CtEDO 08.11.2013 Auto

GATSALOVA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
08.11.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GATSALOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 41318/10 Zarema Akhmedovna ATSALOVA împotriva Rusiei depusă la 16 iulie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Zarema Akhmedovna Gatsalva, este un național rus, născut în 1981 și locuiește în orașul Nalchik. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna V. Kogan, dl R. Lemaitre, dl A. Nikolayev, dl. Sakalov și D. Itslayev, avocați ai Inițiativei pentru Justiție Rusă Stichting, practicând în Moscoz. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Evenimentele din 13 și 14 octombrie 2005 Dimineața la 13 octombrie 2005, agențiile de aplicare a legii din orașul Nalchik au fost atacate de un număr de oameni înarmați, aparent insurgenți locali. Lupta urmatoare între forțele guvernamentale și insurgenții a durat până la 14 octombrie 2005 și se presupune că au lăsat mai multe zeci de organisme neidentificate. Reclamantul se referă la moartea soțului ei Timur Dzankhotovich Gatsalov, născut la 7 octombrie 1982, care a participat la atacul din partea insurgenților. Se pare că, la 13 octombrie 2005, autoritățile au instituit procedura penală nr. 25/78-05 în legătură cu evenimentele din 13-14 octombrie 2005. Potrivit celor care au participat la identificarea corpurilor, în câteva zile după evenimentele din 13 și 14 octombrie 2005, cadavrele au fost păstrate în morgă și în câteva alte locații în condiții complet nesatisfăcute. În special, a existat un miros intens datorită lipsei de frigiderare adecvată și cadavrele au fost așezate caotic deasupra celorlalte. Reclamantul nu a participat la identificarea în cauză. Solicitațiile inițiale ale reclamantului de a returna organismul depus la diferite oficiali și instanțe Se pare că, în mai multe ocazii, reclamantul a solicitat diferite oficiali, inclusiv procurorii, să returneze organismele soțului ei pentru înmormântare. Solicitările au rămas fără răspuns sau au fost refuzate. La 13 aprilie 2006, autoritatea investigativă a încheiat procedurile cu privire la cei 95 decedați din cauza morții lor. Se pare că decedatul menționat de reclamant a fost printre cei vizați de prezenta decizie. Oficiul Procurorului General a notificat reclamantului decizia de mai sus la 14 aprilie 2006. Se pare că nici o copie a deciziei în cauză nu a fost atașată la notificare. Se pare că la 22 iunie 2006 au fost incinerate nouăzeci de cinci cadavre ale presupuselor teroriști. Cremarea a avut loc în conformitate cu decizia de a nu returna organismele decedatului la familiile lor din data de 15 Mai 2006. Autoritățile se pare că nu au notificat reclamanților decizia din 15 mai 2006. Reclamantul a contestat acțiunile autorităților în instanțe. Prin hotărârea din 17 februarie 2009 Tribunalul orașului Nalchik al Republicii Kabardino-Balkariya a acordat parțial cererile reclamantului în ceea ce privește soțul ei. În special, instanța a anulat decizia din 13 aprilie 2006 de a pune capăt procedurilor penale în ceea ce privește soțul reclamantului din cauza morții sale și decizia din 15 mai 2006 de a nu returna organismul la familia sa. Curtea a remarcat că decizia din 13 aprilie 2006 nu a avut în vedere noua lege privind terorismul adoptată la 6 Prin urmare, decizia din 15 mai 2006 a fost prematură. Curtea a ordonat autorităților judiciare să examineze din nou chestiunile relevante. Hotărârile au fost apelate de ambele părți. Curtea Supremă a Republicii Kabardino-Balkariya a susținut hotărârea la 21 aprilie 2009. Prin scrisorile din 8 și 10 februarie 2010, autoritățile de investigare au informat reclamantul că nu are statut în cadrul procedurilor penale și, prin urmare, nu avea dreptul de a fi informate despre aceasta. Eventualul rezultat al procedurii este neclar. Secțiunea 3 din Legea Federației Ruse nr. 130-FZ „Lupta împotriva terorismului” definește terorismul ca: „violența sau amenințarea utilizării persoanelor fizice sau organizațiilor, precum și distrugerea (dană la) sau a amenințarea distrugerii (dană la) a bunurilor și a altor obiecte materiale care creează pericol pentru viețile oamenilor, cauzează pierderea semnificativă a proprietăților sau implică alte consecințe periculoase social, perpetrate cu scopul de a viola siguranța publică, de a intimida populația sau de a exercita presiuni asupra organismelor de stat pentru a lua decizii favorabile teroriștilor sau pentru a-și satisface proprietățile ilegale și (sau) alte interese; o încercare de a-și încheia viața unui stat sau a unei cifre publice, comisă cu scopul de a-și opri statul sau alte activități politice sau de a se răzbuna pentru o astfel de activitate; sau un atac asupra unui reprezentant al unui stat străin sau asupra unui oficial al organizației internaționale care este sub protecție internațională, sau asupra locului oficial sau a mijului de transport al persoanelor aflate sub protecție internațională, dacă acest acte este comis cu scopul de a provoa război sau de a unei relații internaționale”. Activitatea teroristă în sensul acestei legi cuprinde: „1) organizarea, planificarea, pregătirea și comisia unui act terorist; 2) incitarea la un act terorist, la violența împotriva persoanelor fizice sau organizațiilor sau la distrugerea obiectelor materiale în scopuri teroriste; 3) organizarea unei formații armate ilegale, a asocierii criminale (organizarea criminală) sau a unui grup organizat pentru comisia unui act terorist sau a participării la acesta; 4) recrutare, armare, formare și utilizare a teroriștilor; 5) finanțarea intenționată a unei organizații teroriste sau a unui grup terorist sau a altor asistențe la acesta.” Secțiunea 3 definește actul terorist ca: „Comisia directă a unei infracțiuni de caracter terorist sub forma unei exploziuni, a unui act de incendiu, a utilizării sau amenințării utilizării unor dispozitive explozive nucleare sau a unui reprezentant al grupurilor naționale, etnice, religioase, sau al altor grupuri populaționale; confiscarea de ostatici sau răpirea unei persoane; crearea de pericole pentru viața, sănătatea sau proprietatea unui număr indefinit de persoane prin crearea unor condiții pentru accidente sau dezastre de un caracter tecnogenic sau a unei amenințări reale pentru a crea un astfel de pericol; răspândirea amenințărilor în orice formă sau prin orice mijloace; alte acțiuni care pun în pericol vieții persoanelor, cauzează pierdere semnificativă a proprietății, sau conduc la alte consecințe sociale periculoase.” În aceeași secțiune un terorist este definit ca: „o persoană care participă la desfășurarea activității teroriste în orice formă”. Legislația care reglementează intermentarea teroriștilor La 26 octombrie 2002, un atac terorist a avut loc în Teatrul Nord-Ost din orașul Moscova, care a dus la un incident de ostatici cu victime grave, inclusiv moartea mai multe zeci de ostatici. La scurt timp după atac, la 11 decembrie 2002, Rusia a adoptat modificările Legii „Lupta împotriva terorismului” prin adăugarea secțiunii 16.1 care declară că: „Intermentul teroriștilor care mor ca urmare a interceptării unui act terorist se desfășoară în conformitate cu o procedură stabilită de Guvernul Federației Ruse. Organismele lor nu sunt predate pentru înmormântare și locul înmormântării lor rămâne neînchis.” În aceeași dată, Rusia a adoptat, de asemenea, modificări (FZ - nr. 170) în Legea „Cu privire la problemele de interacțiune și înmormântare” prin adăugarea sectiunii 14.1. „Intermentarea persoanelor, împotriva cărora investigația penală în legătură cu activitățile lor teroriste a fost închisă din cauza morții lor, care a avut loc ca urmare a interceptării acestui act terorist, va avea loc în conformitate cu o procedură stabilită de Guvernul Federației Ruse. Decretul Guvernului Federației Ruse din 20 martie 2003 nr. 164 adoptat în conformitate cu secțiunea 16.1 din Legea „Lupta împotriva terorismului” definește procedura de internare a persoanelor ale căror moarte a fost cauzată de intercepția actelor teroriste efectuate de ei: „... 3. Intermentul acestor persoane va avea loc la locul apariției morții și va fi efectuat de agenții speciali cu privire la chestiunile funerare create de organele filialei executive ale supușilor Federației Ruse sau de organele guvernului local... 4. Serviciile furnizate de agenția specială în materie de înmormântare în legătură cu interținerea acestor persoane includ: prelucrarea documentelor necesare pentru interținere; îmbrăcămintea organismului; furnizarea mormântului; transferul corpului (remaine) la locul înmormântării (cremație); înmormântare. Transferul organismului (restanțe) la locul înmormântării (cremație) prin transportul feroviar sau aviației se efectuează cu o permisiune de transfer, prevăzută prin o procedură stabilită. Determinarea locației înmormântării se efectuează în ceea ce privește limitele prevăzute de Legea „Cu privire la problemele înmormântătoare și de întreținere”. 5. Pentru a executa înmormântarea, un funcționar care efectuează o investigație preliminară trimite la agenția specială relevantă cu privire la chestiunile de înmormântare documente necesare, inclusiv o copie a deciziei de închidere a cazului penal și a anchetei penale cu privire la persoanele respective, precum și la biroul de înregistrare civilă în ultimul loc de reședință permanentă a persoanei, o declarație de deces. 6. Rudele acestor persoane sunt notificate de către un oficial care efectuează o investigație preliminară cu privire la locația biroului de înregistrare în care pot primi un certificat de deces. 7. La decizia unui oficial care efectuează investigația preliminară, rudele acestor persoane pot fi prezentate copii ale documentului privind moartea, produs de o organizație medicală, precum și documentul autopsiei (dacă se realizează), iar bunurile personale sunt de asemenea returnate dacă nu sunt confiscate. 8. Agenția specială în materie de înmormântare produce documente despre înmormântarea finală, care este trimisă persoanei oficiale care desfășoară investigația preliminară, iar documentul devine parte a cazului penal.” COMPLAINTS Reclamantul se plâng, în temeiul articolelor 8 și 9 din Convenție, că autoritățile de stat au interferat inutil cu dreptul ei la viața familială și privată și libertatea religiei prin negarea accesului la organismul ei ucis relativ pentru înmormântarea religioasa în conformitate cu tradițiile și obiceiurile islamului. Reclamantul se plânge în continuare că nu are niciun remediu eficace în sensul articolului 13 din Convenție în ceea ce privește interferența presupusă inutile cu drepturile sale în temeiul articolelor 8 și 9 din Convenție. În plus, ea plânge că legea aplicată în cazul său este discriminată în mod deliberat împotriva musulmanilor în încălcarea articolului 9 luat în legătură cu art. 14 din Convenție. În temeiul articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a suferit tratamente inumane și degradante de către autoritățile, deoarece aceasta din urmă a refuzat să returneze organismul soțului său, a avut o atitudine presupusă indiferentă față de cererile ei și nu a răspuns în mod corespunzător la aceste cereri. Autoritățile au fost capabile să identifice dl Timur Gatsalov printre cei decedați după evenimentele din 13 octombrie 2005? Autoritățile ruse rețin posesia organismului rude al rudei, dl Timur Gatsalov? Dacă da, pe ce motive refuză să returneze organismul? Deciziile autorităților de a nu returna organismul rudei reclamanților l-au descris ca fiind un terorist care a murit ca urmare a suprimarii activităților teroriste? Autoritățile sunt invitate să furnizeze copii ale deciziilor relevante în acest sens. Refuzul de a returna organismul dlui Gatsalov la reclamant constituie un tratament degradant și/sau inuman în sensul articolului 3 din Convenție? Acest refuz constituie o ingerință în drepturile ei protejate în temeiul articolelor 8 și 9 din Convenție? În cazul în care a existat o încălcare a acestor dispoziții? Are reclamantul un remediu eficace pentru grijuliile sale în temeiul articolelor 3, 8 și 9 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă