PASAT v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr.

15594/06

depusă de

Valeriu PASAT

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la

29

March 2011

în cadrul unei camere compuse din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secției

,

Avînd în vedere cererea sus-menționată depusă la

18 aprilie 2006,

Avînd în vedere declarațiile

prezentate de Guvernul reclamat la 31 martie 2010 și 9 decembrie 2010 prin care acesta a solicitat Curții să radieze de pe rolul său cererea în cauză și observațiile reclamantului la aceste declarații,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul

, dl Valeriu Pasat,

cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în

1958

și locuiește în Chișinău

. Acesta a fost reprezentat în fața Curții dna

J.

Hanganu, avocat din Chișinău.

Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate a.

1.

Arestul reclamantului și procedurile penale

î

mpotriva acestuia

La data de 11 martie 2005 reclamantul a fost arestat de poliție. El a fost acuzat de autorizarea în octombrie 1997, în calitate de Ministrul al Apărării, vînzării a 21 de avioane de luptă MIG-29 și echipament relevant Statelor Unite ale Americii (SUA), pentru un preț mai mic decît cel oferit de alți potențiali cumpărători din Iran și Republica Yemen. De asemenea, el a fost acuzat de autorizarea vînzării echipamentului de artilerie unei companii din Slovacia pentru un preț mai mic decît valoarea reală.

Reclamantul a declarat că arestarea sa este motivată politic și că dosarul penal este fabricat de conducere (în perioada de referință Partidul Comuniștilor din Moldova (PCM)), și că Dl V. Voronin (președinte al PCM și Președintele al Republicii Moldova) este responsabil personal de aceste acțiuni.

La data de 14 martie 2005 judecătoria Buiucani a eliberat un mandat de arest pe numele reclamantului pe un termen de 10 zile, motivele fiind următoarele:

“[Reclamantul] este suspectat de comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede închisoare de la 3 la 8 ani; el poate se poate ascunde, pentru a evita răspunderea penală și poate să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal”.

Aparent această decizie nu a fost contestată.

La data de 17 ianuarie 2006 judecătoria Buiucani l-a găsit vinovat pe reclamant de faptele incriminate, stabilind pedeapsa sub forma privațiunii de libertate pe o perioadă de 10 ani și interdicția de a ocupa anumite funcții pe un termen de 5 ani.

La data de 8 februarie reclamantul a depus o cerere de apel.

La data de 20 martie 2006 el a cerut suspendarea executării sentinței. Curtea de Apel a respins cererea de suspendare.

La data de 3 aprilie 2006 reclamantul a cerut înlocuirea arestului cu o altă măsură preventivă, din cauza stării precare a sănătății. În aceeași zi Curtea de Apel Chișinău a respins această cerere, indicînd că reclamantul nu necesită asistența medicală solicitată, cea necesară este disponibilă în spitalul din penitenciar în care era deținut.

La data de 10 aprilie 2006 reclamantul a cerut anularea măsurii de arest preventiv, pe motiv că aceasta este contrară Articolului 5 al Convenției. El a invocat că a fost ținut în detenție pentru o perioada nedeterminată de timp. Avînd în vedere că Curtea de Apel Chișinău a cerut autorităților judiciare din SUA efectuarea anumitor acțiuni de investigație și în lipsa tratatului de asistență reciprocă între două țări în această privință, detenția acestuia ar putea dura pentru o perioada nedeterminată de timp, pînă la efectuarea acțiunilor respective al SUA. Reclamantul a adăugat că nicio instanță nu a adus suficiente motive pentru detenția acestuia și că starea sănătății sale impunea tratament medical special, care nu era disponibil în spitalul din penitenciar.

În aceeași zi Curtea de Apel Chișinău a respins demersul constatînd că nu a fost prezentată nicio dovadă privind necesitatea tratamentului medical în afara spitalului din penitenciar. Mai mult ca atît, Curtea de Apel Chișinău urmează să stabilească o anumită dată pentru ședința viitoare, pe cînd toate celelalte argumente au fost deja examinate în cererile anterioare. În ceea ce privește pretinsa insuficiență a motivelor pentru detenția reclamantului, acestea pot fi revăzute doar în procesul examinării apelului reclamantului împotriva hotărîrii instanței de fond.

Reclamantul a înaintat cereri

habeas corpus

la 15 mai, 2 și 30 iunie și 4 septembrie 2006. Toate acestea au fost respinse de către instanțe pe motive similare, și anume, nu apărut nici o circumstanță nouă impunînd o re-examinare a necesității detenției reclamantului.

La data de 16 octombrie 2006 Curtea de Apel Chișinău a menținut în parte condamnarea reclamantului, achitînd-ul în privința acuzației de vînzare a avioanelor de luptă.

La data de 03 mai 2007 Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărîrea din 16 octombrie 2006 și a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău. Instanța, de asemenea a decis „să mențină aceeași măsură preventivă care era deja impusă – arest preventiv”.”.

La data de 25 iunie 2007 reclamantul a înaintat o cerere

habeas corpus

, invocînd că nici o instanță nu a motivat suficient arestul acestuia. Mai mult ca atît, anularea hotărîrilor instanțelor inferioare automat înseamnă că măsura preventivă și-a pierdut validitatea și aceasta nu putea fi menținută de către instanța supremă, pe cînd o nouă măsură nu a fost dispusă. Instanța nu a examinat această cerere la ședința din 25 iunie 2007, și la 26 iunie 2007 reclamantul a repetat-o.

La data de 09 iulie 2007 Curtea de Apel Chișinău a re-examinat cauza și l-a achitat pe reclamant în privința unei acuzații (vînzarea avioanelor de luptă), și a menținut condamnarea în privința vînzării echipamentului militar. Dispunînd pedeapsa închisorii pentru 5 ani, instanța a constatat aplicabilitatea legii cu privire la amnistie și l-a eliberat de la executarea pedepsei, dispunînd eliberarea imediată.

După eliberare, reclamantul s-a întors la muncă în Moscova, unde era consilier în cadrul unei companiei energetice în Rusia.

La data de 02 aprilie 2008 Curtea Supremă de Justiție a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău

.

La data de 17 iulie 2009 Curtea de Apel Chișinău l-a achitat pe reclamant pe toate acuzațiile împotriva acestuia. La 16 decembrie 2009 Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărîrea dată, care a devenit definitivă.

2.

Asistența medicală pe perioada detenției

La data de 25 aprilie 2006 reclamantul a cerut permisiunea să fie examinat de către o comisie medicală independentă, avînd în vedere suspiciunile că ar fi avut probleme medicale, care nu pot fi identificate și tratate de către medicii din spitalul din penitenciar.

La data de 27 aprilie 2006 Curtea de Apel Chișinău a admis cererea și a autorizat examinarea reclamantului de către comisia medicală menționată în cererea acestuia.

La data de 5 mai 2005 Departamentul Instituțiilor Penitenciare (DIP) a refuzat cererea reclamantului de a permite unei comisii medicale independente examinarea acestuia, notînd că un atare acces poate fi permis „după investigațiile medicale de către medicii din Spitalul Militar al Ministerului Afacerilor Interne”.

La data de 15 mai 2006 Curtea de Apel Chișinău a permis din nou examinarea reclamantului de către o comisie medicală independentă. Astfel, o echipă de medici practicieni din Ucraina au fost invitați în Moldova pentru data de 27 mai 2006 și DIP a fost informat despre această vizită.

La data de 22 mai 2006 o comisie creată de către Ministerul Sănătății a stabilit că reclamantul suferă de 19 boli. Acestuia i-au fost prescrise investigații suplimentare.

La data de 23 mai 2006 DIP a informat reclamantul că refuză accesul comisiei medicale independente în penitenciar, din cauza că nu există dovezi că medicii au dreptul de a practica medicina în Moldova.

La data de 31 mai 2006 reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 13. Potrivit reclamantului, acest transfer a avut loc înainte de a urma vreun tratament în spitalul militar și înainte de a avea loc toate examinările prescrise de către medici la data de 22 mai 2006.

La data de 2 iunie 2006 reclamantul a depus o plîngere la Curtea de Apel Chișinău, invocînd că transferul prematur în Penitenciarul nr. 13 constituie o violare a art. 3 al Convenției. De asemenea, el s-a plîns în partea refuzului DIP de a permite examinarea sa de către o comisie medicală independentă, în pofida a două decizii judecătorești în acest sens. În aceeași zi, instanța a admis plîngerea reclamantului și a obligat DIP să permită examinarea reclamantului de către o comisie medicală independentă. Instanța, de asemenea, a dispus transferarea reclamantului înapoi la spitalul militar, astfel ca toate examinările prescrise de medici la 22 mai 2006 să aibă loc, în lipsa ofițerilor de poliție.

Potrivit reclamantului, pe perioada detenției în Penitenciarul nr. 13 el a fost ținut într-o celulă separată, situată într-o anexă, unica intrare fiind prin curte. Astfel, el nu avea mijloace de comunaicare cu cei din interiorul penitenciarului și nu putea fi auzit de către paznici în caz că exista o urgență medicală. Mai mult ca atît, el niciodată nu a fost vizitat de vreun medic. Urmare a plîngerii privind condițiile de detenție, a fost tergiversată transferarea la spitalul militar, pentru șase zile.

PLÎNGERI

1.

Reclamantul s-a plîns, în temeiul articolului 3 al Convenției că dreptul său a fost încălcat deoarece nu i-a fost acordată asistență medicală adecvată pe perioada detenției sale și că a fost împiedicat să-și stabilească starea sănătății sale în absența poliției.

2.

Reclamantul s-a mai plîns, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenției că dreptul său a fost încălcat deoarece acesta a fost arestat în lipsa unui dubiu verosimil că a comis o infracțiune.

3.

Reclamantul s-a plîns, în temeiul aceluiași articol, că arestarea acestuia nu a avut o bază legală și pentru o periodă nedetrminată de timp.

4.

Reclamantul s-a mai plîns, în temeiul articolului 5 § 3 al Convenției că, instanțele naționale au eșuat să aducă motive suficiente și relevante pentru detenția sa.

5.

În cele din urmă reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 5 § 4 al Convenției, cauza termenului nerezonabil de examinare a cererilor acestuia

habeas corpus

.

ÎN DREPT

Printr-o scrisoare din 31 martie 2010 Guvernul a informat Curtea că a făcut o declarație unilaterală întru rezolvarea chestiunilor abordate de reclamant. Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol în conformitate cu prevederile articolului 37 al Convenției.

Declarația prevedea următoarele:

“...2. Aparent circumstanțele speței și chestiunile abordate de reclamant pot fi subiectul unei practici a Curții bine stabilite [Guvernul s-a referit la cazurile în ce privește condamnarea Moldovei unde s-a constat încălcarea articolelor 3 și 5 al Convenției].

. Guvernul, după analiza practicii Curții, formulează următoarea declarație unilaterală:

Guvernul recunoaște că autoritățile naționale au eșuat să acorde reclamantului asistență medicală pe perioada detenției, potrivit stării sănătății acestuia, violînd art. 3 al Convenției.

De asemenea Guvernul recunoaște că a avut loc o violare a drepturilor reclamantului garantate de art. 5 § 1(c) al Convenției, în particular că arestarea acestuia nu a avut o bază legală după expirarea termenului stabilit în fiecare decizie judecătorească privind detenția acestuia.

Mai mult ca atît, dacă Curtea va considera necesar să examineze chestiunea pretinsei violări în temeiul 5 § 3 și 5 § 4 al Convenției, în pofida recunoașterii Guvernului a violării drepturilor reclamantului garantate de art. 5 § 1(c) al Convenției, declarăm următoarele:

Guvernul recunoaște că în cazul reclamantului instanțele naționale au eșuat să aducă motive suficiente și relevante, violînd articolul 5 § 3 al Convenției, de asemenea instanțele au încălcat drepturile reclamantului, prevăzute de articolul 5 § 4 al Convenției, din cauza termenului nerezonabil de examinare a cererilor acestuia

habeas corpus

.

5.

În această privință, avînd în vedere criteriile stabilite de practica Curții, Guvernul consideră că toate faptele menționate mai sus și în particular recunoașterea violării drepturilor reclamantului ar servi cel puțin o satisfacție parțială a prejudiciului moral.

Printr-o scrisoare din 24 mai 2010 avocata reclamantului a exprimat satisfacția clientului său în raport cu recunoașterea pretinselor violări. Ea a cerut 2,5 milioane Euro cu titlu de compensații a prejudiciului cauzat clientului său, referindu-se la caracterul unic al cazului, care include motivația politică a persecutării și arestarea a unui fost Ministru și membrul Academiei de Științe al Moldovei. Mai mult ca atît, cazul acestuia a primit o atenție din partea mass mediei din Moldova și în rapoartele privind drepturile omului. Soția acestuia și fiica au fost umilite la vizitarea acestuia în penitenciar și suferința acestuia fiind accentuată de refuzul investigațiilor medicale independente, în pofida autorizării judiciare a acestor investigații.

Printr-o scrisoare din 09 decembrie 2010 Guvernul a prezentat o următoare declarație, prin care amenda declarația anterioară. Referindu-se la recunoașterea violărilor drepturilor reclamantului în declarația anterioară, s-a obligat să plătească suma de 12,000 Euro cu titlu de prejudicii materiale și morale, costuri și cheltuieli. În continuare cerînd Curții radierea cererii de pe rolul său.

În scrisoarea din 09 februarie 2011 avocatul reclamantului a argumentat că suma propusă de Guvern nu constituie satisfacție echitabilă suficientă pentru suferințele clientului și nu crează un efect deterent împotriva unor viitoare încălcări similare.

Curtea reamintește că conform articolul 37 din Convenție prevede că acesta poate, în orice stadiu al procedurii, să decidă să coată de pe rol o cerere în circumstanțele duc la una din concluziile menționate, în conformitate cu lit. (a), (b) sau (c) din paragraful 1 din articolul respectiv. Articolul 37 § 1 (c) permite Curții, în special, de a radia o cerere de pe rolul său în cazul în care:

“c. din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică.”.

Curtea, de asemenea, reamintește că, în anumite circumstanțe, ar putea scoate o de pe rolul său o cerere în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale înaintate de guvernul reclamat, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să fie continuată. În această privință, se observă că părțile nu au reușit să ajungă la un acord în cazul de față.

Curtea va examina cu atenție declarația în lumina principiilor stabilite de jurisprudența sa, în special hotărîrea Tahsin Acar (

Tahsin Acar v. Turkey

, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. c. Pololoniei

(dec.) nr.

11602/02, 26 iunie 2007; și

Sulwińska c. Pololoniei

(dec.) nr. 28953/03).

Curtea a stabilit anterior în mai multe spețe, inclusiv cele înaintate împotriva Republicii Moldova, în ceea ce privește cererile cu privire la încălcarea articolului 3 (asistență medicală a deținuților – a se vedea, pentru exemplu,

Sarban c.

Moldovei

, nr. 3456/05, §§ 69-74, 4 October 2005,

Boicenco c. Moldovei

, nr.

41088/05, §§ 86-97, 11 iulie 2006,

și

Holomiov c. Moldovei

, nr.

30649/05, §§ 109-122, 7 November 2006)

și

articolul 5 (a se vedea, pentru exemplu,

Sarban

, citat mai sus, §§ 118-124,

Boicenco

, citat mai sus, §§

148

­

154,

și

Modarca c. Moldovei

, nr. 14437/05, §§ 70-74, 10 May 2007).

Avînd în vedere conținutul declarației Guvernului din 31 martie 2010, precum și valoarea compensației propuse în declarația din 9 decembrie 2010, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii (Articolul 37 § 1 (c)).

Mai mult decît atît, în lumina considerațiilor de mai sus, în special avînd în vedere jurisprudența bine definită cu privire la acest subiect, Curtea este satisfăcută că respectarea drepturilor omului astfel cum sunt definite în Convenția și protocoalele sale nu are nevoie să continue examinarea cererii (articolul 37 § 1 in fine).

Avînd în vedere cele de mai sus, este necesar ca prezenta cerere să fie radiată de pe rolul său.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia notă

de conținutul declarațiilor Guvernului reclamat din 31 martie si 09 decembrie 2010, Si modalitățile pentru asigurarea conformității și măsurile ce urmează a fi întreprinse;

și

Decide

să scoată cererea de pe rolul său în conformitate cu articolul

37 § 1 (c) al Convenției.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte