SZÉL AND OTHERS v. HUNGARY
SZÉL AND OTHERS v. HUNGARY (CtEDO, 2013)
Secțiunea nr. 44357/13 Bernadett SZÉL și alții împotriva Ungariei depuse la 5 iulie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dna Bernadett Szél (născut în 1977), dna Ágnes Osztolykán (născut în 1974) și dna Szilvia Lengyel (născut în 1971) sunt resortisanți maghiari. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl D. Karsai, avocat practicant în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 iunie 2013, Parlamentul a ținut un vot final asupra unei noi legi privind transferul de terenuri agricole și terenuri forestiere. Propunerea legislativă contestată a generat motive intense între membrii opoziției. Reclamanții, în protesta împotriva noului lege, au prezentat un banner în sala de sesiuni și au folosit un megafon în timpul votului. La 25 iunie 2013, președintele a prezentat o propunere de amendare a dnei Szél și, respectiv, a dnei Lengyel 131.410 forints maghiari (HUF – aproximativ 430 euro (EUR)) și a dnei Osztolykán HUF 154.600 (aproximativ EUR) 510) pentru a perturba grav dezbaterile plenare. Președintele a raționat că trebuie aplicată amendă maximă (o treime din taxele lor lunare), având în vedere situația extraordinară care s-a dezvoltat în cursul procesului de vot. O decizie de aprobare a propunerii a fost adoptată de plen la 26 iunie 2013. COMPLAINTS Reclamanții susțin că deciziile de amendare pentru a afișa un banner în timpul votului plenar au încălcat dreptul lor la libertate de exprimare în temeiul articolului 10 din Convenție, deoarece acestea nu au îndeplinit un obiectiv legitim și sunt disproporționate. Aceștia susțin că măsurile încurcate au un efect rece asupra deputaților Parlamentului care își exprimă opinia politică în privința aspectelor de interes public, susțin, în continuare, că, în dreptul intern, nu există remediu împotriva deciziilor propuse de președinte și adoptate de plenară, în încălcarea art. 13 din Convenția citită în coroborat cu art. 10. În sfârșit, acestea susțin că măsurile le-au vizat ca membri ai partidului de opoziție, constituind discriminare pe motive de aderare politică, în încălcarea articolului 14 citit coroborat cu art. 10. În sensul articolului 10 § 1 din Convenție a existat o interferență cu libertatea de exprimare a reclamanților, în special având în vedere rolul lor de deputați aleși ai Parlamentului în participarea la dezbateri de interes public și la deciziile de examinare ale guvernului? În cazul în care interferența a urmărit un obiectiv legitim și a fost necesară în temeiul articolului 10 § 2? Reclamanții au beneficiat de garanții procedurale adecvate pentru a cunoaște și a contesta motivele pentru limitarea dreptului lor la libertatea de exprimare (a se vedea Lombardi Vallauri c. Italia , nr. 39128/05, § 46, 20 octombrie 2009)? A fost domeniul de aplicare și raționamentul măsurilor destul de clare și bine definite, în special în ceea ce privește prevederea sancțiunii impuse reclamanților? Reclamanții au avut o soluție eficace pentru presupusa încălcare a libertății lor de exprimare, în conformitate cu art. 13 din Convenție, citită coroborat cu art. 10, având în vedere faptul că dreptul intern nu prevede nicio soluție împotriva măsurilor în cauză? Reclamanții au suferit discriminări în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare pe baza convingerilor lor politice, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit în conjuncție cu art. 10, având în vedere că numai membrii opoziției au fost supuși unor măsuri disciplinare și restricții din cauza conținutului declarațiilor lor? Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la interferențe comparabile cu libertatea de exprimare a membrilor Parlamentului în statele membre ale Consiliului Europei.