FEDOTOV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA

Cererii nr. 51838/07

depusă de Eduard FEDOTOV

contra Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), statuând la 24 mai 2011 într-o cameră compusă din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secției,

Ținînd cont de cererea de mai sus depusă la 5 septembrie 2007,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

1.

Reclamantul, Eduard Fedotov este cetățean al Republicii Moldova, nascut în 1937 și locuiește în Chișinău

A.

Circumstanțele cauzei

2.

Circumstanțele cauzei, prezentate de către reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

3.

Printr-o scrisoare din 30 ianuarie 2007 reclamantul a solicitat Consiliului Municipal Chișinău să-l asigure cu spațiu locativ în mun. Chișinău. Consiliul Municipal a omis să de-a un răspuns la scrisoarea reclamantului.

4.

La 19 martie 2007, reclamantul a inițiat o procedură administrativă împotriva Consiliului Municipal Chișinău, solicitînd instanței să oblige Consiliul Municipal privind oferirea unui răspuns la scrisoarea sa, precum și să-i achite 9000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

5.

La 20 aprilie 2007, Curtea de Apel a admis pretențiile reclamantului. Instanța a obligat Consiliului Municipal să de-a un răspuns la scrisoarea reclamantului și să achite reclamantului 200 lei (12 euro (EUR) la acel moment) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral.

6.

Printr-o hotărâre definitivă din 11 iulie 2007, Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârea din 20 aprilie 2007.

7.

Potrivit reclamantului, compensația cu titlu de prejudiciu moral nu a fost executată până în prezent. Aparent, din circumstanțele cauzei nu reiese că Consiliul Municipal s-a conformat hotărîrii în partea referitoare la răspunsul la plîngerea reclamantului, iar dacă da, atunci cînd a avut loc aceasta.

B.

Dreptul intern relevant

8.

Dreptul intern pertinent a fost expus în hotărârea

Prodan v. Moldovei

(nr. 49806/99, CEDO 2004-III (extrase)).

PLÎNGERI

9.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și articolului 1 din Protocolul nr. 1, precum că autoritățile au omis să-i achite suma acordată de către instanțele judecătorești naționale. El s-a mai plîns în temeiul articolului 13 al Convenției, precum că a fost lipsit de un recurs intern efectiv în ceea ce privește plîngerile menționate mai sus.

10.

În fine, bazându-se pe articolul 14 din Convenție, el a pretins că a fost supus unui tratament discriminatoriu.

ÎN DREPT

A.

Pretinsa violare a articolului 6 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1

11.

Reclamantul susține că omisiunea de a achita suma de 200 lei (12 EUR), acordată printr-o hotărâre definitivă în favoarea sa, precum și nerespectarea de către Consiliul Municipal Chișinău a obligației de a răspunde la scrisoarea sa din 30 ianuarie 2007, a încălcat prevederile articolul 6 din Convenție și articolului 1 din Protocolul nr. 1. Aceste prevederi, în măsura în care este relevant, sînt următoarele:

Articolul

6

§

1

“În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale ... în mod echitabil... de către [o] ... instanță ...”

Artiolul 1 din Protocolul Nr. 1

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”

12.

Curtea consideră că, nu este necesar să se examineze dacă hotărârea definitivă pronunțată în favoarea reclamantului a fost executată, deoarece ea trebuie să stabilească mai întâi dacă plîngerile sale sunt admisibile, în temeiul articolului 35 din Convenție, astfel cum a fost modificat Protocolul nr. 14 la Convenție, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2010.

13.

Protocolul adițional a adăugat la articolul 35 o condiție nouă privind admisibilitatea, care în măsura în care este relevant, prevede după cum urmează:

“3.

Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul articolului 34 în cazul în care consideră că:

(...)

(b)

reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu important, cu excepția faptului dacă respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale nu cer în mod obligatoriu examinarea fondului cererii și cu condiția de a nu respinge din acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată în modul cuvenit de către o instanță judecătorească internă.”

14.

Curtea reiterează că, noua prevedere se aplică de la data intrării sale în vigoare tuturor cererilor aflate pe rolul Curții, cu excepția celor declarate admisibile (a se vedea

Gaftoniuc v. România

, (dec.), nr. 30934/05, 22 februarie 2011 ).

15.

Astfel, Curtea v-a examina din oficiu dacă: (1) reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu important; (2) cu excepția faptului dacă respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale nu cer în mod obligatoriu examinarea fondului cererii; și (3) cu condiția de a nu respinge din acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată în modul cuvenit de către o instanță judecătorească internă

1.

Dacă reclamantul a suferit un prejudiciu important

16.

Curtea constată că principalul element al criteriului introdus de Protocolul nr. 14 este dacă reclamantul a suferit un prejudiciu semnificativ.

17.

Curtea a mai apreciat că acest criteriu se aplică în cazul în care, o posibilă încălcare a unui drept din punct de vedere strict juridic, gradul de severitate atins nu justifică o examinare de către o instanță internațională (a se vedea

Adrian Mihai Ionescu v. România (

dec. ), nr. 36659/04, 1 iunie 2010;.

Korolev c. Rusiei

(dec.), nr 25551/05, 1 iulie 2010;. și

Gaftoniuc v. România

, citată mai sus). Mai mult, nivelul de severitate este evaluat în funcție de impactul financiar al problemei în litigiu, precum și importanța cauzei pentru reclamant.

18.

În circumstanțele prezentei spețe, Curtea notează de la bun început că, suma relativ mică a prejudiciului material a determinat reclamantul să adreseze o cerere la Curte. Plîngerea reclamantului în cauză constă în pretinsa omisiune a autorităților de stat de a-i achita o sumă echivalentă cu aproximativ 12 EUR la momentul respectiv. Cealaltă parte a hotărîrii prevede obligația Consiliului Municipal de a da un răspuns la scrisoarea reclamantului.

19.

Curtea este conștientă de faptul că impactul unui prejudiciu material nu trebuie să fie măsurat în termeni abstracți: chiar și un prejudiciu material modest pot fi semnificativ în funcție de persoană și situația economică din țara sa, sau regiunea în care el sau ea locuiește.

Totuși, luând în considerare astfel de circumstanțe economice diferite, Curtea consideră că este dincolo de orice îndoială că, în circumstanțele prezentei speței, suma în cauză a fost de o importanță minimă pentru reclamant.

20.

În același timp, Curtea este conștientă de faptul că suma în cauză nu este singurul element care determină dacă reclamantul a suferit un prejudiciu semnificativ. Într-adevăr, o încălcare a Convenției se poate referi la probleme importante de principiu și poate cauza astfel un prejudiciu semnificativ, fără a afecta un interes financiar. Totuși, Curtea nu consideră că astfel de pretenții au fost invocate de către reclamant.

21.

Ținînd cont de cele expuse mai sus, Curtea conchide că reclamantul nu a suferit un prejudiciu semnificativ, ca urmare a pretinselor încălcări ale Convenției.

2.

Dacă respectarea drepturilor omului drepturilor omului astfel cum sunt definite în Convenție și protocoalele sale adiționale necesită o examinare fondului cererii

22.

Ținînd cont de circumstanțele prezentei cauze, în conformitate cu articolul 35 § 3 (b), ținînd cont de responsabilitățile sale în temeiul articolului 19 din Convenție, Curtea nu vede nici-un motiv întemeiat cu privire la respectarea Convenției, pentru a justifica examinarea fondului cauzei. Curtea în repetate rânduri a determinat pretenții similare celor care rezultă din speța în cauză și a constatat în detaliu obligațiile statelor în temeiul Convenției în ceea ce privește, astfel ca (a se vedea, printre multe altele,

Cebotari și alții c. Moldovei

, nr. 37763/04, 37712/04, 35247/04, 35178/04 și 34350/04, 27 ianuarie 2009). O examinare a fondului prezentei spețe nu ar aduce nici-un element nou în jurisprudența Curții.

23.

Mai mult decât atât, la 23 iulie 2010, la recomandarea experților Consiliului Europei a fost adoptată o nouă Lege privind executorii judecătorești din Republica Moldova. În baza acestei legi noi a fost creat un sistem de executori judecătorești privați, care asigură executarea eficientă și în timp util a hotărîrilor judecătorești.

24.

În cele din urmă, Curtea conchide că, respectarea drepturilor omului astfel cum a fost definită în Convenție și Protocoalele sale adiționale nu necesită o examinare a fondului prezentei spețe.

3.

Dacă prezenta cauză a fost apreciată în mod corect de către instanța națională

25.

Curtea menționează că articolul 35 § 3 (b) nu permite respingerea unei cereri în temeiul noului criteriu de admisibilitate în cazul în care speța nu a fost examinată în mod corespunzător de către o instanță națională.

26.

În opinia Curții, circumstanțele prezentei spețe, luate ca un tot întreg nu dezvăluie nicio negare a justiției la nivel național. Plîngerile inițiale ale reclamantului împotriva pîrîtului au fost examinate la două niveluri jurisdicție și pretențiile sale au fost satisfăcute. În plus, în legislația Republicii Moldova a avut loc la momentul respectiv un mecanism de executare a hotărârilor judecătorești prin intermediul executorilor judecătorești, în scopul de a asigura îndeplinirea obligațiilor pozitive impuse de stat în acest sens.

27.

Astfel, Curtea consideră că situația reclamantului nu constituie un refuz al justiției, care poate fi imputat Guvernului.

28 Curtea conchide că, prezenta speță a fost apreciată corect de către instanțele naționale, în conformitate cu articolului 35 § 3 (b).

4.

Concluzii

29.

Prin urmare, cele trei condiții ale noului criteriu de inadmisibilitate, au fost îndeplinite, Curtea constată că această plîngere urmează să fie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 §§ 3 (b) și 4 din Convenție.

B.

Alte pretinse violări ale Convenției

30.

Curtea a examinat restul plângerilor prezentate de reclamant. Totodată, în lumina tuturor materialelor aflate în posesia sa, și în măsura în care aspectele reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie vreo aparență a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție și protocoalele sale.

31.

Prin urmare, această parte a cererii urmează a fi respinsă, ca fiind vădit nefondată, în temeiul articolului 35 §§ 3 and 4 al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară

cererea inadmisibilă..

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte