Mitovi împotriva Macedoniei de Nord

Primă cerere nr. 53565/13 Marjan MITOV și alții împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 20 august 2013 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Din 1999 primul reclamant locuiește și lucrează în Australia. Pe 19 septembrie 2008 primul reclamant căsătorit cu dna J.S.M. în Skopje. Apoi au plecat în Australia unde pe 30 august 2010 doamna J.S.M. a dat naștere fiicei lor M.M. Relațiile dintre primul reclamant și dna J.S.M. se pare că s-a deteriorat și la o dată neespecificată în 2011, a sosit, împreună cu M.M., în statul défender.

În noiembrie 2011 primul reclamant a luat unsprezece luni de concediu nepăsit din muncă și a sosit în Statul pârât pentru a rămâne cu fiica sa. La 10 octombrie 2011, dna J.S.M. a adus o cerere civilă în fața Tribunalului de Primă Instanță („curtea de primă instanță”) care a solicitat dizolvarea căsătoriei cu primul reclamant. La 13 octombrie 2011, Centrul de Asistență Socială („Centrul”), la cererea instanței de primă instanță, a inițiat proceduri privind drepturile parentale ale primului reclamant și a dnei J.S.M. La 6 decembrie 2011, prima reclamantă a solicitat ca Centrul să decidă drepturile sale de acces fiicei sale. La 3 ianuarie 2012, Centrul a acordat custodia interimar copilului doamnei J.S.M.

și a specificat drepturile de acces ale primului reclamant la M.M. (după lună în centru sub supraveghere de experți). Dna J.S.M. a fost ordonată să aducă copilul în centru. După cum se menționează în decizia, a fost valabil până la încheierea finală a procedurii civile privind dizolvarea căsătoriei. Un recurs nu a suspendat executarea deciziei. La 8 aprilie 2012, Ministerul Muncii și Politicii Sociale a acceptat un apel pe care primul reclamant l-a depus împotriva deciziei Centrului din 3 ianuarie 2012 și a trimis cazul pentru o examinare repetată. Acesta a ordonat Centrului să reconsidere faptele cazului și să ia în considerare interesele copilului. La 9 mai 2012, Curtea de Primă Instanță a dizolvat căsătoria dintre reclamant și dna J.S.M.; a acordat custodia copilului fostului său soție; a ordonat primului reclamant să plătească întreținerea copilului; și a stabilit că ar avea continui contacte cu fiica sa, astfel cum a decis Centrul.

Această decizie a devenit finală la 25 decembrie 2012. Se pare că, la 10 mai 2012, primul reclamant a depus la Centru o nouă cerere care solicită să decidă în legătură cu drepturile sale de acces la M.M. La 4 iulie 2012 Centrul a specificat drepturile de acces ale primei reclamante la fiica sa (nu mai specifică întâlniri supravegheate în centru) și a ordonat ca fosta sa soție să respecte decizia. Astfel cum a declarat în decizia, un recurs nu va rămâne executat. La 1 octombrie 2012, Ministerul Muncii și Politicii Sociale a respins apelul dnei J.S.M. Se pare că, la 8 octombrie 2012, primul reclamant a informat Centrul că se va întoarce în Australia. La 22 octombrie 2012, Centrul a anulat decizia din 4 iulie 2012 și a declarat, printre altele, că: „„Primul reclamant], în ciuda deciziei (din 4 iulie 2012), nu a văzut copilul său minor la niciuna dintre reuniunile programate specificate în decizia din 4 iulie 2012”.

Această decizie a fost notificată primului reclamant la 29 octombrie 2012. În aprilie 2013, primul reclamant a informat Centrului că va rămâne în Statul pârât între 16 mai și 2 septembrie 2013. În acest sens, la 23 aprilie 2013, el a solicitat ca Centrul să-și specifice drepturile de acces fiicei sale, ceea ce a făcut Centru cu o decizie din 7 iunie 2013 (a specificat din nou întâlniri nesupravegheate cu copilul). Potrivit lui, s-a întâlnit cu M.M. doar în scurt timp în centru, în prezența unui expert. Prin scrisoarea din 3 iulie 2013, primul reclamant a solicitat ca Ministerul Muncii și Politicii Sociale să asigure asistența poliției în vederea punerii în aplicare a deciziilor Centrului. La 8 iulie 2013, primul reclamant a solicitat aplicarea obligatorie a Centrului.

El a solicitat, de asemenea, ca Centrul să-l acorde, pe baza articolului 87 alineatele (4) și (6) din Legea familiei (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos), custodia temporară a copilului având în vedere absența prelungită a contactelor cu ea. Prin scrisoarea din 11 iulie 2013 adresată Centrului, primul reclamant s-a plâns că nu și-a văzut fiica de doi ani și că Centrul a fost responsabil cu aplicarea deciziilor sale privind drepturile de acces. La 27 august 2013, Centrul a informat primul reclamant că Ministerul Justiției a fost responsabil, în temeiul articolului 277 alineatul (2) din Legea privind procedurile administrative, pentru aplicarea obligatorie a deciziilor Centrului, la cererea Centrului sau a părții în cauză.

Potrivit primului reclamant, acesta a fost ulterior informat de Ministerul Justiției că nu are competență în ceea ce privește aplicarea obligatorie a deciziilor Centrului. La 2 septembrie 2013, primul reclamant a plecat în Australia. Într-o scrisoare din 6 septembrie 2013, Centrul i-a informat că: [Firma hotărârii din 7 iunie 2013] este complet împiedicată de mama copilului, dna J.S.M. și nici una dintre întâlnirile programate nu s-au realizat până în ziua de azi. Copilul minor este complet privat de mama prezenței tatălui ei în dezvoltarea ei.

În consecință, există un prejudiciu ireparabil pentru dezvoltarea ei psihologică, emoțională și socială ... [Decizia din 7 iunie 2013] este complet obstrucționată de doamna J.S.M., care a declarat în prezența unui expert angajat cu Centrul și a unui ofițer de poliție că nu va respecta decizia ...” În ceea ce privește al doilea și al treilea reclamant (părinții primului reclamant) La cererea de către al doilea și al treilea reclamant din 4 octombrie 2012, la 9 În ianuarie 2013, Centrul a specificat drepturile lor de acces la M.M., astfel cum se menționează în decizia, recursul nu ar suspenda executarea acestuia. După cum a declarat al doilea și al treilea reclamant, și a confirmat printr-o scrisoare pe care Centrul a trimis-o Comitetului Helsinki din Skopje (disponibil în dosar), nu s-au întâlnit cu M.M.

la niciuna dintre reuniunile programate specificate de Centru. La 7 iunie 2013, Centrul a anulat această decizie având în vedere faptul că a specificat (cu o decizie separată a acestei date, a se vedea mai sus) drepturile de acces ale primului reclamant. Reclamanții au furnizat copii ale scrisorilor transmise Inspectoratului Administrativ de Stat și Ministerului Internului în care s-au plâns de nerespectarea dnei J.S.M. cu deciziile Centrului și de nerespectarea acesteia. De asemenea, au susținut că au informat procurorul public despre eșecul doamnei J.S.M. de a respecta deciziile Centrului și incapacitatea lor de a vedea M.M. Un caz a fost deschis cu procurorul public împotriva doamnei J.S.M.

din cauza incarcării unui minor. Legea internă relevantă a familiei (Journalul Oficial nr. 157/2008, versiune consolidată) În conformitate cu art. 14 alineatele (1) și (6) din Legea privind familia, Centrul de Asistență Socială este responsabil pentru a oferi asistență și protecție în materie de familie. Un apel nu suspendă aplicarea deciziilor sale. Secțiunea 83 din Legea privind familia prevede că Centrul de Asistență Socială este responsabil pentru a supraveghea respectarea drepturilor parentale. În temeiul articolului 87 §§ 4 și 6 din Legea privind familia, Centrul poate ordona șederea temporară (nu mai mult de 15 zile) a unui copil cu un părinte în cazul în care celălalt părinte, care are drepturi de custodie, nu respectă deciziile Centrului și împiedică primul părinte (care nu are drepturi de custodie) să vadă copilul la două întâlniri consecutive.

Centrul poate acorda custodie temporară unui copil unui părinte în cazul în care contactele directe sunt întrerupte timp de mai mult de două luni datorită eșecului părintelui, care are drepturi de custodie, de a respecta deciziile Centrului. Actul de procedură administrativă (Gazette Oficial nr. 38/2005) Secțiunea 270 §§ 1 și 2 alineatul (3) din Legea privind procedurile administrative prevede că o decizie pronunțată în cadrul procedurilor administrative trebuie executată după ce devine executabilă. Atunci când un recurs nu suspendă executarea unei decizii de primă instanță, aceasta devine executabilă după ce este servită în fața părții în cauză. În temeiul articolului 274, executarea se efectuează ex officio sau la o cerere a părții în cauză.

O decizie trebuie pusă în aplicare ex officio dacă interesul public este necesar. Execuția unei decizii care este în interesul unei părți în cauză se efectuează pe cererea sa. În conformitate cu art. 276 § 1, executarea unei decizii care prevede obligația morală se efectuează administrativ. Secțiunea 277 prevede că executarea administrativă este efectuată de organismul care a rendu decizia (care este obligatorie) în primă instanță, cu excepția cazului în care legea prevede altfel. În cazul în care acest organism nu are competență în acest sens, executarea administrativă a unei decizii intră în competența organismului administrativ de competență generală. Ministerul Internului este obligat să ofere asistență în ceea ce privește executarea unei decizii administrative, în cazul în care organismul competent necesită acest lucru.

În temeiul articolului 278, organismul competent face, imediat sau cel târziu treizeci de zile după ce o decizie administrativă devine executibilă, o decizie separată prin care autorizează executarea administrativă.

Secțiunile 286-288 specifică aplicarea forțoasă a obligațiilor morale ( иδвруваδе δо δат на δринуда ), care poate fi efectuată prin depunerea unei plângeri nejustificate împotriva persoanei care refuză să respecte decizia administrativă (secțiunea 286) sau direct ( неδосредна δринуда ) dacă această aplicare este specificată prin lege (secțiunea 287). Legea privind litigiile administrative (Gazettele Oficiale nr. 62/2006) În temeiul articolului 22 alineatul (1) din Legea privind litigiile administrative, în cazul în care organismul de a doua instanță nu a dat o decizie în termen de 60 de zile și în termen de 7 zile de la o cerere repetată de către o parte interesată, aceasta din urmă poate iniția proceduri administrative de litigii în același mod ca în cazul în care recursul său a fost respins.

Secțiunea 22 alineatul (3) prevede că o parte interesată poate cere organismului de a doua instanție să decidă în cazul în care organismul de prima instanție nu a eliberat o decizie în termen de 60 de zile (sau într-un termen mai scurt dacă este prevăzută în temeiul unei legi specifice) de la prezentarea cererii respective. În cazul în care organismul de a doua instanție nu ia o decizie, partea interesată poate institui proceduri administrative de litigii în condițiile menționate la subsecțiunea 1. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în conformitate cu articolele 6 și 8 din Convenție pentru faptul că autoritățile nu respectă deciziile Centrului cu privire la drepturile lor de acces la M.M. În acest sens, ele susțin, de asemenea, lipsa unui remediu eficace în temeiul articolului 13 din Convenție.

Reclamanții au epuizat toate căile de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 35 § 1 din Convenție? În acest sens, poate fi pusă în aplicare aplicarea administrativă specificată în Actul privind procedurile administrative, care poate fi lansat ex officio (secțiunea 274 din Legea privind procedurile administrative), să fie considerate eficace, în special în ceea ce privește primul reclamant care a avut o ședere limitată în Statul pârât? Primul reclamant a epuizat toate remediile eficace în ceea ce privește cererea sa prezentată Centrului la 8 iulie 2013 în temeiul articolului 87 alineatele (4) și (6) din Legea privind familia? Guvernul este invitat să explice (și să furnizeze copii ale practicii interne, dacă este vreuna) aplicarea administrativă a deciziilor Centrului în cazuri similare.

A existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție? În special, neexecutarea deciziilor Centrului care specifică drepturile reclamanților de acces la M.M. constituie o încălcare a acestei dispoziții? A existat o încălcare a articolului 8 din Convenție? În special, reclamanții au suferit o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții lor de familie ca urmare a imposibilității de a vedea M.M.? A avut reclamanții la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolelor 6 și 8, astfel cum prevede art. 13 din Convenția?

Apendicele Dl Marjan MITOV („primul reclamant”), născut la 30/06/1972, este un cetățean macedonean născut în 1972, locuiește în Sydney, Australia și reprezentat de N. Najdenova Levik dna Cveta MITOVA („al doilea reclamant”), născut la 26/02/1949, este un cetățen macedonean născut în 1949, locuiește în Skopie și reprezentat de N. Najdenova Levik Dl Denčo MITOV („al treilea reclamant”), născut la 26/07/1950, este un cetățean macedonean născut în 1950, locuiește în Skopje și reprezentat de N. Najdenova Levik

FIRST SECTION

Application no. 53565/13 Marjan MITOV and others against the former Yugoslav Republic of Macedonia lodged on 20 August 2013

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. As regards the first applicant Since 1999 the first applicant lives and works in Australia. On 19 September 2008 the first applicant married with Mrs J.S.M. in Skopje. They subsequently left to Australia where on 30 August 2010 Mrs J.S.M. gave birth to their daughter M.M. The relations between the first applicant and Mrs J.S.M. apparently deteriorated and on an unspecified date in 2011, she arrived, together with M.M., in the respondent State. In November 2011 the first applicant took eleven-month unpaid leave from work and arrived in the respondent State in order to stay with his daughter.

On 10 October 2011 Mrs J.S.M. brought a civil claim before the Skopje Court of First Instance (“the first-instance court”) seeking dissolution of the marriage with the first applicant. On 13 October 2011 the Social Care Centre (“the Centre”), on request by the first-instance court, started proceedings regarding the parental rights of the first applicant and Mrs J.S.M. On 6 December 2011 the first applicant requested that the Centre decide his access rights to his daughter. On 3 January 2012 the Centre gave interim custody of the child to Mrs J.S.M. and specified the first applicant’s access rights to M.M. (twice a month in the Centre under supervision by experts). Mrs J.S.M. was ordered to bring the child in the Centre.

As stated in the decision, it was valid until the final conclusion of the civil proceedings regarding the dissolution of the marriage. An appeal did not suspend the enforcement of the decision. On 8 April 2012 the Ministry of Labour and Social Policy accepted an appeal that the first applicant had submitted against the Centre’s decision of 3 January 2012 and remitted the case for a repeated examination. It ordered the Centre to reconsider the facts of the case and to take into consideration the interests of the child. On 9 May 2012 the first-instance court dissolved the marriage between the applicant and Mrs J.S.M.; granted custody of the child to his ex-wife; ordered the first applicant to pay child maintenance; and established that he would have continuing contacts with his daughter as decided by the Centre.

This decision became final on 25 December 2012. It appears that on 10 May 2012 the first applicant lodged with the Centre a fresh request seeking that it decides on his access rights to M.M. On 4 July 2012 the Centre specified the first applicant’s access rights to his daughter (it no longer specified supervised meetings in the Centre) and ordered that his ex-wife complies with the decision. As stated in the decision, an appeal would not stay its enforcement. On 1 October 2012 the Ministry of Labour and Social Policy dismissed an appeal by Mrs J.S.M. It appears that on 8 October 2012 the first applicant informed the Centre that he would return in Australia.

On 22 October 2012 the Centre put aside its decision of 4 July 2012 and stated inter alia that: “[The first applicant], despite the decision (of 4 July 2012), did not see his minor child at any of the scheduled meetings specified in the decision dated 4 July 2012.” This decision was served on the first applicant on 29 October 2012. In April 2013 the first applicant informed the Centre that he would stay in the respondent State between 16 May and 2 September 2013. In this respect, on 23 April 2013 he requested that the Centre specify his access rights to his daughter, which the Centre did with a decision of 7 June 2013 (it specified again unsupervised regular meetings with the child). According to him, he had met with M.M.

only shortly in the Centre in the presence of an expert. With a letter of 3 July 2013 the first applicant sought that the Ministry of Labour and Social Policy secure the assistance of police in view of enforcing the Centre’s decisions. On 8 July 2013 the first applicant requested forcible enforcement by the Centre. He also sought that the Centre grants him, on the basis of section 87 (4) and (6) of the family Act (see “Relevant domestic law” below), temporary custody of the child given the prolonged absence of any contacts with her. With a letter of 11 July 2013 addressed to the Centre, the first applicant complained that he had not seen his daughter for two years and that the Centre had been responsible to enforce its decisions regarding his access rights.

On 27 August 2013 the Centre informed the first applicant that the Ministry of Justice was responsible, under section 277(2) of the Administrative Proceedings Act, for forcible enforcement of the Centre’s decisions upon a request by the Centre or the party concerned. According to the first applicant, he was informed subsequently by the Ministry of Justice that it had no jurisdiction regarding forcible enforcement of the Centre’s decisions. On 2 September 2013 the first applicant left to Australia. In a letter of 6 September 2013, the Centre informed him that: “[The enforcement of the decision of 7 June 2013] is completely impeded by the child’s mother, Mrs J.S.M. and none of the scheduled meetings have been realized until the present day.

The minor child is completely deprived by the mother of the presence of her father in her development. In result there is an irreparable damage to her psychological, emotional and social development ... [the decision of 7 June 2013] is completely obstructed by Mrs J.S.M. who stated in the presence of an expert employed with the Centre and a police officer that she would not enforce the decision ...” 2. As regards the second and third applicants (the parents of the first applicant) On request by the second and third applicants dated 4 October 2012, on 9 January 2013 the Centre specified their access rights to M.M. As stated in the decision, the appeal would not suspend its enforcement. As stated by the second and third applicants, and confirmed by a letter that the Centre had sent to the Helsinki Committee in Skopje (available in the file), they did not meet with M.M.

at any of the scheduled meetings specified by the Centre. On 7 June 2013 the Centre set aside this decision given the fact that it had specified (with a separate decision of that date, see above) the access rights of the first applicant. The applicants provided copies of letters submitted to the State Administrative Inspectorate and the Ministry of the Interior in which they complained about the non-compliance of Mrs J.S.M. with the decisions of the Centre and the latter’s failure to enforce them. They also submitted that they had informed the public prosecutor about the failure of Mrs J.S.M. to comply with the Centre’s decisions and their inability to see M.M. A case was allegedly open with the public prosecutor against Mrs J.S.M.

on account of seizure of a minor. B. Relevant domestic law 1. Family Act (Official Gazette no. 157/2008, consolidated version) According to section 14 (1) and (6) of the Family Act, the Social Care Centre is responsible to provide assistance and protection in family related matters. An appeal does not suspend the enforcement of its decisions. Section 83 of the Family Act provides that the Social Care Centre is responsible to supervise the enforcement of the parental rights. Under section 87 §§ 4 and 6 of the Family Act, the Centre can order temporary stay (no longer than 15 days) of a child with a parent if the other parent, who has custody rights, does not comply with the Centre’s decisions and prevents the first parent (who has no custody rights) to see the child at two consecutive meetings.

The Centre can grant temporary custody of a child to a parent if direct contacts are interrupted for over two months due to the failure of the parent, who has custody rights, to comply with the Centre’s decisions. 2. Administrative Proceedings Act (Official Gazette no. 38/2005) Section 270 §§ 1 and 2(3) of the Administrative Proceedings Act provides that a decision rendered in administrative proceedings is to be executed after it becomes enforceable. When an appeal does not suspend the enforcement of a first-instance decision, the latter becomes enforceable after it is served on the party concerned. Under section 274, the enforcement is carried out ex officio or upon a request of the party concerned.

A decision is to be enforced ex officio if the public interest so requires. The enforcement of a decision that is in the interest of a party concerned is carried out on his or her request. According to section 276 § 1, the enforcement of a decision that provides for non-pecuniary obligation is carried out administratively. Section 277 provides that the administrative enforcement is carried out by the body that rendered the decision (which enforcement is required) in first instance, unless otherwise specified by law. If that body has no jurisdiction in this respect, the administrative enforcement of a decision falls within the competence of the administrative body of general competence. The Ministry of the Interior is obliged to provide assistance regarding the enforcement of an administrative decision if the competent body so requires.

Under section 278, the competent body renders, immediately or no later than thirty days after an administrative decision becomes enforceable, a separate decision by which it authorises the administrative enforcement. Sections 286-288 specify the forceful enforcement of non-pecuniary obligations ( извршување по пат на принуда ), which can be carried out by way of lodging a misdemeanour complaint against the person who refuses to comply with the administrative decision (section 286) or directly ( непосредна принуда ) if such enforcement is specified by law (section 287). 3. Administrative Disputes Act (Official Gazette no. 62/2006) Under section 22 (1) of the Administrative Disputes Act, if the second-instance body did not give a decision within 60 days and within 7 days after a repeated request by an interested party, the latter can institute administrative disputes proceedings in the same way as if his or her appeal had been dismissed.

Section 22(3) provides that an interested party can ask the second-instance body to decide on his or her request if the first-instance body failed to issue a decision within 60 days (or within a shorter time-limit if provided for under a specific law) from the submission of that request. If the second-instance body fails to give a decision, the interested party can institute administrative disputes proceedings under the conditions specified in subsection 1. COMPLAINTS The applicants complain under Articles 6 and 8 of the Convention about the failure of the authorities to enforce the Centre’s decisions regarding their access rights to M.M. In this connection they also allege a lack of an effective remedy under Article 13 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Have the applicants exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In this connection can the administrative enforcement specified in the Administrative Proceedings Act, which can be launched ex officio (section 274 of the Administrative Proceedings Act), be regarded effective, in particular in respect of the first applicant who had a limited stay in the respondent State? Did the first applicant exhaust all effective remedies in respect of his request submitted to the Centre on 8 July 2013 under section 87 (4) and (6) of the Family Act? The Government are invited to explain (and provide copies of domestic practice, if any) the administrative enforcement of the Centre’s decisions in similar cases.

2. Has there been a violation of Article 6 § 1 of the Convention? In particular, does the non-enforcement of the Centre’s decisions specifying the applicants’ access rights to M.M. amount to a breach of this provision? 3. Has there been a violation of Article 8 of the Convention? In particular, have the applicants suffered a breach of their right to respect for their family life as a consequence of the impossibility to see M.M.? 4. Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaints under Articles 6 and 8, as required by Article 13 of the Convention?

Appendix Mr Marjan MITOV (“the first applicant”) born on 30/06/1972 is a Macedonian national who was born in 1972, lives in Sydney, Australia and represented by N.Najdenova Levik Mrs Cveta MITOVA (“the second applicant”) born on 26/02/1949 is a Macedonian national who was born in 1949, lives in Skopje and represented by N.Najdenova Levik Mr Denčo MITOV (“the third applicant”) born on 26/07/1950 is a Macedonian national who was born in 1950, lives in Skopje and represented by N.Najdenova Levik