MALAI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 22267/08

Iurie MALAI și alții

contra Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 16 decembrie 2014, într-un Comitet compus din:

Dragoljub Popović,

președinte,

Kristina Pardalos,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al Secției,

Examinînd cererea de mai sus depusă la 8 aprilie 2008;

Examinînd declarația depusă de către Guvernul pîrît la 15 mai 2014 prin care a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol și replica părții reclamante la această declarație;

Deliberînd pronunță următoarea decizie:

FAPTELE ȘI PROCEDURA

Reclamanții sunt cetățeni ai Republicii Moldova. Ei constituie o familie și locuiesc în Chișinău. Primul reclamant, dl. I. Malai este născut în 1977. Cea de-a doua reclamantă, dna N. Malai și cel de-al treilea reclamant, dl. D. Malai sunt născuți în 1981 și, respectiv, 2003. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl. R. Zadoinov, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău.

Guvernul Republicii Moldova (« Guvernul ») a fost reprezentat de către Agentul său, dl. L. Apostol, din cadrul Ministerului Justiției.

Printr-o hotărîre irevocabilă din 24 martie 2004, instanțele judecătorești naționale au acordat primului reclamant, în calitate de angajat al Ministerului Afacerilor Interne și membrilor familiei sale o locuință socială. Această hotărîre rămîne neexecutată pînă în prezent.

Potrivit informațiilor prezentate Curții de către Guvern, primul reclamant a demisionat din poliție la o dată nespecificată.

În fața Curții, reclamanții s-au plîns despre neexecutarea hotărîrii respective.

Prezenta cauză a fost comunicată Guvernului ca urmare a hotărîrii pilot

Olaru și alții

(nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009).

ÎN DREPT

Reclamanții, la fel ca și reclamanții din hotărîrea pilot

Olaru și alții

, s-au plîns că autoritățile moldovenești nu au îndeplinit obligația de a executa hotărîrea judecătorească irevocabilă prin care le-a fost acordată o locuință socială. El au invocat articolul 6 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1, părțile relevante ale cărora prevăd următoarele:

Articolul 6

«

Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa...

»

Articolul 1 Protocolul nr. 1

«

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional...

»

Printr-o scrisoare din 15 mai 2014, Guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală cu scopul de a soluționa problema ridicată în această cerere. De asemenea, Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenție.

Părțile relevante ale acestei declarații prevăd următoarele:

«

(...)

1.

Guvernul recunoaște încălcarea drepturilor reclamanților garantate de articolul 6 din Convenție și de articolul 1 din Protocolul nr 1, ca urmare a neexecutării hotărîrii judecătorești într-un termen rezonabil.

(...)

3.

Avînd în vedere cele de mai sus, precum și tangența circumstanțelor prezentei cauze la jurisprudența anterioară, Guvernul propune să plătească reclamanților suma de 4500 (patru mii cinci sute) Euro. Suma respectivă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile.

5.

(...) De altfel, instanțele judecătorești naționale au acordat locuința socială reclamantului în calitatea sa de lucrător al poliției (similar cu speța

Olaru c.

Republicii Moldova

(satisfacția echitabilă), nr. 476/07, 12 octombrie 2010). Între timp, reclamantul a demisionat din funcția sa și prevederile relevante ale Legii cu privire la poliție nu i se mai aplică. Guvernul menționează că locuința socială i-a fost acordată temporar pe durata funcției sale. De îndată ce a demisionat din funcție, orice prioritate eventuală în ceea ce privește executarea a încetat să mai existe, iar hotărîrea judecătorească definitivă [pronunțată în favoarea lui] a căzut în desuetudine. (...)

6.

Guvernul declară că suma propusă pentru despăgubirea daunelor cauzate (a se vedea paragraful 3 supra), va fi convertită în lei moldovenești la rata aplicabilă la data plății, și scutită de orice taxă care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o penalitate la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plății, egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană împrumut a Băncii Centrale Europene, plus trei procente.

7.

(...) În concluzie, Guvernul solicită Curții să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1litera b) din Convenție.

»

Prin scrisoarea parvenită la 1 iunie 2014, reclamanții au informat Curtea că ei sunt de acord parțial cu termenii declarației unilaterale. Ei și-au exprimat acordul doar cu paragrafele 1 și 3 din declarație, fără să comenteze restul acesteia.

Curtea reamintește că în conformitate cu articolul 37 din Convenție, în orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanțele permit să se tragă concluzia enunțată în alineatele a), b) sau c) din paragraful 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 c) îi permite în particular să radieze cererea de pe rol

:

«...

pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică ».

De asemenea, Curtea reamintește că, în anumite circumstanțe, poate să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 c) în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.

În acest sens, Curtea trebuie să examineze declarația în lumina principiilor consacrate în jurisprudența sa, în particular hotărîrea

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turciei

[MC], nr. 26307/95, §§

75-77, CEDO 2003

‑

VI

;

WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei

(dec.) nr.

11602/02, 26 iunie 2007 și

Sulwińska c. Poloniei

(dec.) nr. 28953/03, 18

septembrie

2007).

Curtea a stabilit într-un număr de cauze, dintre care unele depuse împotriva Republicii Moldova, practica sa cu privire la plîngerile de încălcare a articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a neexecutării hotărîrilor judecătorești irevocabile.

Curtea observă că Guvernul, în declarația sa unilaterală, a menționat că primul reclamant a demisionat din funcția sa și, prin urmare, statul nu era obligat să-i acorde o locuință socială. În lipsa comentariilor reclamanților la acest subiect și, avînd în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația Guvernului, precum și suma compensației propuse (a se vedea, de exemplu,

Chetruș și 24 alte cereri c. Republicii Moldova

(dec.), nr.

15953/07 și următoarele, 25

ianuarie 2011;

Tudor Peciul și 9 alte cereri c. Republicii Moldova

(dec.), nr.

15279/07 și următoarele, 7 septembrie 2010), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul

37 §

1

c)).

În plus, în lumina celor de mai sus, și avînd în vedere în special jurisprudența sa clară și bogată la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale nu cere continuarea examinării cererii (articolul

37 § 1

in fine

).

În cele din urmă, Curtea relevă că, în cazul în care Guvernul nu va respecta termenele declarației unilaterale, cererea ar putea fi repusă pe rol în conformitate cu articolul 37 § 2 din Convenție (

Josipović c. Serbiei

(dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia act

de termenele declarației Guvernului pîrît și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării obligațiilor asumate;

Decide

să radieze cererea de rol în conformitate cu articolul 37

Marialena Tsirli

Dragoljub Popović

Grefier adjunct

Președinte