SCHERLET AND OTHERS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Cererea nr. 13431/06 Ana SCHERLET împotriva Republicii Moldova și alte două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 26 noiembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus între 21 martie 2006 și 18 august 2007, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 23 noiembrie 2012 cere Curtea să lovească cererile din lista cauzelor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul Moldovei („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Apostol.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, sunt prezentate în tabelul de apendice și pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au obținut hotărâri finale în favoarea lor, obligand autoritățile publice locale să restituiască proprietățile confiscate ilegal sau să le furnizeze locuințe sociale. Aceste hotărâri rămân neexecute până în prezent. Reclamanții se plângeau de nerespectarea hotărârilor în favoarea lor. Se bazează pe art. § 1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Cazurile au fost comunicate guvernului după adoptarea hotărârii pilot în cazul lui Olaru și alții Olaru și alții c. Moldova , nos. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009). HOTĂRÂREA Curții constată că, având în vedere contextul lor comun de fapt și juridic, este necesar să se alăture prezentelor cereri și să le examineze într-o singură decizie.

După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 23 noiembrie 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluției chestiunii formulate de cererile și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. În această declarație, Guvernul a recunoscut că reclamanții au suferit o încălcare a drepturilor garantate în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca urmare a neexecuției deciziilor judiciare într-un timp rezonabil. Guvernul a propus să plătească fiecărui reclamant o sumă globală de 3.600 10. Sumele acordate, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi convertite în Lei moldovenesc la rata aplicabilă la data plății și în afara taxelor care pot fi aplicabile.

Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire, plus trei puncte procentuale. 11. Reclamanții nu au prezentat nicio observație privind declarația Guvernului. 12. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”.

13. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. 14. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 15. Curtea a stabilit în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Republicii Moldova, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește neexecuția hotărârilor finale ale instanței.

16. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și suma de compensare propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea Olaru v. Moldova (justa satisfacție), nr. 476/07, §§ 14-19, 12 octombrie 2010; Chetruș și altele 24 v. Moldova (dec.), nr. 15953/07 și seq., 25 ianuarie 2011; Tudor Peciul și 9 altele v. Moldova v. (dec.), nr. 15279/07 et seq., 7 septembrie 2010; Modranga și alții c. Moldova (dec.), nr. 33328/06 et seq., 4 iunie 2013; Antoci c. Moldova (dec.), nr. 9209/08, 17 septembrie 2013) – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 17. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 din amenda 18. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererile ar putea fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 19. În ceea ce privește problema punerii în aplicare a întreprinderilor guvernamentale,

Comitetul de miniștri rămâne competent să supravegheze această chestiune în conformitate cu art. 46 din Convenție (a se vedea deciziile Comitetului din 3 iunie 2010 privind punerea în aplicare a hotărârii Olaru și a altor hotărâri (a se vedea Decizia Comitetului de miniștri privind executarea hotărârii Olaru și alții adoptate în cadrul celei de-a 1136-a ședințe a DH din 6-8 martie 2012, CM/Del/Dec(2012)1136/15 și hotărârea din Modranga și alții , citată mai sus . Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; ia notă în conformitate cu art. 6 din Convenție și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și cu modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.

Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului Apendicele Cererea nr. și data depunerii detalii Hotărârea reclamantului Detalii finale Hotărârea 13431/06, 21/03/2006 Ana SCHERLET, născut la 7/09/1937, naștere națională moldovenească, care trăiește în Curtea de district Cismichioi Cahul, 11/08/2003 Restituție a proprietăților confiscate ilegal situată în Cahul 12755/07, 06/03/2007 Grigore OLISEVSCHI, născut la 11/12/1955, național moldovenesc, locuind la Chisinau Tribunalul de District Centru, 3/03/2004 Cazul de locuințe sociale (militar) 37259/07, 18/08/2007 Ghenadie VEVERITA, născut la 07/11/1974, național moldovenesc, care locuiește în Curtea Supremă de Justiție Chișinău, 16/08/2006 Cazul de locuințe sociale (ofițer penitenciar)

THIRD SECTION

DECISION Application no. 13431/06 Ana SCHERLET against the Republic of Moldova and 2 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 26 November 2013 as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged between 21 March 2006 and 18 August 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 23 November 2012 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1. A list of the applicants is set out in the appendix.