URSU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 28447/05

Gheorghe URSU

contra Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 4 iunie 2013 într-un Comitet compus din:

Luis López Guerra,

președinte,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Marialena Tsirli, g

refier adjunct al Secției,

Examinînd cererea menționată supra, depusă la 12 iulie 2005,

Examinînd declarația prezentată de către Guvernul pîrît la 15 octombrie 2012 prin care a solicitat Curții radierea cererii de pe rol și replica reclamantului la această declarație,

Deliberînd, decide următoarele:

FAPTELE ȘI PROCEDURA

1.

Reclamantul, dl Gheorghe Ursu, este un cetățean al Republicii Moldova, născut în 1948 și locuiește în Chișinău. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Iordachi, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău.

2.

Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său de la Ministerul Justiției, dl L. Apostol.

3.

Cererea a fost comunicată Guvernului.

Circumstanțele cauzei

4.

Circumstanțele cauzei prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

5.

La 28 noiembrie 2003 reclamantul a fost implicat într-un accident rutier. Potrivit reclamantului, mașina condusă de un colaborator de poliție, care se deplasa la culoarea roșie a semaforului, a fost tamponată de mașina reclamantului, care traversa la culoarea verde a semaforului. Potrivit colaboratorului de poliție, acesta se deplasa la culoarea verde a semaforului, iar reclamantul se deplasa la culoarea roșie.

6.

În fapt a fost pornită o investigație, însă la 24 decembrie 2003 Procuratura mun. Chișinău a dispus de a nu începe urmărirea penală, dar a pornit procesul contravențional în privința reclamantului.

7.

Pe parcursul investigării au fost audiați mai mulți martori, care au depus declarații contradictorii, unii susțineau versiunea evenimentelor menționate de reclamant, iar alții pe cele ale colaboratorului de poliție.

8.

Printr-o scrisoare din 17 decembrie 2004 reclamantul a recuzat judecătorul, afirmînd că acesta inițial a fost de acord să solicite un raport de expertiză, însă ulterior și-a exprimat opinia că reclamantul a fost vinovat de comiterea contravenției și că o decizie motivată va fi adoptată în vederea respingerii necesității raportului. La 4 februarie 2005 reclamantul a pretins în mod repetat recuzarea judecătorului. Din procesul-verbal al ședinței de judecată din 20 decembrie 2004 rezultă că expertul a fost audiat de instanța de judecată la aceeași dată.

9.

La 4 februarie 2005 Judecătoria s. Centru a constatat vinovăția reclamantului de comiterea unei contravenții administrative și l-a obligat să achite o amendă de 270 lei moldovenești (MDL, echivalentul a 16,6 euro (EUR) la acel moment). Potrivit reclamantului, martorii din partea lui nu au fost audiați de către instanța de judecată, aceasta din urmă și-a motivat decizia doar pe depozițiile martorilor din partea colaboratorului de poliție. Din procesele-verbale ale ședințelor de judecată rezultă că martorii au fost audiați și că judecătorul a refuzat să-l audieze pe unul dintre ei în mod repetat. Pretenția colaboratorului de poliție referitoare la prejudicii a fost lăsată fără examinare, deoarece putea fi înaintată separat într-o acțiune civilă.

10.

Reclamantul a depus recurs. La 21 februarie 2005 el a întrebat despre data examinării recursului său, însă i s-a spus că dosarul încă nu a parvenit din instanța judecătorească inferioară. Totuși, la 9 martie 2005 la solicitarea repetată de a fi informat despre cauza sa, reclamantului i s-a comunicat că aceasta a fost examinată la 22 februarie 2005.

11.

Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău prin decizia din 22 februarie 2005 a menținut decizia instanței judecătorești inferioare și a respins cererile de recurs depuse de reclamant și de colaboratorul de poliție. În decizie nu s-a specificat despre participarea vreunei părți la ședința de judecată. Decizia a rămas definitivă.

12.

La 24 august 2009 Procuratura Generală a solicitat revizuirea cauzei. Reclamantul a fost prezent și a susținut cererea. La 17 octombrie 2011 Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de revizuire. Instanța de judecată a anulat ordonanța procurorului din 24 decembrie 2003 privind pornirea procesului contravențional în privința reclamantului și a casat deciziile adoptate anterior. De asemenea, instanța de judecată a dispus încetarea procedurii contravenționale în privința reclamantului. Aparent, hotărîrea a devenit definitivă, deoarece nu a fost contestată.

PLÎNGERI

13.

Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 din Convenție că speța sa a fost examinată de un judecător care nu putea fi considerat imparțial.

14.

De asemenea, reclamantul s-a plîns, în temeiul aceluiași articol, despre omisiunea instanțelor judecătorești de a audia martorii din partea sa și de omisiunea de a-l cita la ședința de judecată la Curtea de Apel Chișinău din 22 februarie 2005.

15.

În cele din urmă, el s-a plîns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, că a trebuit să achite o amendă ca urmare a pronunțării deciziilor judecătorești și a trebuit să achite prejudicii celeilalte părți în procedurile naționale.

ÎN DREPT

A.

Plîngerea referitoare la omisiunea de a cita reclamantul la ședința de judecată la Curtea de Apel

16.

Reclamantul s-a plîns despre omisiunea de a-l cita la ședința de judecată la Curtea de Apel din 22 februarie 2005 și omisiunea de a audia martorii din partea sa. Reclamantul a invocat articolul 6 § 1 din Convenție.

17.

După tentativele eșuate de soluționare amiabilă a cauzei, Guvernul a prezentat Curții printr-o scrisoare din 15 octombrie 2012 o declarație unilaterală în vederea soluționării pretențiilor invocate în cerere. În continuare, Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenție.

Declarația prevedea următoarele:

“Guvernul recunoaște că reclamantului i-au fost încălcate drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 din Convenție sub aspectul său penal ca urmare a necitării lui la examinarea cauzei contravenționale și a refuzului nejustificat de a audia un martor din partea sa.

...Guvernul reiterează că situația reclamantului a fost remediată pe parcursul revizuirii cauzei după comunicarea prezentei spețe. Revizuirea cauzei s-a finisat prin hotărîrea Judecătoriei s. Centru mun. Chișinău din 17 octombrie 2011 și reclamantul, fiind citat corespunzător și [avînd posibilitatea să fie audiați martorii săi], a fost achitat definitiv de toate acuzațiile. Instanța de judecată națională a lăsat chestiunea cu privire la satisfacția echitabilă la discreția Agentului Guvernamental. Astfel, nu ar fi necesare alte măsuri de remediere în afară de cele ce urmează.

Avînd în vedere aceasta, Guvernul apreciind circumstanțele prezentei cauze în termenii jurisprudenței anterioare, propune să achite reclamantului suma totală de 1500 EUR (una mie cinci sute euro) cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli suportate de către reclamant. Guvernul consideră că prejudiciile materiale pretinse anterior de reclamant nu au o legătură cauzală cu încălcările recunoscute

supra

și astfel, urmează să fie respinse.

Guvernul declară că suma menționată va fi convertită în lei moldovenești la cursul de schimb aplicabil din ziua plății, și va fi scutită de orice taxă eventual aplicabilă. Această sumă va fi plătită în timp de trei luni de la data notificării deciziei adoptate de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă de întîrziere, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plății, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere, plus trei procente.”

18.

Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2012 reclamantul a menționat că el nu este de acord cu termenii declarației unilaterale. În particular, el a suportat prejudiciu material ca urmare al încălcării drepturilor sale, care de altfel trebuia să fie suportat de partea adversă în procedurile naționale.

19.

Curtea reamintește că articolul 37 din Convenție prevede că în orice stadiu al procedurii Curtea poate să decidă radierea unei cereri de pe rol, atunci cînd circumstanțele permit să conducă la una din concluziile enunțate la alineatele (a), (b) sau (c) din paragraful 1 al acestui articol. Articolul

37 §

1

(c) permite Curții, în special, să radieze o cauză de pe rol:

“...pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii”.

20.

De asemenea, Curtea reamintește că în anumite circumstanțe, ea poate radia de pe rol o cerere în conformitate cu articolul 37 § 1(c) în temeiul unei declarații unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue.

21.

În acest scop, Curtea va examina minuțios declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa, în particular hotărîrea

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar v. Turcia

, [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Polonia

(dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și

Sulwińska v. Polonia

(dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007).

22.

Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele depuse împotriva Republicii Moldova, practica sa în ceea ce privește plîngerile despre încălcarea articolului 6 referitor la omisiunea citării corespunzătoare a unei persoane la ședințele de judecată și audierea martorilor (a se vedea, de exemplu,

Ziliberberg v. Moldova

, nr. 61821/00, §§ 27-36, 1 februarie 2005 și

Russu v. Moldova

, nr. 7413/05, §§ 19-28, 13

noiembrie 2008).

23.

Ținînd cont de natura recunoașterii formulată în declarația Guvernului și suma propusă drept compensare – care este în concordanță cu sumele adjudecate în cauze similare – Curtea consideră inoportună examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1(c)).

24.

În plus, în lumina considerentelor menționate, și în particular avînd în vedere jurisprudența clară și vastă la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Convenție și Protocoalele sale, nu impune continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

).

25.

În consecință, Curtea reiterează că în cazul în care Guvernul nu va respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă pe rol în conformitate cu articolul 37 § 2 din Convenție (

Josipović v. Serbia

(dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).

B.

Alte plîngeri

26.

În cererea sa inițială reclamantul s-a plîns despre pretinsa lipsă de imparțialitate a judecătorului care examina cauza sa, și anume pretinsa sa afirmație precum că un raport de expertiză nu era necesar deoarece vinovăția reclamantului oricum era evidentă. Cu toate acestea, în corespondența sa ulterioară cu Curtea, inclusiv în comentariile sale cu privire la declarația unilaterală formulată de Guvern, el nu s-a referit la această plîngere.

27.

Chiar dacă se admite că reclamantul își menține plîngerea, el nu a prezentat probe că judecătorul ar fi făcut declarațiile respective sau a acționat în orice altă manieră astfel încît să pună la îndoială imparțialitatea sa. Prin urmare, acest capăt de cerere este vădit nefondat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie să fie respins în conformitate cu articolul 35 § 4 din Convenție.

28.

De asemenea, reclamantul a pretins că dreptul său garantat de articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție a fost încălcat ca urmare a obligării lui de a achita o amendă și prejudicii altei părți în procedurile naționale.

29.

Curtea consideră că în rezultatul încetării procedurilor în privința sa reclamantul putea pretinde rambursarea amenzii achitate, ceea ce aparent el nu a făcut. De asemenea, Curtea notează că reclamantul nu a prezentat copia vreunei hotărîri prin care el era obligat să achite prejudicii altei părți în procedurile naționale. Astfel, el a omis să-și fundamenteze plîngerea în acest sens. Prin urmare, acest capăt de cerere este vădit nefondat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie să fie respins în conformitate cu articolul 35 § 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia act

de termenii declarației Guvernului pîrît în ceea ce privește articolul 6 § 1 din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor asumate;

Decide

să radieze acest capăt de cerere de pe rol în conformitate cu prevederile articolului 37 § 1 (c) din Convenție;

Declară

restul plîngerilor inadmisibile.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Grefier adjunct

Președinte