CtEDO 23.10.2014 Auto

CASE OF FURCHT v. GERMANY

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
23.10.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF FURCHT v. GERMANY (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1961. La depunerea cererii, el a fost reținut în închisoarea Hagen. El a fost eliberat la 12 iulie 2011. La 18 octombrie 2007, Curtea de District Aachen a autorizat investigații penale împotriva S. și a altor cinci persoane (neinclusiv reclamantul) să fie conduse de până la cinci ofițeri de poliție sub acoperire, în conformitate cu art. 110a § 1 nr. 1 și art. 110b § 2 nr. 1 din Codul de Procedură Penală (a se vedea punctele 24-25 mai jos). Procedura de anchetă penală privind suspiciunile de trafic de droguri a fost inițiată anterior împotriva celor șase suspecți. Înainte de ordinul Curții de District, suspiciunile poliției împotriva suspecților au fost confirmate, în special prin informații obținute prin telefonie și supravegherea poliției suspecților. Poliția a decis să încerce să stabilească contacte între S. și agenții sub acoperire prin intermediul reclamantului, un bun prieten al S. și partener de afaceri pentru tranzacțiile imobiliare. Reclamantul, care nu avea antecedente penale, nu a fost, atunci, suspectat de implicare în traficul de droguri. Începând cu 16 noiembrie 2007, doi polițiști sub acoperire, P. și D., a stabilit contacte cu reclamantul. L-au vizitat în restaurantul pe care l-a rulat și a pretins că este interesat să achiziționeze imobiliare pentru conducerea unui club. În săptămânile următoare, reclamantul a făcut o serie de oferte de imobiliare către agenții sub acoperire și a vizitat proprietățile cu ei. Reclamantul a stabilit ulterior contacte între cei doi agenți sub acoperire și S. pentru organizarea unui schimb internațional de țigări în contrabandă după ce unul dintre agenții sub acoperiți a pretins că are un camion adecvat pentru transportul țigări în străinătate. a refuzat, totuși, să comunice direct cu agentul sub acoperire P. prin telefon și a propus să comunice în continuare prin intermediul reclamantului. dezvăluit reclamantului la 23 ianuarie 2008 că a considerat că riscul de a fi capturat cu țigări de contrabandă a fost prea ridicat în comparație cu posibilele profituri, reclamantul a dezvăluit că acestea (adică S. și alții și el însuși) vor trafica și cocaină și anfetamine. El a afirmat că nu dorește să fie implicate în traficul de droguri în sine, ci ar fi doar desemnat comisii. 10. Cu toate acestea, la 1 februarie 2008, reclamantul, care a fost telefonat de către agentul sub acoperire P., a explicat P. că nu mai era interesat de alte afaceri decât de restaurantul pe care l-a condus. 11. La 7 februarie 2008, Curtea de District Aachen, având în vedere observațiile reclamantului către agent sub acoperire D. la 23 ianuarie 2008, a prelungit ordinul de judecată din 18 octombrie 2007 de autorizare a investigațiilor pentru a acoperi și reclamantul. 12. La 8 februarie 2008, agentul sub acoperire P. a vizitat reclamantul în restaurantul său și a dispersat suspiciunile reclamantului împotriva agenților sub acoperire, precum și teama sa de a avea de a respecta o condamnare la închisoare în cazul în care a fost descoperit afacerea cu droguri. Reclamantul a continuat să organizeze două achiziții de droguri (cocaină și anfetamine) de către agenții sub acoperire din S. la 16 februarie 2008 (10 kilograme de pastă de anfetamine și 40 grame de cocaină) și la 12 martie 2008 (aproximativ 250 kilograme de pastă de anfetamine). În ultima zi, reclamantul și S. au fost arestați după livrarea drogurilor către agenți sub acoperire. Pe 22 octombrie 2008, Curtea Regională Aachen a condamnat reclamantul de două conturi de trafic de droguri și l-a condamnat la cinci ani de închisoare. 14. Curtea Regională, după ce a stabilit faptele descrise mai sus (a se vedea punctele 6-12), a remarcat că reclamantul a mărturisit infracțiunile din audiere. A citit în continuare în audiere rapoartele scrise ale agenților sub acoperire D. și P., elaborate în toată măsura sub acoperire, cu consimțământul părților. Acesta a remarcat faptul că reclamantul a acceptat că aceste rapoarte sunt în esență corecte și a considerat că acuzația reclamantului de a fi fost agent sub acoperire D. și nu el însuși care a venit prima dată cu posibilitatea traficului de droguri la 23 ianuarie 2008, și că el nu a răspuns decât la propunerea respectivă, nu a fost dovedit. Acesta a remarcat în acest context că agenții sub acoperire au fost atenti pe parcursul anchetelor să nu propună mai întâi tranzacții ilegale de afaceri sau tipuri sau cantități specifice de droguri, dar au așteptat ca respectivele omologări să facă primul pas înainte de a deveni mai concrete. 15. În ceea ce privește stabilirea propoziției, Curtea regională a considerat ca fiind un factor agravant ca și cantitățile considerabile de droguri traficate. Cu toate acestea, au existat elemente considerabile care au dus la atenuarea sentinței, care trebuiau considerate relativ ușoare având în vedere cantitatea de droguri traficate. Reclamantul a mărturisit în esență infracțiunile și nu a avut condamnații anterioare. El a fost în continuare traficat în principal anfetamine, care nu este un drog dur. Având în vedere implicarea agenților sub acoperire, nu a existat nici un risc că drogurile vor circula liber pe piață. 16. Curtea Regională Aachen a afirmat, de asemenea, că este un factor deosebit de important care atenuează sentința că reclamantul a fost indemnat (verleitet) de o autoritate de stat să comită infracțiuni. Înainte de măsura sub acoperire a acestuia, nu a existat nici o suspiciune de implicare în traficul de droguri împotriva reclamantului, care nu a avut un caz penal. Poliția a știut doar că reclamantul este un prieten al S., împotriva căruia au existat suspiciuni puternice de implicare în traficul de droguri, și că reclamantul a aranjat deja vânzarea de imobiliare împreună cu S. Curtea regională a considerat că, totuși, reclamantul nu a fost instigat (anestiftet) pentru a comite infracțiunile în cauză. Agenții sub acoperire au așteptat ca reclamantul să ridice posibilitatea de a organiza un schimb internațional de tigari de contrabandă atunci când acordul unei tranzacții imobiliare nu a avut succes. Agenții au așteptat din nou ca reclamantul să ridice posibilitatea traficului de droguri după ce agenții sub acoperire l-au făcut să înțeleagă că au considerat că riscul de a fi prins cu țigări de contrabandă este prea ridicat în comparație cu posibilele profituri. 17. În plus, Curtea Regională a subliniat faptul că reclamantul a renunțat la 1 februarie 2008 la orice afacere de droguri pentru frică de pedeapsă. Cu toate acestea, agenții sub acoperire au contactat reclamantul din nou la 8 februarie 2008, atunci când ordonanța judecătorească care autorizează recursul la agenți sub acoperire a fost extinsă pentru a acoperi și reclamantul și a dispersat îndoielile sale. Curtea Regională a considerat că modul în care s-a organizat măsura sub acoperire, adică prin contactul cu reclamantul, o persoană care nu a suspectat o infracțiune, pentru a stabili contacte cu suspectul S., a implicat, de la început, un risc ca reclamantul să devină implicat în traficul de droguri. 18. Curtea Regională a constatat, de asemenea, că implicarea reclamantului în infracțiuni era mai puțin importantă decât cea a S., deoarece a aranjat doar contacte între S. și agenții sub acoperire și a protejat S. împotriva acestora. Reclamantul a depus ulterior un recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții Regionale. El s-a plâns, în special, că a fost solicitat de către poliție să comită infracțiunile pe care le-a fost considerat vinovat mai târziu. Acest lucru a încălcat statul de drept. Prin urmare, exista un bară la procedura penală împotriva lui, care ar fi trebuit întrerupt. 20. La 8 aprilie 2009, Curtea Federală de Justiție a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept ca fiind nefondată, hotărârea a fost depusă la avocatul reclamantului la 20 aprilie 2009. 21. La 12 mai 2009, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională Federală. Considerând, printre altele, art. 6 § 1 din Convenție și dispozițiile corespunzătoare ale Legii de bază, reclamantul s-a plâns că nu a avut un proces echitabil, susținând că agenții sub acoperire l-au invitat să comită infracțiuni de droguri pe care nu le-ar fi comis altfel. La 28 mai 2009, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea constituțională a reclamantului împotriva hotărârii Curții Regionale Aachen și a hotărârii Curții Federale de Justiție, fără a da motive (documentul nr. 2 BvR 1029/09). La 3 iunie 2009, decizia a fost transmisă de avocatul reclamantului 23. La 16 iunie 2011, Curtea Regională Aachen a ordonat eliberarea condiționată a reclamantului la 12 iulie 2011, după ce reclamantul a îndeplinit două treimi din sentința sa.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă