CARNEX S.R.L. v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 36087/07

depusă de CARNEX S.R.L.

împotriva Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 6 septembrie 2011 în cadrul comitetului compus din:

Egbert Myjer,

Președinte,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier adjunct al Secției,

Avînd în vedere cererea sus-menționată depusă la 30 iulie 2007,

Avînd în vedere declarația făcută de Guvern la 4 aprilie 2011, prin care a solicitat Curții scoaterea cererii de pe rol și răspunsul reclamantului la această declarație,

În urma deliberării, decide următoarele::

ÎN FAPT

Compania reclamantă, Carnex S.R.L., este înregistrată în Republica Moldova. Aceasta a fost reprezentată de dna Tatiana Puiu, avocat din Chișinău. Guvernul („Guvernul”) este reprezentat de agentul său, Dl. Vladimir Grosu.

La 27 iulie 2001 compania reclamantă a inițiat o acțiune civilă împotriva unei societăți și mai multor autorități locale, solicitînd anularea vînzării unui lot de teren.

La data de 17 octombrie 2006, Curtea de Apel Bălți a admis parțial pretențiile companiei reclamante.

Prin decizia definitivă din 14 februarie 2007, Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărîrea Curții de Apel Bălți.

În fața Curții, compania reclamantă, s-a plîns în temeiul art. 6 al Convenției de durata excesivă a procedurilor civile în cauză. Fundamentînd plîngerile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, de asemenea, s-a plîns că durata excesivă a procedurii în cauză a afectat dreptul său la respectarea bunurilor sale.

La data de 2 septembrie 2010, Curtea a decis să comunice Guvernului plîngerea în temeiul art. 6 al Convenției. Curtea, de asemenea, a rezervat și problema lipsei unui remediu intern efectiv prevăzut de Articolul 13 al Convenției.

ÎN DREPT

Compania reclamantă s-a plîns de durata excesivă a procedurilor. Compania reclamantă a invocat încălcarea Articolului 6 al Convenției, care în partea relevantă a textului, prevede următoarele:

“Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale ...în termen rezonabil de către o instanță ...care va hotări fie asupra incălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil...”

Prin scrisoarea din 4 aprilie 2011, Guvernul a informat Curtea că acesta este pregătit să facă o declarație unilaterală.

Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor companiei reclamante garantate de articolele 6 și 13 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor civile. Guvernul s-a oferit să plătească companiei reclamante 1000 euro cu titlu de despăgubiri, solicitînd Curții să radieze cererea în conformitate cu art. 37 al Convenției

.

Conform scrisorii din 31 mai 2011, compania reclamantă a susținut că suma propusă de Guvern în declarația acestuia este inacceptabil de infimă. Compania de asemenea a solicitat Curții să nu examineze capătul de plîngere invocat în baza Articolului 1 al Protocolului 1 la Convenție. Din aceste considerente, Curtea nu va examina aceast capăt de plîngere.

Curtea reamintește, că în conformitate cu prevederile Articolului 37 al Convenției, aceasta poate scoate de pe rol cererea la orice etapă a procedurilor în cazul în care există circumstanțe care întrunesc condițiile prevăzute în lit. (a), (b) sau (c) al paragrafului 1 al aceluiași articol. Articolul 37 § 1 lit. (c) conferă dreptul Curții de a scoate cererea de pe rol în cazul în care:

“din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică.”.

Curtea, deasemenea reamintește, că în circumstanțe individuale aceasta poate scoate cererea de pe rol în conformitate cu prevederile Articolului 37 § 1 lit. (c) în baza declarației Guvernului, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cererii.

Astfel, Curtea va examina cu atenție declarația Guvernului în lumina principiilor stabilite în precedentul său, în particular cele stabilite în hotărîrea

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turciei

[GC], cererea nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei

(dec.), cererea nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și

Sulwińska c. Poloniei

(dec.), cererea nr. 28953/03.

Curtea a stabilit în numeroase spețe principiile abordate, inclusiv în cele ce vizează Moldova, precedent ce se referă la plîngerile reclamanților cu privire la judecarea în termen rezonabil a cauzelor (a se vedea pentru exemplu cauzele,

Cravcenco c. Moldovei

, cererea nr. 13012/02, din 15 ianuarie 2008;

Boboc c. Moldovei

, cererea nr. 27581/04, din 4 noiembrie 2008;

Deservire SRL c. Moldovei

, cererea nr. 17328/04, din 6 octombrie 2009; și

Oculist și Imaș c. Moldovei

, cererea nr. 44964/05, din 28 iunie 2011).

Avînd în vedere conținutul declarației Guvernului, precum și suma propusă de acesta – care este în concordanță cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat de a continua examinarea cererii (art. 37 § 1 (c)).

Mai mult ca atît, în lumina raționamentelor menționate și în particular al precedentului stabilit, Curtea constată în prezentul caz că nu mai există circumstanțe ce ridică problema respectării drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale și astfel, constată că nu există motiv care ar mai justifica continuarea examinării prezentei cereri (Articolul 37 § 1

in fine

).

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia notă

de conținutul declarației Guvernului și a modalităților de conformare condițiilor acesteia;

Decide

să scoată cererea de pe rol în conformitate cu prevederile

Articolului 37 § 1 (c) al Convenției.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Grefier adjunct

Președinte