’était pas soumise à une juridiction suprême. 2. Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant allègue une atteinte à son honneur et à sa dignité. Il soutient notamment que le texte du droit de réponse, qui contenait des insultes et avait un caractère infractionnel, avait été publié sans examen et sans qu’il ait été entendu en sa défense. 3. Invoquant l’article 15 de la Convention, le requérant allègue que la publication du texte litigieux constitue une ingérence dans sa liberté d’expression et dans la liberté de la presse. Il fait valoir à cet égard la véracité de l’article qu’il avait publié.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La cause du requérant a-t-elle été entendue équitablement et publiquement devant les juridictions internes, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? 3. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression en raison de l’obligation qui lui fut faite de publier un droit de réponse, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 de la Convention ?