GUTU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 47804/07

Dumitru GUTU

contra Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 21 ianuarie 2014 într-un Comitet compus din:

Luis López Guerra,

președinte,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

judecători,

et de Marialena Tsirli,

grefier adjunct al Secției,

Examinînd cererea de mai sus depusă la 29 octombrie 2007,

Examinînd declarația depusă de către Guvernul pîrît la 2 mai 2012 care a invitat Curtea să radieze un capăt de cerere de pe rol, precum și răspunsul părții reclamante la această declarație,

Deliberînd, pronunță următoarea decizie:

FAPTELE ȘI PROCEDURA

1.

Reclamantul, dl Dumitru Gutu, este un cetățean al Republicii Moldova, s-a născut în 1988 și locuiește în Chișinău.

2.

Guvernul Republicii Moldova (”Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol.

3.

Invocînd articolul 5 din Convenție, reclamantul a contestat legalitatea primelor șase ore a deținerii sale în arest. De asemenea, fără a invoca vreun articol din Convenție, el s-a plîns că instanțele judecătorești naționale nu au motivat suficient deciziile lor cu privire la aplicarea măsurii preventive sub formă de arest. În temeiul articolului 6 din Convenție, el s-a plîns, printre altele, că în cadrul procedurii cu privire la aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, avocatul său n-ar fi avut acces la materialele dosarului.

4.

Plîngerile menționate supra au fost comunicate Guvernului sub aspectul articolului 5 §§ 1, 3 și 4 din Convenție.

ÎN DREPT

A. Cu privire la plîngerile comunicate

5.

După ce tentativele de reglementare amiabilă a cauzei au eșuat, printr-o scrisoare din 2 mai 2012 Guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală cu scopul de a soluționa problema ridicată prin acest capăt de cerere. Guvernul a invitat, printre altele, Curtea să radieze acest capăt de cerere de pe rol, aplicînd articolul 37 din Convenție.

6.

Declarația prevede următoarele:

«Guvernul recunoaște că în prezenta cauză privarea de libertate a reclamantului de la 18 octombrie 2007 ora 22.50 pînă la 19 octombrie 2007 ora 5.00 a fost ilegală, fiind încălcate prevederile articolului 5 § 1 din Convenție. De asemenea, Guvernul recunoaște că instanțele judecătorești naționale nu au motivat suficient deciziile lor (...) cu privire la aplicarea în privința reclamantului a măsurii preventive sub formă de arest, fiind încălcate prevederile articolului 5 § 3 din Convenție. În plus, procedura în care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale nu a fost în conformitate cu exigențele articolului 5 § 4 din Convenție și anume din cauza faptului că avocatul reclamantului nu a avut acces la materialele dosarului pentru a putea contesta efectiv legalitatea detenției clientului său.

Prin urmare, au fost încălcate drepturile reclamantului garantate de articolul 5

§§

1, 3 și 4 din Convenție luat separat.

(...) Guvernul (...) propune să achite reclamantului o sumă totală de 3500 (trei mii cinci sute) euro, ce va acoperi prejudiciul material și moral, precum și costuri și cheltuieli suportate de către reclamant. (...)

[Această sumă] (...) va fi convertită în lei moldovenești la rata aplicabilă la data plății și va fi scutită de orice taxe eventual aplicabile. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte pronunțate în conformitate cu articolul 37 din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul omisiunii de a plăti această sumă în perioada celor trei luni, Guvernul se obligă să plătească de la data expirării acestui termen și pînă la efectuarea plății, o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, plus trei procente. (...)

»

7.

Printr-o scrisoare din 7 iulie 2012 reclamantul a indicat că nu este satisfăcut de termenii declarației unilaterale.

8.

Curtea amintește că în conformitate cu articolul 37 din Convenție, în orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanțele permit să se tragă concluzia enunțată în alineatele a), b) sau c) a paragrafului 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 c) îi permite în particular să radieze cererea de pe rol

:

«...

pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică ».

9.

De asemenea, Curtea reamintește că în anumite circumstanțe, ea poate să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 c) în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.

10.

În acest sens, Curtea trebuie să examineze declarația în lumina principiilor consacrate în jurisprudența sa, în particular hotărîrea

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turciei

[MC], nr. 26307/95, §§

75-77, CEDO 2003

‑

VI

;

WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei

(dec.) nr.

11602/02, 26 iunie 2007 și

Sulwińska c. Poloniei

(dec.) nr. 28953/03).

11.

Curtea a stabilit într-un număr de cazuri, din care unele depuse împotriva Republicii Moldova, practica sa în ceea ce privește plîngerile invocate despre încălcarea articolului 5 §§ 1, 3 și 4 din Convenție (a se vedea, de exemplu,

Sarban c. Moldovei

, nr.

3456/05, §§ 95-104, 4 octombrie 2005;

Becciev c. Moldovei

, nr. 9190/03, §§

53-64, 4

octombrie 2005;

Boicenco c. Moldovei

, nr. 41088/05, §§ 139-145, 148-154, 11 iulie 2006;

Guțu c.

Moldovei

, nr. 20289/02, §§ 58-62, 7 iunie 2007, și

Musuc c. Moldovei

, nr.

42440/06, §§ 37-47, 49-57, 6 noiembrie 2007).

12.

Avînd în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația Guvernului, precum și suma compensației propuse, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestui capăt de cerere (articolul

37 §

1

c) din Convenție).

13.

În plus, în lumina celor de mai sus, și avînd în vedere în special jurisprudența sa clară și bogată la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale nu cere continuarea examinării cererii (articolul

37 § 1

in fine

din Convenție).

14.

În cele din urmă, Curtea constată că, în cazul în care Guvernul nu va respecta termenii declarației unilaterale, cererea ar putea fi repusă pe rol în conformitate cu articolul 37 § 2 din Convenție (

Josipović c. Serbiei

(dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).

15.

În aceste condiții, trebuie să fie radiată cauza de pe rol în ceea ce privește plîngerile invocate în temeiul articolului 5 §§ 1, 3 și 4 din Convenție.

B.

Cu privire la alte plîngeri

16.

În cererea sa, reclamantul s-a plîns de asemenea că privarea sa de libertate era contrară articolului 3 din Convenție, deoarece el suferea de o boală psihică. Invocînd articolul 8 din Convenție, el s-a plîns că ar fi fost reținut la domiciliul său în timpul nopții și fără mandat legal. În temeiul articolului 13 din Convenție, el a pretins că unul dintre recursurile sale declarat împotriva aplicării măsurii preventive sub formă de arest, nu ar fi fost luat în considerație de către instanța judecătorească superioară. În cele din urmă, fără a invoca articolele din Convenție, el a revendicat nevinovăția sa și a contestat deciziile instanțelor judecătorești naționale pronunțate în cadrul procesului penal intentat împotriva sa.

17.

Ținînd cont de ansamblul materialelor aflate în posesia sa, și avînd în vedere competența sa asupra plîngerilor invocate, Curtea constată că nu se relevă nici o aparentă încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau Protocoalele sale.

18.

Prin urmare, acest capăt de cerere este nefondat și trebuie să fie respins, în conformitate cu articolul 35 §§ 3 (a) și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia act

de termenii declarației Guvernului pîrît în ceea ce privește articolul 5 §§ 1, 3 și 4 din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării obligațiilor;

Decide

de a radia acest capăt de cerere de pe rol în conformitate cu articolul 37

Declară

restul cererii inadmisibilă.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Grefier adjunct

Președinte