SIRBU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 44200/06

Victor SIRBU

contra

Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), întrunită la 6

martie 2012 într-o Cameră compusă

din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier adjunct al Secției,

Examinînd cererea de mai sus depusă la 18 octombrie 2006,

Examinînd declarația prezentată de către Guvernul pîrît la 28 septembrie 2011 prin care a solicitat Curții radierea cererii de pe rol, precum și replica reclamantului la această declarație,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl. Victor Sirbu, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1960 și locuiește în Dobrogea. Guvernul Republicii Moldova (,,Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl. V. Grosu.

Circumstanțele cauzei pot fi rezumate după cum urmează.

În 1998 reclamantul a fost recunoscut vinovat și condamnat la privațiune de libertate pentru douăzeci și patru de ani. În perioada 1998 și data depunerii prezentei cereri reclamantul a fost deținut în penitenciarele nr. 3, 5, 6, 9, 12, 13, 16, 15 și 17. Se pare că, în prezent reclamantul nu este deținut.

Alpha

Potrivit reclamantului, condițiile de detenție în toate penitenciarele au fost inumane și degradante. În special, reclamantul a invocat condițiile de detenție, cum ar fi,

inter alia

, lipsa de hrană adecvată, lipsa condițiilor de igienă, inclusiv prezența paraziților, detenția și transportarea deținuților sănătoși în comun cu persoane care suferă de boli contagioase, precum și lipsa de asistență medicală corespunzătoare.

PLÎNGERI

Alpha

Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 din Convenție ca urmare a refuzului Procuraturii de a porni urmărirea penală împotriva ofițerilor de poliție care l-ar fi maltratat. De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 8 din Convenție luat separat, precum și în coraborare cu articolul 13 din Convenție despre respingerea cererii sale de a fi examinat de către un psihiatru și despre încălcarea dreptului său de a fi vizitat de membrii familiei. În plus, el s-a plîns în temeiul articolului 10 din Convenție în legătură cu absența ziarelor în penitenciar și în temeiul articolului 14 din Convenție precum că procurorii l-ar fi numit criminal. În final, el s-a plîns în temeiul articolului 3 din Convenție despre condițiile nesatisfăcătoare de detenție.

ÎN DREPT

A.

Plîngerea în temeiul Articolului 3 din Convenție

După comunicarea plîngerii invocate în temeiul articolului 3 din Convenție Guvernului pîrît, și după recepționarea observațiilor Guvernului cu privire la admisibilitatea și fondul cauzei, Curtea a invitat reclamantul să prezinte comentariile sale și pretențiile de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție pînă la 4 iunie 2010. Reclamantul a fost informat, că în cazul în care nu va prezenta în termenul acordat pretențiile sale în temeiul articolului 41, Curtea ar putea să nu acorde sume cu titlu de satisfacție echitabilă sau ar putea să respingă parțial pretenția.

La 31 mai 2010 reclamantul a prezentat doar comentarii la observațiile Guvernului, fără a prezenta pretențiile de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție.

La 17 septembrie 2010 Guvernul a prezentat observațiile sale finale în care a notat, că reclamantul nu a prezentat careva pretenții cu titlu de satisfacție echitabilă. Aceste observații au fost expediate în adresa reclamantului la 24 septembrie 2010. Nici o reacție din partea reclamantului sau a reprezentantului său nu a urmat.

La 28 septembrie 2011 Guvernul a informat Curtea că prezintă o declarație unilaterală în vederea reglementării amiabile a cauzei. Textul acestei scrisori poate fi rezumat după cum urmează:

“Guvernul recunoaște că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 3 din Convenție, ca urmare a condițiilor inumane și degradante în care reclamantul a fost deținut...

Evaluînd circumstanțele cauzei, [Guvernul] propune suma totală de 3 000 (trei mii) Euro cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli.

În lumina celor expuse mai sus, Guvernul invită Curtea să țină cont de declarația unilaterală menționată

supra

, să constate că nici un motiv nu justifică examinarea cererii în continuare și să radieze cererea de pe rol în temeiul articolului 37 § 1 (c) din Convenție”

Declarația în cauză a fost transmisă reclamantului la 30 septembrie 2011. Reclamantul a fost contactat telefonic de către un secretar al Grefei, deoarece Curtea nu a primit un răspuns de la acesta în termenul stabilit, pînă la 9 decembrie 2011. Reclamantul a informat Curtea despre faptul că nu este de acord cu propunerea Guvernului de a radia cererea de pe rol și a insistat ca Guvernul să achite în beneficiul său suma de 65000 Euro, cu titlu de compensații.

Curtea notează că articolul 37 din Convenție prevede că ea poate, la orice etapă a procedurii, să decidă radierea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanțele corespund uneia dintre prevederile specificate la litera a), b) sau

c) a alineatului 1 a articolului respectiv.

Articolul 37 § 1 c) permite Curții să radieze o cerere de pe rolul său în cazul în care:

"pentru orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu mai este justificată".

Articolul 37 § 1

in fine

prevede:

“Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă garantarea respectării drepturilor omului prevăzute de Convenție și Protocoalele sale o cere.”

De asemenea, Curtea notează că, în anumite circumstanțe, ea poate să radieze o cerere sau o parte a acesteia de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1 (c) din Convenție, în baza unei declarații unilaterale formulate de către Guvernul pîrît, deși reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.

În final, Curtea urmează să examineze detaliat declarația în lumina principiilor consacrate în jurisprudența sa,

în special hotărîrea

Tahsin Acar

(a se vedea

Tahsin Acar c. Turciei

, [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI, și

Melnic c.. Moldovei

, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).

Examinînd conținutul declarației unilaterale formulate de către Guvern la 28 septembrie 2011 și mărimea compensației propuse de către Guvern, precum și dezinteresul vădit al reclamantului manifestat prin omisiunea de a prezenta careva pretenții de satisfacție echitabilă, Curtea consideră că examinarea în continuare a acestei părți a cererii nu mai este justificată (articolul 37 § 1 c)) (a se vedea, pentru principii relevante

Tahsin Acar

, menționat supra, și

Meriakri c. Moldovei

(radiat de pe rol), nr.53487/99, 1 martie 2005).

Astfel, Curtea ține cont de faptul că problemele ridicate în prezenta cauză sunt similare cu cele examinate în cauza

Ostrovar

(nr. 35207/03, 13 septembrie 2005), și nu constată vreun motiv întemeiat să reitereze concluziile din acea cauză, într-o nouă hotărîre.

Alpha

În lumina celor expuse mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale nu justifică examinarea acestei părți a cererii în continuare (article 37 § 1

in fine

).

Prin urmare, cererea urmează să fie radiată de pe rol.

B.

Alte plîngeri

Referitor la celelalte capete de plîngeri ale reclamantului, Curtea le consideră nefondate și constată că nu există vreo dovadă în materialele cauzei care ar sugera că prevederile invocate de către reclamant au fost încălcate. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și urmează să fie respinsă în conformitate cu articolul 35 § 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia act

de prevederile declarației Guvernului pîrît;

Decide

să radieze cererea de pe rol în partea ce ține de plîngerea invocată în temeiul articolului 3 din Convenție;

Declară

restul cererii inadmisibilă.

Marialena Tsirli

Josep Casadevall

Grefier Adjunct

Președinte