TROPOTEL v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

TROPOTEL v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2011)

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 24219/05

depusă de către Gheorghe și Ion TROPOȚEL

contra Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), întrunită la 18 octombrie 2011 în cadrul unui comitet compus

din:

Ján Šikuta, președinte,

Ineta Ziemele,

Kristina Pardalos, judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al secției,

Ținînd cont de cererea menționată mai sus, depusă la 15 iunie 2005;

Ținînt cont de declarația formulată de către Guvernul pîrît la 20

aprilie 2011 și de invitarea Curții să radieze cererea de pe rol, precum și de răspunsul reclamantei la această declarație;

În urma deliberării, decide următoarele :

ÎN FAPT

1.

Reclamanții, Gheorghe și Ion Tropoțel, sînt cetățeni ai Republicii Moldova, născuți în anul 1932 și, respectiv, 1987. Primul reclamant a decedat la 17 ianuarie 2006. Al doilea reclamant locuiește în Hâjdieni. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către Ala Tropoțel. Guvernul Republicii Moldova («

Guvernul

») a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

2.

Prin scrisoarea din 6 iulie 2007, reprezentanta reclamanților a informat Curtea despre decesul primului reclamant. Din conținutul aceleiași scrisori reiese implicit că dna Tropoțel, care de asemenea este fiica primului reclamant, dorește să mențină cererea tatălui său în fața Curții.

A.

Circumstanțele cauzei

3.

Circumstanțele cauzei, după cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează.

1.

Acțiunea civilă inițiată de partea reclamantă

4.

După decesul mamei sale în 2002 și a tatălui său în 2004, al doilea reclamant, care era minor în perioada respectivă, a fost pus sub tutela primului reclamant.

5.

La o dată nespecificată, primul reclamant a inițiat, în numele minorului, o acțiune civilă împotriva a trei persoane privind compensarea prejudiciului suferit și restituirea unui lot de teren. El a pretins că pîrîții demolaseră casa care aparținea părinților celui de-al doilea reclamant și și-au apropriat materialele de construcție și terenul aferent.

6.

Prin hotărirea din 30 martie 2005, judecătoria Glodeni a respins acțiunea ca nefondată. Primul reclamant a atacat cu apel.

7.

Prin decizia din 27 septembrie 2005 Curtea de Apel Bălți a expediat cauza spre rejudecare în prima instanță. Instanța a constatat,

inter alia

, că cel de-al doilea reclamant nu a fost atras la judecarea pricinii.

8.

La 13 decembrie 2006 judecătoria Glodeni a pronunțat o nouă hotărîre, prin care a respins acțiunea ca nefondată. Instanța a constatat că casa litigioasă a fost distrusă de către tatăl celui de-al doilea reclamant urmare a vînzării succesive a diferitor părți componente ale casei. În ceea ce privește lotul de teren, instanța a constatat că acesta era în continuare proprietatea celui de-al doilea reclamant și a fratelui său. Totodată, instanța a scutit cel de-al doilea reclamant de la plata taxei de stat.

9.

La 12 februarie 2007 cel de-al doilea reclamant a depus o cerere de apel. El a solicitat să fie scutit de a achita taxei de stat necesară pentru depunerea apelului. În această privință, el a invocat situația sa materială precară și faptul că el este încă elev.

10.

Prin decizia din 19 aprilie 2007 Curtea de Apel Băți a respins cererea de apel ca nefondată. Din materialele prezentate Curții nu este clar dacă la această fază a procesului reclamantul a fost scutit de achitarea taxei de stat.

11.

La 3 septembrie 2007 al doilea reclamant a depus o cerere de recurs. De asemenea, el a solicitat să fie scutit de achitarea taxei de stat prevăzută pentru admiterea cererii de recurs.

12.

Prin intermediul unei scrisori datate cu aceeași zi, Curtea Supremă de Justiție a restituit celui de-al doilea reclamant cererea de recurs din motivul neachitării taxei de stat în sumă de 270 lei (aproximativ 16,45 euro potrivit ratei de schimb la acea zi). În scrisoarea sa, Curtea Supremă de Justiție a făcut referință, în acest sens, la prevederile articolelor 437 și 438 alineatul 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cererea de recurs poate fi restituită în cazul neachitării taxei de stat.

2.

Plîngerea penală împotriva lui T.T.

13.

La 26 aprilie 2004 șeful adjunct al Direcției educație, tineret și sport al raionului Glodeni a depus în interesul celui de-al doilea reclamant și a fratelui său o plîngere la Procuratură. El a denunțat demolarea casei litigioase (a se vedea

supra

) de către unul dintre pîrîții menționați în acțiunea civilă a reclamantului.

14.

Procuratura a refuzat de mai multe ori să pornească urmărirea penală pe cazul dat din motivul redeschiderii succesive a procedurii.

15.

În final, procurorul A.T., a emis la 13 septembrie 2006 o ordonanță de refuz de începere a urmăririi penale din motiv că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

16.

La 13 martie 2007 reprezentantul reclamanților a depus o plîngere la judecătorul de instrucție prin care a solicitat să anuleze ordonanța de refuz menționată. Prin încheierea din 20 martie 2007 judecătoria Glodeni a remis plîngerea reclamantului la procurorul ierarhic superior, conform procedurii.

Continuitatea cauzei penale nu este cunoscută.

B.

Dreptul intern pertinent.

17.

Dreptul intern pertinent este rezumat în hotărîrea

Istrate

c.

Moldovei

(nr.2)

,

nr. 28790/03, §§ 11-13, 10 iunie 2008.

PLÎNGERI

18.

Invocînd articolele 5, 6 și 13 din Convenție, reclamanții s-au plîns de refuzul procuraturii de a porni urmărirea penală cu privire la demolarea casei părinților celui de-al doilea reclamant. De asemenea, ei pretind că ordonanța privind refuzul pornirii urmăririi penale nu le-a fost adusă la cunoștință în timp util de către procuratură, fapt ce i-a privat de dreptul de a o contesta.

19.

În temeiul articolului 6 din Convenție, reclamanții au pretins că dreptul lor de acces la un tribunal a fost încălcat ca urmare a nedepunerii în timp util a acțiunii civile în instanțele naționale de către avocatul lor.

20.

În esență, ei se plîng de încălcarea dreptului de acces la un tribunal ca urmare a refuzului Curții Supreme de Justiție din 3 septembrie 2007 de a examina cererea lor de recurs din motivul neachitării taxei de stat.

21.

Fără a invoca vre-un articol, reclamanții s-au plîns că instanțele judecătorești naționale nu au pornit urmărirea penală împotriva martorilor care au depus mărturii false în cadrul procesului civil.

22.

Ei pretind că decizia instanței de fond adoptată în cadrul procesului civil le-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1.

23.

În cele din urmă, ei s-au plîns că hotărîrea judecătoriei Glodeni din 30 martie 2005 nu le-a fost adusă la cunoștință în timp util, astfel fiindu-le încălcat dreptul la un recurs efectiv garantat de articolul 13 din Convenție.

ÎN DREPT

A.

Referitor la

locus standi

în privința Alei Tropoțel și calitatea de victimă a primului reclamant

24.

Curtea notează că inițial este necesar de a cunoaște dacă Ala Tropoțel are calitatea de a menține cererea inițială depusă de către Gheorge Tropoțel, primul reclamant, care a decedat la 17 ianuarie 2006. Fiica acestuia, Ala Tropoțel în iulie 2007 a manifestat dorința de a menține cererea tatălui său aflată pe rolul Curții.

25.

În mai multe cauze în care un reclamant a decedat în perioada procesului, Curtea a ținut cont de voința succesorilor sau a rudelor acestuia (a se vedea, de exemplu,

Deweer c.

Belgiei

, 27 februarie 1980, §§

37-38, seria A nr. 35

;

Vocaturo c. Italiei

, 24

mai 1991, § 2, seria A nr. 206

‑

C

; și

Malhous c. Republicii Cehe

(dec.), nr. 33071/96, CEDH 2000-XII).

26.

Cu toate acestea, Curtea consideră că nu este necesar de a fi examinat

locus standi

a Alei Tropoțel, din următoarele motive.

27.

De fapt, Curtea notează că în prezenta cauză toate procedurile la nivel național, îl vizează pe cel de-al doilea reclamant. Primul reclamant a fost implicat în aceste proceduri doar în calitate de tutore. Prin urmare, Curtea constată că drepturile primului reclamant nu au constituit obiectul unei examinări concrete și, prin urmare, acesta nu poate să se pretindă victima unei încălcări în sensul articolului 34 din Convenție. Prin urmare, Curtea respinge cererea primului reclamant ca incompatibilă

ratione personae

.

B.

Referitor la plîngerea privind refuzul Curții Supreme de Justiție de a examina cererea de recurs

28.

Al doilea reclamant afirmă că prin refuzul formal, pe motiv de neachitare a taxei de stat, de a examina cererea sa de recurs, Curtea Supremă de Justiție a încălcat dreptul său de acces la un tribunal. El a invocat articolul 6 § 1 din Convenție, prevederile pertinente ale căruia sînt următoarele:

«

Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) de către o instanță (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (...)

fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală(...)».

29.

Prin scrisoarea din 20 aprilie 2011 Guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei invocate în cerere. De asemenea, Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol în temeiul articolului 37 din Convenție.

Declarația avea următorul cuprins după cum urmează:

«

Guvernul recunoaște că a avut loc o încălcare a dreptului reclamantului garantat de articolul 6 § 1 din Convenție, ca urmare a refuzului Curții Supreme de Justiție de a examina cererea lui de recurs din motivul neachitării taxei de stat.(...), Guvernul consideră că (...) Curtea Supremă de Justiție a omis să examineze situația materială a reclamantului (...), Curtea Supremă de Justiție nu a avut posibilitatea legală de a verifica capacitatea de achitare a reclamantului, fiind limitată prin dispozițiile exprese ale legii (articolul 437 § 2 din Codul de procedură civilă). O astfel de interdicție formală de a acorda o scutire de taxa de stat, așa cum este prevăzut în acest articol, prezintă o încălcare în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. "(...)».

30.

Prin această declarație, Guvernul propune să plătească celui de-al doilea reclamant suma de 2000 de euro care va acoperi orice prejudiciu, precum și costuri și cheltuieli.

31.

Guvernul și-a asumat să achite suma respectivă, convertită în lei moldovenești, în termen de trei luni din data notificării deciziei Curții, pronunțată în conformitate cu articolul 37 din Convenția europeană pentru drepturile omului.

În cazul omisiunii achitării sumei în cauză, în cadrul perioadei menționate, Guvernul se obligă să plătească o penalitate de întîrziere egală cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene plus trei procente.

32.

Prin scrisoarea din 8 iunie 2011, partea reclamantă și-a exprimat opinia că suma indicată în declarația Guvernului este prea mică.

33.

Curtea amintește că potrivit articolului 37 din Convenție, aceasta poate, la orice etapă a procedurii, să decidă radierea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanțele determină una din concluziile specificate la litera a), b) sau

c) alineatul 1 din articolul respectiv.

Articolul 37 § 1 c) determină Curtea să radieze o cerere de pe rolul său în cazul în care:

«

pentru orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu mai este justificată ».

34.

Curtea reamintește că, în anumite circumstanțe, ea poate să radieze o cerere de pe rol în temeiul articolului 37 § 1 c), în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pîrît, chiar și în cazul în care reclamantul solicită examinarea în continuare a cererii.

35.

În acest sens, Curtea urmează să examineze detaliat declarația în lumina principiilor consacrate în jurisprudența sa, în special ținînd cont de decizia

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turciei

(examinare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § § 75 77, CEDO 2003 VI,

WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei

(dec.) nr.

11602/02, 26

iunie 2007

; și

Sulwińska c. Poloniei

(dec.) nr. 28953/03.

36.

Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele depuse contra Republicii Moldova, practica sa cu privire la plîngerile ce țin de încălcarea dreptului de acces la un tribunal

(a se vedea, de exemplu,

Istrate c.

Moldovei (nr. 2)

, nr. 28790/03, § 19, 10 junie 2008

;

Clionov c.

Moldovei

, nr.

13229/04, § 41, 9 octombrie 2007

;

Tudor-Comert

c. Moldovei

, nr. 27888/04, §

38, 4 noiembrie 2008).

37.

Ținînd cont de recunoașterea încălcării menționate în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cauze similare -

(a se vedea, de exemplu,

Istrate c. Moldovei (nr. 2)

, nr. 28790/03, § 24, 10

junie 2008)

, Curtea consideră că examinarea în continuare a acestei părți a cererii nu mai este justificată (articolul 37 § 1 c).

38.

În plus, în lumina celor expuse mai sus, și în particular ținînd cont de jusrisprudența sa relevantă și semnificativă în această privință, Curtea consideră că nici o circumsatnță particulară privind respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și protocoalele sale nu necesită o examinare în această parte a cererii (article 37 § 1

in fine

).

39.

În aceste condiții, urmează a fi radiată cererea de pe rol în partea ce ține de plîngerea celui de-al doilea reclamant privind refuzul Curții Supreme de Justiție de a examina recursul său.

C.

Referitor la celelalte capete de plîngeri

1.

Plîngerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1

40.

Al doilea reclamant a pretins că prin refuzul judecătoriei Glodeni din 13 decembrie 2006 de a examina cererea sa civilă împotriva vecinilor săi privind recuperarea prejudiciului și restituirea lotului de teren i-a fost încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1. Prevederile pertinente ale acestui articol sînt următoarele:

«

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional(...)

»

inter alia

, Vasilev c. Bulgariei (dec.), nr. 47063/99, 10 martie 2005).

În prezenta cauză, Curtea observă că instanțele judecătorești naționale au efectuat o examinare aprofundată a probelor prezentate de părți și nu a fost identificată nici-o dovadă arbitrară în deciziile adoptate.

42.

Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și urmează a fi declarată inadmisibilă în conformitate cu articolul 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

2.

Referitor la plîngerile privind lipsa urmăririi penale

43.

Invocînd articolele 5, 6 și 13 din Convenție, al doilea reclamant s-a plîns de refuzul procuraturii de a porni urmărirea penală în legătură cu demolarea casei părinților săi. De asemenea, el a pretins că ordonanța privind refuzul pornirii urmăririi penale nu i-a fost adusă la cunoștință în timp util, fapt ce l-a privat de dreptul de a o contesta. În cele din urmă, el s-a plîns că instanțele judecătorești naționale nu au pornit o urmărire penală împotriva martorilor care au depus mărturii false în cadrul procesului civil.

44.

Curtea consideră relevant de a examina plîngerile menționate doar în temeiul articolului 6 din Convenție. Astfel, Curtea reiterează că, este de competența sa de a da o apreciere juridică circumstanțelor cauzei. (a se vedea, de exemplu,

Scoppola c. Italiei (nr. 2)

[GC], nr. 10249/03, §

54, 17 septembrie 2009).

45.

Curtea relevă că cel de-al doilea reclamant nu este pus sub acuzație penală, din contra, anume el este acel care a depus plîngeri împotriva terțelor persoane. În acest context, este cazul de a reitera că prevederile Convenției nu garantează, de fapt, dreptul de a porni urmărirea penală împotriva terțelor. Cu siguranță, dreptul de acces la un tribunal, articolul 6 § 1 din Convenție recunoaște dreptul oricărei persoane ce dorește să obțină o decizie cu privire la drepturile sale cu caracter civil, și nu garantează dreptul de a provoca împotriva unor terți inițierea urmăririlor penale în scopul condamnării lor. (

Asociația privind victimile terorismului c.

Spaniei

(dec.), nr. 54102/00, CEDH 2001-V).

46.

În plus, în conformitate cu principiile stabilite în jurisprudența sa (a se vedea în special,

Acquaviva c. Franței

, 21 noiembrie 1995, §

46, seria A

nr.

333

­

A), Curtea urmează să examineze dacă a existat o «încălcare» a unui « drept cu caracter civil » care poate fi pretins, cel puțin din motive discutabile, recunoscut în dreptul intern.

47.

În prezenta speță, Curtea notează că al doilea reclamant nu a fost recunoscut printr-o ordonanță a procurorului sau printr-o încheiere a instanței de judecată în calitate de victimă a unei infracțiuni sau ca parte civilă. Curtea relevă că dupa depunerea plîngerilor sale penale al doilea reclamant nu a fost împiedicat să formuleze pretenții referitoare la «drepturile cu caracter civil ». Prin urmare, al doilea reclamant a avut ca scop doar condamnarea persoanelor pe care el le-a acuzat.

48.

Curtea trebuie să constate că procedurile penale în cauză nu se refereau nici la o încălcare a drepturilor și obligațiilor cu caracter civil ale celui de-al doilea reclamant nici la temeinicia unei acuzații în materie penală îndreptate împotriva lui în sensul articolului 6 din Convenție.

49.

Prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă

ratione materiae

cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35

§

3

a), și trebuie să fie declarată inadmisibilă în conformitate cu articolul

35

§

4.

3.

Referitor la alte plîngeri

50.

Al doilea reclamant a invocat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la un tribunal a fost încălcat ca urmare a depunerii tardive a acțiunii civile de către reprezentantul său. Curtea notează că este evident faptul că acțiunea civilă a fost depusă de avocat în instanțele judecătorești competente și atît prima instanță cît și instanța de apel s-au pronunțat asupra fondului cauzei (a se vedea paragrafele 6-10

supra

). Curtea consideră că această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie să fie respinsă în conformitate cu articolul 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

51.

În cele din urmă, al doilea reclamant a pretins că hotărîrea judecătoriei Glodeni din 30 martie 2005 nu i-a fost adusă la cunoștință în timp util, fapt ce i-a încălcat dreptul său la un recurs efectiv garantat de articolul 13 din Convenție. Curtea constată că cel de-al doilea reclamant cunoștea despre această hotărîre și a putut să o conteste în fața instanței de apel (a se vedea paragrafele 6-7

supra

). Prin urmare, această plîngere, de asemenea, urmează să fie respinsă ca vădit nefondată în conformitate cu articolul 34

§§

3

și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia act

de prevederile declarației Guvernului pîrît referitoare la articlolul 6 § 1 din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor asumate

;

Decide

să radieze de pe rol această parte a cererii în conformitate cu articolul 37 § 1 c) din Convenție ;

Declară

restul cererii inadmisibil.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Grefier Adjunct

Președinte