FLOREAN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 28176/10

Gheorghe FLOREAN

contra Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 4 iunie 2013 într-un Comitet compus din:

Luis López Guerra,

președinte,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al Secției,

Examinînd cererea menționată supra depusă la 3 mai 2010,

Examinînd declarația prezentată de către Guvernul pîrît la 16 septembrie 2011 prin care a solicitat Curții radierea cererii de pe rol și replica reclamantului la această declarație;

Deliberînd, pronunță următoarea decizie:

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI ȘI PROCEDURA

Reclamantul, dl. Gheorghe Florean, este un cetățean al Republicii Moldova, născut în 1957 și locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de

către dl. V.

Grecu, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău.

Guvernul Republicii Moldova («

Guvernul

») a fost reprezentat de către Agentul său de la Ministerul Justiției, dl. L. Apostol.

Faptele pertinente ale cauzei pot fi rezumate după cum urmează.

În cadrul unui litigiu dintre reclamant și Primăria municipiului Chișinău, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul tardiv depus de această autoritate și a anulat hotărîrea Curții de Apel, care era în favoarea reclamantului. Obiectul litigiului consta în solicitarea reclamantului de a legifera construcția cîtorva anexe în jurul casei sale.

Cererea a fost comunicată Guvernului

.

ÎN DREPT

Reclamantul s-a plîns că prin admiterea recursului tardiv depus de către partea adversă a fost afectat principiul securității raporturilor juridice. Reclamantul a invocat articolul 6 § 1 din Convenție, prevederile pertinente ale căruia prevăd:

«

Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil (...) de către o instanță (...), care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (...)

»

».

După tentativele eșuate de soluționare amiabilă a cauzei, Guvernul a prezentat Curții printr-o scrisoare din 16 septembrie 2011 o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei invocate în cerere. În plus, Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenție.

Declarația prevede următoarele:

«

Guvernul recunoaște că în prezenta cauză a avut loc încălcarea drepturilor reclamantului garantate de articolele 6 § 1 și 13 din Convenție, precum și de articolul 1 din Protocolul nr.1 ca urmare a nerespectării principiului securității raporturilor juridice, lipsei unui recurs efectiv și ingerinței inadmisibile în dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale.

(...) ținînd cont de circumstanțele specifice ale prezentei cauze și de jurisprudența Curții în domeniu, Guvernul propune reclamantului suma totală de 2500 euro (EUR) cu titlu de satisfacție echitabilă în vederea compensării prejudiciului moral, precum și costuri și cheltuieli suportate.

Guvernul declară că această sumă (...) va fi convertită în lei moldovenești la cursul de schimb aplicabil din ziua plății și va fi scutită de orice taxă eventual aplicabilă. Această sumă va fi plătită în timp de trei luni de la data notificării deciziei adoptate de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plății, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere, plus trei procente.

Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.

»

Prin scrisoarea din 17 noiembrie 2011 reclamantul a menționat că el nu este de acord cu termenii declarației unilaterale, deoarece suma propusă era mică.

Curtea reamintește că în temeiul articolului 37 din Convenție, în orice stadiu al procedurii, Curtea poate să decidă radierea unei cereri de pe rol atunci cînd circumstanțele permit să conducă la una din concluziile enunțate la alineatele a), b) sau c) din paragraful 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 c) permite Curții, în special, să radieze o cauză de pe rol:

«pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii».

De asemenea, Curtea reamintește că în anumite circumstanțe, ea poate radia de pe rol o cerere în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenție în temeiul unei declarații unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue.

În acest scop, Curtea trebuie să examineze detaliat declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa, în particular hotărîrea

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turciei

(aspectul preliminar) [MC],

nr.

26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003

‑

VI

;

WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei

(dec.), nr. 11602/02, 26

iunie 2007

; și

Sulwińska c. Poloniei

(dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007).

Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele depuse împotriva Republicii Moldova, practica sa în ceea ce privește plîngerile cu privire la încălcarea principiului securității raporturilor juridice (a se vedea,

de exemplu,

Popov c. Republicii Moldova (nr. 2)

, nr. 19960/04, §§

52-58, 6 decembrie 2005;

Istrate c. Republicii Moldova

, nr.

53773/00, §§

46-61, 13 iunie 2006;

Melnic c. Republicii Moldova

, nr.

6923/03, §§

38-44, 14 noiembrie 2006;

Oferta Plus SRL c. Republicii Moldova

, nr.

14385/04, §§

104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006;

Eugenia și Doina

Duca c. Republicii Moldova

, nr. 75/07, §§

35-45, 3

martie 2009;

Universul SA c. Republicii Moldova

(dec.), nr. 2883/05, 10 iulie 2012; etc.).

Ținînd cont de natura recunoașterii formulată în declarația unilaterală a Guvernului și suma propusă drept compensare – care este în concordanță cu sumele alocate în cauze similare – Curtea consideră inoportună examinarea în continuare a cererii (articolul

37

§

1

c)).

În plus, în lumina tuturor circumstanțelor invocate mai sus și, în special, avînd în vedere jurisprudența sa clară și vastă la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Covenție și Protocoalele sale, nu impune continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

).

În consecință, Curtea reiterează că, în cazul în care Guvernul nu va respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă pe rol în conformitate cu articolul 37 § 2 din Convenție (

Josipović c. Serbiei

(dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia act

de termenii declarației Guvernului pîrît în ceea ce privește articolele 6 § 1 și 13 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor asumate;

Decide

să radieze cererea de pe rol în conformitate cu prevederile articolului

37 § 1 c) din Convenție.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Grefier adjunct

Președinte