SCHOLER v. GERMANY
SCHOLER v. GERMANY (CtEDO, 2013)
CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 14212/10 Christoph SCHOLER împotriva Germaniei depusă la 4 martie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Christoph Scholer, este un național german, care s-a născut în 1964 și este în prezent reținut în închisoarea Saarbrücken. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Rehberger, avocat practicant în Saarbrücken. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura de anchetă În iulie 2007 Oficiul Procurorului public Zweibrücken a fost informat de o persoană, pe care o garantase confidențialitatea și a cărui identitate a rămas necunoscută pe parcursul procedurii, că reclamantul a fost vândut sume mari de anfetamine. Prin urmare, poliția Trier a mandatat un alt informator de poliție, S., care a fost la fel garantat confidențialitatea de către biroul Procurorului Public Zweibrücken și a fost supravegheat de ofițerul de poliție K., pentru a testa veracitatea acestor acuzații. a vizitat reclamantul în magazinul său de motociclete în iulie și august 2007 și a pretins că a fost interesat să cumpere o motocicletă. Când S. a întrebat reclamantul la cea de-a doua vizită în magazin dacă ar putea să-l vândă anfetamine, reclamantul a întrebat în răspuns cât de mult ar avea nevoie de S. și cât de preț ar fi gata să plătească. a oferit să plătească 4.000 euro (EUR) pe kilogram de anfetamine de bună calitate. reclamantul a fost de acord cu prețul și a predat S. un eșantion de anfetamine pe care a depozitat-o într-un sertar al garajului său. La 27 august 2007, Curtea de district Trier a autorizat participarea unui ofițer de poliție sub acoperire, C., supravegheat de poliția L., la operație. La 28 august 2007 și la 4 octombrie 2007 S. și C. au achiziționat 500 de grame de anfetamine, respectiv, pentru 2.000 de euro, de la solicitant, care a purtat un revolver încărcat în ambele tranzacții. După cum s-a recomandat poliția K., S. apoi a solicitat reclamantului să furnizeze o cantitate mai mare de droguri. Reclamantul a explicat că el ar putea furniza la fel de mult ca S. dorit, cinci sau zece kilograme. S. a ordonat, după aceea, 6,5 kilograme de anfetamine pentru care trebuia să plătească 26,000 EUR. La 16 octombrie 2007 S. și C. a cumpărat suma de anfetamine ordonată de la solicitant; medicamentele au fost furnizate de B. Reclamantul a fost arestat după ce a predat drogurile la S. și atunci când a recuperat banii de la C. B., după ce a fost informat despre dreptul său de a rămâne tăcut, a confirmat poliției după arestarea sa și ulterior în fața judecătorului de investigare că a furnizat anfetaminele confiscate la 16 octombrie 2007. Procedura în fața Curții Regionale Trier. La 31 iulie 2008, Curtea Regională Trier a condamnat reclamantul de două conturi de trafic de droguri în timp ce transporta o armă și un alt număr de trafic de droguri și l-a condamnat la cinci ani și șase luni de închisoare. Curtea Regională a luat act de faptul că reclamantul, membru deplin al clubului de motociclete “MC Bandidos”, a fost anterior condamnat de Curtea Regională Trier a Drogurilor (amfetamine) la 9 februarie 1989 și condamnat la trei ani și zece luni de închisoare. Acuzatul B. nu a făcut declarații asupra acuzațiilor de droguri în timpul procesului. Rezultatele sale de fapt au fost bazate pe declarațiile credibile făcute de S. la ofițerul său de poliție supraveghetor K. și, în ceea ce privește ultima infracțiune, pe mărturisirea făcută de co-acusat B. în timpul procedurii de anchetă. În ședință, Curtea Regională, după ce a respins obiecția reclamantului de a auzi martorul K., a interogat ofițerul de poliție K. ca martor care dădea dovezi cu privire la observațiile formulate de informatorul de poliție S. Nu a fost posibilă convocarea și întrebarea S. în persoană, în calitate de Ministerul Renaniei-Palatinate pentru Interne, a eliberat o declarație din 10 aprilie 2008, completată la 21 iulie 2008, care a blocat divulgarea identitatii sale (Sperrerklärung ). Aceste declarații, care rulează la douăsprezece și respectiv patru pagini, au fost citite în audiere. Ministerul susținea în aceste declarații că este necesar să păstreze identitatea informatorului de poliție S., precum și secretul poliției sub acoperire C., pentru a-și proteja viața și membrul și al rudelor lor. În afirmația Ministerului, există un risc ridicat că reclamantul să organizeze o răzbunare violentă împotriva lor. El a fost membru al clubului de motociclete MC Bandidos, Capitolul Kaiserslautern, care a fost bine organizat în întreaga lume și cunoscut pentru acte violente, nemilos împotriva persoanelor considerate trădători. Membrii clubului de motociclete erau în prezent suspectați de implicare în omucideri. Reclamantul, în a cărei sedinte au fost găsite un număr considerabil de arme de foc, a oferit însuși S. 1,000 EUR pentru atacul unui fost membru al clubului de motociclete care a fost suspectat că a înșelat clubul în cursul tranzacțiilor comerciale. Altei infractori care au fost implicați în afacere cu droguri ar putea poseda în mod egal arme de foc și nu ar fi fost încă arestat. Divulgarea identitatii informatorului de poliție și a agentului sub acoperire bine instruit ar compromite în continuare capacitatea poliției de a investiga crime grave cu ajutorul lor sau al altor informatori în viitor. Ministerul a afirmat, în continuare, că nu există alte mijloace decât neîntregii dezvăluire a identitatii lor pentru Țările pentru a proteja integritatea fizică a informatorului de poliție și a agentului sub acoperire. În special, menținerea numelor sau locurilor de reședință secrete sau excluderea publicului și a reclamantului în timpul interogatoriului în instanță ar fi insuficiente pentru a le proteja, datorită prezenței avocaților reclamantului și, eventual, a persoanelor de contact ale reclamantului care observă clădirea instanței în ziua procesului. De asemenea, Ministerul a respins propunerea Curții Regionale de a pune S. în întrebări de către un judecător comis din afara audierii principale, deoarece avocații reclamantului ar fi prezenti în cadrul unei astfel de audieri și ar putea transmite informații reclamantului, permițând acesteia să detecteze identitatea S... De asemenea, o conferință video, inclusiv protecția acustică și optică, astfel cum a fost propusă în mod egal de Curtea Regională, nu a putut exclude identificarea S. și C. prin cifra lor, prin gesturile și limba lor utilizate sau prin divulgarea detaliilor care permit detectarea identitatii lor în cursul interogarii de către apărare. În opinia Curții Regionale, motivele prezentate în declarațiile Ministerului pentru nediscusiunea S., precum și a C., identitatea nu era nici arbitrară, nici evident ilegală. Curtea Regională a remarcat că ofițerul de poliție K. a interogat S. la 26 Octombrie 2007 și din nou la 25 iunie 2008, când el a depus întrebările lui S. instanța și cele ale avocatului de apărare B., și a raportat declarațiile lui S. în audiere. Amândoi poliția oferă declarații detaliate K. și S. fără contradicții au fost credibile, având în vedere, de asemenea, faptul că a avut doar dovezi de audiere înainte de ea. Curtea Regională a constatat că declarațiile formulate de informatorul de poliție ar putea fi utilizate ca probă. În conformitate cu jurisprudența bine stabilită a Curții Federale de Justiție, utilizarea informatorilor de poliție a fost permisă pentru a combate crimele grave care erau dificile de investigat, cum ar fi traficul de droguri. Nu a fost relevant în acest context dacă reclamantul a fost solicitat de un informator de poliție să comită o infracțiune deoarece, în orice caz, acest lucru nu ar conduce la excluderea probelor. În acest caz, Curtea ar trebui să menționeze numai din motivele hotărârii sale că a existat o încălcare a dreptului la un proces echitabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și ar trebui să atenueze pedeapsa ca urmare a acestuia. Curtea regională a considerat că argumentele S. au fost susținute de o probă circumstanțială considerabilă. În special, natura și cantitatea de droguri traficate a fost dovedit că S. a predat drogurile în cauză la poliție imediat după tranzacțiile respective. În plus, în ceea ce privește ultima infracțiune, reclamantul și B. au fost prinși în acțiune și arestat la locul crimei. În plus, B. a mărturisit inițial (a treia) infracțiuni în cadrul procedurii de anchetă, astfel cum a fost raportat în audiere de către ofițerul de poliție și judecătorul de anchetă care l-a interogat la momentul respectiv. În cele din urmă, atât mărturisirea B și declarațiile lui S. cu privire la a doua infracțiune au fost confirmate de către ofițerul de poliție sub acoperire C. la ofițerul de poliție L. care l-a supravegheat. a depus mărturie ca martor care dădea dovezi în audierea, instanța care a respins obiecția reclamantului de a-l auzi. Identitatea C. a rămas necunoscută, deoarece el a fost acoperit și de Ministerul Renaniei-Palatinat pentru declarația de interior care blochează o divulgație a identitatii sale. Investigațiile de către un ofițer de poliție sub acoperire au fost legale în temeiul dispozițiilor aplicabile ale Codului de procedură penală, deoarece au fost autorizate de Procuratura Publică și de Curtea de District și au fost indispensabile pentru a investiga în continuare traficul de droguri suspectat de către solicitant. La fixarea propoziției, Curtea Regională a considerat ca factori agravanți frecvența infracțiunilor, precum și condamnarea anterioară a reclamantului în ceea ce privește traficul de droguri. În plus, reclamantul a fost dezactivat numai de droguri moale de calitate medie. În plus, reclamantul a fost dezactivat la o rată de 70% și, prin urmare, în mod deosebit susceptibil să sufere de detenție. În opinia Curții regionale, reclamantul nu a fost, totuși, intenționat în mod indebit de informatorul de poliție S. să comită infracțiunile în cauză. Reclamantul era deja implicat în traficul de droguri și era gata să vândă droguri înainte de întâlnirea cu informatorul de poliție. Acest lucru a fost dovedit, în special, de faptul că a furnizat S. cu un eșantion de anfetamine deja atunci când au discutat pentru prima dată tranzacții de droguri. În plus, el a indicat în această ocazie că ar putea furniza S. cu cantități mai mari de droguri. Curtea Regională a constatat în acest context că prețul oferit de S. reclamantului (4000 EUR) era prețul mediu pentru un kilogram de anfetamine de calitate medie în regiune. În plus, reclamantul era anterior condamnat pentru traficul de droguri. Prin urmare, infracțiunile sale nu au fost cauzate de incitarea ilegală a poliției, nu există motive pentru a atenua sentința din acest motiv. Procedura în fața Curții Federale de Justiție La 1 august 2008, reclamantul a depus un recurs la punctele de drept în fața Curții Federale de Justiție. El a susținut, în special, că dreptul său la un proces echitabil în temeiul articolului 6 §§ §§ 1 și § 3 litera (d) din Convenție a fost încălcat, deoarece nu a putut să examineze informatorul de poliție S. și agentul sub acoperire C., pe a căror declarații de condamnare au fost bazate în esență. Prin urmare, dovezile obținute de incitarea ar fi trebuit să fie excluse în procesul său. La 12 decembrie 2008, Curtea Federală de Justiție a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții regionale ca fiind nefondată. La 19 ianuarie 2009, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională Federală. El s-a plâns, în special, că hotărârea Curții Regionale, confirmată de Curtea Federală de Justiție, a încălcat dreptul său la un proces echitabil în temeiul Legii de bază. El a fost injurat în mod indebit de către autoritățile fiscale să comită infracțiunile pe care le-a constatat ulterior vinovat. Prin urmare, dovezile obținute de incitarea de la poliție ar fi trebuit să fie excluse în procesul său (a adresat Curții Europene a Dreptului Omului Hotărârea în cazul Pyrgiotakis c. Grecia , nr. 15100/06, 21 februarie 2008 pentru a sprijini opinia sa). În plus, pe parcursul procedurii, el nu a avut ocazia de a pune la îndoială informatorul de la poliție și ofițerul de poliție sub acoperire. La 3 septembrie 2009, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea constituțională a reclamantului (dosarul nr. 2 BvR 164/09). Hotărârea a fost depusă în favoarea avocatului reclamantului la 10 septembrie 2009. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura penală împotriva acestuia a fost nedrept în mai multe privințe. El susține, în primul rând, că a fost instigat ilegal de autoritățile de anchetă, acționând în calitate de agenți provocatori, să comită infracțiunile pe care le-a fost condamnat mai târziu. Nu s-a dovedit că a traficat vreodată cu droguri înainte și că a vândut drogurile în cauză doar având în vedere prețul excepțional ridicat oferit de informatorul de poliție. În al doilea rând, reclamantul susține că el nu a putut să-l examineze pe informatorul de poliție și pe ofițerul de poliție sub acoperire în orice etapă a procedurii, în ciuda faptului că condamnarea sa s-a bazat numai pe declarațiile lor. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzațiilor penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 3 litera (d) din Convenție? A fost solicitat de un informator de poliție și de un agent de poliție sub acoperire pentru a comite infracțiuni de trafic de droguri? Și reclamantul a avut un proces penal echitabil având în vedere faptul că nu a fost în măsură să-l examineze pe informatorul de poliție și pe agentul sub acoperire și având în vedere faptul că declarațiile acestor martori au fost folosite ca dovezi în cadrul procedurii împotriva lui?