TOPA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 12495/05

Galina ȚOPA

contra Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), întrunită la 6 septembrie 2011, în cadrul unui comitet compus

din:

Ján Šikuta,

președinte,

Ineta Ziemele,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al secției,

Ținînd cont de cererea sus-menționată, depusă la 12 martie 2005,

Ținînd cont de declarațiile fornmulate de către Guvernul respondent la 20

decembrie 2010 și la 1 februarie 2011 prin care a solicitat Curții radierea cererii de pe rol, și răspunsul reclamatnei la aceste declarații;

În urma deliberării, decide următoarele :

ÎN FAPT

Cererea a fost depusă de către reclamanta Galina Țopa, cetățeana a Republicii Moldovași ce locuiește în Chișinău. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către P.

Popa, avocat ce își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova («

Guvernul

») a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

Circumstanțele relevante ale cauzei, pot fi rezumate după cum urmează.

La 2 iunie 1997, împotriva reclamantei și a fiului acesteia a fost intentată o acțiune privind recunoașterea pierderii dreptului de folosință a acestora asupra spațiului locativ.

Inițial, procesul s-a încheiat cu decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 5 mai 1998, adoptată în favoarea reclamantei.

La 17 iunie 1998 Curtea de Apel a redeschis procedurile în urma admiterii unui recurs extraordinar depus de către partea adversă.

La 5 aprilie 2002 Judecătoria Rîșcani a admis acțiunea inițiată împotriva reclamantei. Hotărîrea a fost menținută de către Curtea de Apel Chișinău la 19 mai 2004, precum și de către Curtea Supremă de Justiție la 29 septembrie 2004.

PLÎNGERI

1.

Invocînd articolul 6 § 1 din Convenție reclamanta sa plîns de durata excesivă a examinării cauzei la nivel național, de lipsa unui proces imparțial și independent, precum și de violarea principiului contradictorialității și egalității armelor. Aceasta implică o echitate generală a procedurii în fața instanțelor judecătorești naționale.

2.

Potrivit unei scrisori din 14 iunie 2010, reclamanta a invocat o nouă plîngere în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Ea sa plîns de faptul că a fost lipsită de posibilitatea de a se folosi de spațiul locativ aflat în litigiu și de imposibilitatea ulterioară de a deveni proprietara acestui imobil.

ÎN DREPT

A.

Plîngeri privind durata excesivă a procedurilor

Reclamanta a pretins că durata examinării cauzei la nivel național nu a fost rezonabilă. Ea a pretins încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, care în partea relevantă, prevede următoarele

:

«

Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil, de către o instanță (...)care va hotărî, (...) asupra încălcării drepturilor (...)

»

Prin scrisoarea din 20 decembrie 2010 și 1 februarie 2011, Guvernul a informat Curtea despre intenția sa de a prezenta o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate în prezenta cerere. De asemenea, el a cerut Curții să radieze cererea de pe rol în temeiul articolului 37 din Convenție. În conformitate cu declarația sus-menționată, Guvenrnul recunoaște încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție din cauza duratei excesive a procedurilor civile inițiate împotriva reclamantei. El oferă în beneficiul reclamantei suma de 1500 euro în vederea compensării oricărui prejudiciu, precum și costuri și cheltuieli.

Guvernul sa angajat să achite această sumă, convertită în lei moldovenești, în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în perioada indicată, Guvernul se angajează să achite de la expirarea acestei perioade pînă la executare, o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la ce vor fi adăugate trei procente.

Prin scrisoarea din 21 martie 2011 reclamanta a susținut că suma indicată în declarația Guvernului nu este suficientă.

Curtea notează că potrivit Articolului 37 din Convenția, ea poate, la orice etapă a procedurii, să decidă radierea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanțele determină una din concluziile specificate la litera a), b) sau

c) a alineatului 1 din articolul respectiv.

Articolul 37 § 1 c) determină Curtea să radieze o cerere de pe rolul său în cazul în care:

"pentru orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu mai este justificată".

Curtea mai notează că, în anumite circumstanțe, ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1 (c) al Convenției, în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.

În acest sens, Curtea urmează să examineze detaliat declarația în lumina principiilor consacrate în jurisprudența sa, în special ținînd cont de decizia

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turciei

(examinare preliminară) [GC],

nr. 26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003

‑

VI

;

WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei

(déc.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007

; și

Sulwińska c. Poloniei

(déc.) nr. 28953/03).

În mai multe cauze, inclusiv cele adresate împotriva Republicii Moldova, Curtea a stabilit practica sa cu privire la încălcarea dreptului de a examina cauza într-un termen rezonabil

(a se vedea, spre exeplu,

Frydlender c. Franței

[GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000

‑

VII;

Cocchiarella c.

Italiei

[GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006

‑

V;

Majewski c. Poloniei

, nr. 52690/99, 11 octombrie 2005

;

Wende et Kukówka c.

Poloniei

, nr. 56026/00, 10 mai 2007

;

Boboc c. Moldovei

, nr. 27581/04, 4

noiembrie 2008

;

Mazepa c. Moldovei

, nr. 1115/02, 10 mai 2007

; și

Strechie c. Moldovei

(dec.), nr. 21379/04, 2 octombrie 2007).

Curtea menționează, că în prezenta speță, examinarea cauzei la nivel național a avut o durată de 7 ani în cadrul a trei nivele de jurisdicție.

Având în vedere natura concesiilor conținute în declarația unilaterală a Guvernului, precum și mărimea compensațiilor propuse – care a este în concordanță cu sumele acordate în cauze similare - , Curtea consideră că examinarea în continuare a acestei părți a cererii nu este justificată (articolul 37 § 1 c)).

În plus, în lumina celor expuse mai sus, și în particular ținînd cont de jusrisprudența sa relevantă și semnificativă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și protocoalele sale nu necesită o examinare în această parte a cererii(article 37 § 1

in fine

).

B.

Alte plîngeri

1.

Plîngeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție

În temeiul acestor prevederi, reclamanta sa plîns de asemenea de durata excesivă a examinării cauzei, lipsa de imparțialitate și independență a instanțelor judecătorești, precum și încălcarea principiului contradictorialității și principiul egalității armelor. În general, ea susține că instanțele judecătorești naționale nu au examinat cauza sa într-un mod echitabil.

Curtea reamintește de la bun început că nu este în sarcina sa de a substitui aprecierea faptelor și a probelor pe care instanțele naționale, sarcina sa este ca probele care au fost prezentate să asigure un proces echitabil. Interpretarea și aplicarea prevederilor naționale aparține în primul rînd autorităților naționale, în special instanțelor de judecată. Nu este de competența Curții să examineze o plîngere privind erorile de fapt sau de drept comise de către instanțele naționale.

Ținînd cont de materialele care se află în posesia Curții, precum și plîngerile reclamatei formulate în temeiul acestora, Curtea constată că instanțele judecătorești naționale în acest caz au apreciat imparțial, circumstanțele diverse ale cauzei și deciziile fiind întemeiate.

Acestea au fost adoptate în cadru unei proceduri contradictorii, pe parcursul căreia reclamanta nu s-a aflat într-o poziție mai nefavorabilă decît cea a părții adverse în care ar fi putut prezenta observațiile și mijloacele care le consideră necesare în vederea susținerii poziției sale.

În plus, Curtea nu a constatat în procesul-verbal nimic ce ar putea fi pus sub semnul întrebării independența instanțelor naționale sau care ar pune la îndoială imparțialitatea acestora. În acest sens, pretențiile reclamantei nu sunt acceptate, temerile sale nu au fost justificate în mod obiectiv. Ținînd cont de cele expuse mai sus, nu putem susține că procedura nu a respectat prevederile articolului 6 § 1 din Convenție.

Prin urmare, această cerere urmează a fi respinsă ca fiind vădit nefondată în conformitate cu articolul 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.

2.

Plîngeri în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1

Invocînd dispozițiile de mai sus, reclamanta se plînge de imposibilitatea de a se folosi de imobilul aflat în litigiu, iar pe de altă parte de imposibilitatea de a obține dreptul de proprietate asupra acestuia.

Curtea notează că reclamanta a adresat plîngerea sa pentru prima dată în cererea sa din 14 iunie 2010, după șase luni de la data adoptării deciziei definitive, decizia Curții Supreme de Justiție din 29 septembrie 2004.

Din aceste motive cererea urmează a fi respinsă ca fiind tardivă, în conformitate cu articolul 35 § 1

in fine

din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia act

de prevederile declarației Guvernului pîrît din cauza duratei excesive a examinării cauzei și de modalitățile de asigurare a respectării angajamentelor la care s-a făcut referire în aceasta

;

Decide

să radieze de pe rol această parte a cererii în conformitate cu articolul 37 § 1 c) din Convenție ;

Declară

restul cererii inadmisibil.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Grefier Adjunct

Președinte