A.K. AND B.N. v. THE NETHERLANDS

Cererea nr. 72606/13 A.K. și B.N. împotriva Țărilor de Jos depusă la 21 noiembrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, A.K. și doamna B.N., sunt un cuplu căsătorit. Sunt amândoi cetățeni iranieni și au fost născuți în 1970 și respectiv 1974. La momentul introducerii cererii, stăteau în Țările de Jos. Președintele a acordat reclamanților cererea de identitate a acestora să nu fie divulgată publicului (art. 47 § 3). Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl J.C. van Zundert, un avocat practicant în Delft. Circumstanțele cauzei Cauza, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 martie 2013, reclamanții și fiica lor, născuți în 1997, au intrat în Țările de Jos unde au solicitat azil, declarând că se temeau de persecuție în Iran pentru că au convertit la creștinism.

În aceeași zi, amprentele lor au fost luate pentru examinare și comparare. În urma examinării în cadrul sistemului european de informații privind vizele (VIS), s-a constatat că reclamanții au primit un permis de ședere în Italia în decembrie 2012. La 1 mai 2013, autoritățile Țărilor de Jos au solicitat autorităților italiene să își asume responsabilitatea pentru reclamanții, cererea fiind acceptată de autoritățile italiene la 28 mai 2013 în temeiul articolului 9 § 4 din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului („Regulamentul Dublin”). La 12 iunie 2013, Ministrul Adjunct al Securității și Justiției (Statatssecretaris van Veiligheid en Justitie) la 23 iulie 2013, fiica reclamanților a primit un tratament medical pentru că și-a tăiat încheietura încheieturi.

În timpul vizitelor medicale ulterioare, fiica reclamanților a indicat că a avut probleme mari cu părinții ei care, în opinia ei, și-a restrâns în mod incorect libertatea personală. Apelul reclamanților împotriva deciziei din 12 iunie 2013 a fost respins la 2 septembrie 2013 de judecătorul măsurilor provizorii (voorzieningenrechter ) al Curții regionale ( rechtbank ) din Haga. ) al Consiliului de Stat. Nu se impune niciun nou recurs împotriva acestei hotărâri. Transferul în Italia al reclamanților și al fiicei lor a fost programat pentru 22 octombrie 2013. Cu toate acestea, la scurt timp înainte de 18 octombrie 2013, fiica reclamanților a părăsit locul de reședință al părinților ei pentru o destinație necunoscută.

Pe baza acestei dezvoltări, îndepărtarea programată a fost amânată pentru a permite reclamanților să își găsească fiica. La 11 noiembrie 2013, după ce transferul în Italia a fost programat pentru 18 noiembrie 2013, reclamanții au fost plasați în detenție extraterestră în scopuri de îndepărtare ( vreemdelingenbewaring ). Întrucât fiica lor a rămas lipsă, îndepărtarea reclamanților a fost amânată încă o dată, și anume până la 26 noiembrie 2013. COMPLAINT 10. Reclamanții se plâng că îndepărtarea lor din Olanda fără fiica lor minoră, care a dispărut în Olanda cu puțin timp înainte de 18 octombrie 2013, este contrar dreptului lor la respectarea vieții de familie garantat de art. 8 din Convenție. Expulzarea reclamanților din Olanda fără fiica lor minoră, care a dispărut în Olanda cu puțin înainte de 18 octombrie 2013, constituie o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții de familie în sensul articolului 8 § 1 din Convenție?

Dacă este cazul, această interferență este justificată în temeiul articolului 8 § 2 din Convenție?

THIRD SECTION

Application no. 72606/13 A.K. and B.N. against the Netherlands lodged on 21 November 2013

STATEMENT OF FACTS

1. The applicants, Mr A.K. and Mrs B.N., are a married couple. They are both Iranian nationals and were born in 1970 and 1974, respectively. At the time of the introduction of the application, they were staying in the Netherlands. The President granted the applicants’ request for their identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 3). They are represented before the Court by Mr J.C. van Zundert, a lawyer practising in Delft. A. The circumstances of the case