COROI v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE

Cererea nr. 422/07

depusă de Andrei COROI

împotriva Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), statuînd la 15

martie 2011 în Camera compusă din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier adjunct al Secției,

Ținînd cont de cererea menționată, depusă la 27 noiembrie 2006,

Ținînd cont de observațiile prezentate de Guvernul reclamat, precum și de observațiile prezentate de către reclamant,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Andrei Coroi, este cetățean al Republicii Moldova, care s-a născut în 1985 și locuiește în Izbiște. El a fost reprezentat în fața Curții de dl F. Nagacevschi, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.

A.

Circumstanțele cauzei

Circumstanțele cauzei, după cum au fost prezentate de către părți pot fi rezumate după cum urmează.

La 13 februarie 2006 reclamantul a fost implicat într-un accident rutier în satul în care locuiește. În conformitate cu procesul-verbal și cu schema accidentului rutier întocmită de colaboratorii poliției rutiere, reclamantul, în timp ce se deplasa cu căruța, a depășit un tractor, urmare a cărui fapt a intrat pe altă bandă a drumului și s-a tamponat cu un automobil.

În consecință, au fost inițiate proceduri administrative împotriva reclamantului pentru încălcarea Regulamentului Circulației Rutiere.

La 25 mai 2006 a avut loc ședința de judecată la Judecătoria Criuleni, în timpul căreia, reclamantul expres a afirmat că renunță să fie asistat de un avocat și își va apăra interesele singur. În fața instanței judecătorești naționale el a confirmat versiunea faptelor stabilite de colaboratorii de poliție, însă nu și-a recunoscut vina. În conformitate cu procesul-verbal al ședinței de judecată, reclamantul a declarat că îi sunt clare drepturile sale procedurale explicate de judecător și nu are careva recuzări sau demersuri. Reclamantul nu a avut careva obiecții față de procesul-verbal al ședinței de judecată.

De asemenea, instanța de judecată a audiat cealaltă parte a accidentului rutier, a examinat procesul-verbal și schema accidentului rutier întocmită de colaboratorii poliției rutiere și a audiat martorii din partea poliției. Instanța de judecată l-a recunoscut vinovat pe reclamant și l-a obligat să achite o amendă administrativă în valoare de 300 lei moldovenești (MDL), (aproximativ 20 euro (EUR) la acel moment). Instanța de judecată, de asemenea, l-a obligat pe reclamant să achite prejudiciul material cauzat proprietarului automobilului implicat în accident, în valoare de 13818 MDL (aproximativ 800 EUR la acel moment).

Reclamantul a depus recurs și a afirmat că nu a avut posibilitatea să solicite audierea martorilor, iar schema accidentului rutier a fost întocmită în absența sa. El a solicitat să fie remisă cauza pentru o investigație suplimentară, astfel încît schema accidentului rutier să fie întocmită în prezența sa și a martorilor apărării.

La 15 iunie 2006 după desfășurarea ședinței de judecată la care au participat toate părțile, un complet din 3 judecători ai Curții de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului. Decizia Curții de Apel Chișinău a fost foarte concisă și instanța de judecată a statuat numai că după audierea părților și examinarea materialelor cauzei a ajuns la concluzia ca hotărîrea instanței de fond urmează să fie menținută, iar recursul reclamantului urmează să fie respins.

B.

Drept intern pertinent

În conformitate cu art. 282/7 din Codul cu privire la contravențiile administrative în vigoare pînă în octombrie 2008 instanțele de judecată care examinau recursurile în cauzele cu privire la contravențiile administrative nu erau obligate să motiveze deciziile lor, astfel puteau s-o întocmească în formă de rezoluție.

PLÎNGERI

1.

Reclamantul s-a plîns în temeiul art. 6 § 1 din Convenție, invocînd că procedurile în privința sa nu au fost echitabile.

2.

Reclamantul, de asemenea, s-a plîns în temeiul art. 7 din Convenție, considerînd că fapta de care a fost învinuit nu a constituit o contravenție administrativă, deoarece în temeiul legii naționale în vigoare la acel moment, căruța cu cal nu era enumerată în lista vehiculelor care făceau parte din subiectele accidentelor rutiere.

3.

Reclamantul s-a plîns și în temeiul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, invocînd faptul că în rezultatul procedurilor inițiate în privința sa, a pierdut o sumă impunătoare de bani.

ÎN DREPT

1.

Reclamantul s-a plîns în temeiul art. 6 § 1 din Convenție, invocînd că n-a avut posibilitatea să solicite audierea martorilor; n-a fost reprezentat de un avocat; instanțele judecătorești nu au motivat deciziile sale și au omis să explice suma acordată cu titlu de prejudiciu material victimei accidentului rutier. Partea relevantă a art. 6 din Convenție prevede:

“Orice persoană are dreptul la judecarea in mod echitabil...a cauzei sale, de către o instanță..., care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații in materie penală...”

Guvernul a contestat cele afirmate de către reclamant și a menționat,

inter alia,

că art. 6 din Convenție nu este aplicabil sub aspectul său penal procedurilor în prezenta cauză, și că în orice caz, procedurile au fost echitabile în toate privințele. În ceea ce privește motivarea hotărîrilor naționale, Guvernul a afirmat că hotărîrea instanței de fond a fost motivată suficient, în timp ce decizia Curții de Apel a fost adoptată în conformitate cu prevederile art. 282/7 din Codul cu privire la contravențiile administrative (a se vedea

supra

).

Ținînd cont de faptul că cererea este în orice caz inadmisibilă, Curtea nu consideră necesar de a lua o decizie cu privire la chestiunea aplicabilității art. 6. La examinarea acestei părți a cererii Curtea admite că procedurile au avut un caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție, astfel încît art. 6 este aplicabil.

Curtea menționează, în primul rînd că reclamantul nu a avut careva obiecții față de procesul-verbal al ședinței de judecată din 26 mai 2006. Din conținutul procesului-verbal este evident că reclamantul nu a făcut careva demersuri referitoare la audierea martorilor. În ceea ce privește afirmațiile reclamantului cu privire la faptul că n-a fost reprezentat de un avocat și cele referitoare la omisiunea instanțelor judecătorești de a explica suficient suma prejudiciului material, urmează să se menționeze că aceste chestiuni nu au fost invocate în cererea sa de recurs. Ținînd cont de cele expuse, acest capăt de plîngere urmează să fie declarat inadmisibil în temeiul art. 35 §§ 1 și 4, în legătură cu neepuizarea căilor interne de atac (a se vedea

Popovici v. Moldova

, nr. 289/04 și 41194/04, §§

50-51, 27 noiembrie 2007;

Ž. v. Latvia

, nr. 14755/03, § 96, 24 ianuarie 2008).

În ceea ce privește decizia Curții de Apel, Curtea reiterează că în conformitate cu jurisprudența sa, în temeiul art. 6 § 1, instanțele judecătorești naționale sunt obligate să motiveze hotărîrile sale (a se vedea, de exemplu,

Ruiz

Torija v. Spania

, 9 decembrie 1994, § 29, Seria A nr. 303

‑

A). Cu toate acestea, instanțele judecătorești nu sunt obligate să motiveze detaliat fiecare argument și extinderea acestei obligații, poate varia în dependență de natura deciziei. Motivele unei decizii, pot fi, de asemenea, presupuse din circumstanțele cauzei. În cazul în care instanța judecătorească superioară respinge o cauză din lipsa unui temei juridic, o motivare foarte succintă poate îndeplini cerințele solicitate de art. 6 din Convenție (

Bachowski v. Polonia

(dec.), nr. 32463/06, 2

noiembrie 2010).

În prezenta cauză, este adevărat faptul că decizia Curții de Apel a fost concisă, și doar a menținut hotărîrea instanței de fond. Cu toate acestea, ținînd cont de faptul că fondul cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către Judecătoria Criuleni, iar decizia a fost motivată într-un mod acceptabil, precum și ținînd cont de natura temeiurilor invocate de reclamant în cererea de recurs, Curtea nu consideră că respingerea recursului fără a-l motiva detaliat a încălcat prevederile art. 6 § 1 din Convenție. Urmare a celor expuse, Curtea constată că plîngerea referitoare la omisiunea Curții de Apel de a motiva decizia sa este vădit nefondată și urmează să fie respinsă în temeiul art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

2.

În ceea ce privește restul plîngerilor, reclamantul a solicitat Curții, în observațiile sale din 31 martie 2010 asupra fondului și admisibilității cauzei să nu le examineze.

În lumina celor expuse, și în lipsa unor circumstanțe specifice referitoare la respectarea drepturilor garantate de Convenție și Protocoalele sale, Curtea nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a acestui capăt de cerere în temeiul art. 37 § 1 (a)

din Convenție.

Prin urmare, cauza urmează a fi radiată de pe rol.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate

Declară

plîngerea în temeiul art. 6 inadmisibilă;

Decide

să radieze restul cererii de pe rol.

Marialena Tsirli

Josep Casadevall

Grefier adjunct

Președinte