GABURA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr.

12197/08

depusă de Valeriu GABURĂ

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 22

martie 2011 în cadrul unei camere compuse din:

Egbert Myjer,

Președinte,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier adjunct al Secției

,

Avînd în vedere cererea sus-menționată depusă la 7 februarie 2008,

Avînd în vedere declarațiile făcute de guvernul reclamat la 2 iulie 2010 și 29 octombrie 2010 și acceptarea de către reclamant al condițiilor reglementării amiabile a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Valeriu Gabură, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1971 și care locuiește în Chișinău. Acesta a fost reprezentat în fața Curții de dl

V. Zamă, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

Reclamantul a activat în calitate de colaborator al poliției criminale din or. Hîncești. În urma autodenunțării făcute de către I.F., la 2 februarie 2007 Procuratura Generală a inițiat urmărirea penală împotriva a șapte persoane, inclusiv împotriva I.F. și a reclamantului. Ei au fost bănuiți de comiterea infracțiunii de sustragere pe ascuns de la diferite persoane a animalelor domestice.

La 7 februarie 2007 reclamantul a fost reținut, fiind bănuit de comiterea infracțiunii de însușire în propoții deosebit de mari cu cauzarea unor prejudicii considerabile proprietarilor.

La 9 februarie 2007 Judecătoria Rîșcani a admis demersul procurorului de a aplica în privința reclamantului măsura preventivă de arest pe un termen de 10 zile. Judecătoria a constatat că:

„[reclamantul] este bănuit de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave pentru care legea penală prevede privațiune de libertate pe un termen mai mare de doi ani, se poate ascunde de organul de urmărire penală, poate împiedica la stabilirea adevărului în procesul penal, poate să influențeze alte părți în procesul penal.”

Reclamantul a solicitat de nenumărate ori înlocuirea măsurii preventive de arest cu o altă măsură preventivă. Prin deciziile instanțelor din 15, 21 februarie, cele din 14, 17 martie, 15 mai, 15 iunie, 06 iulie, 11, 20 octombrie, 22 noiembrie și 20 și 27 decembrie 2007, instanțele au respins cererile reclamantului și au prelungit arestul reclamantului, bazîndu-se pe aceleași temeiuri anterior invocate.

La data de 5 august 2008, reclamantul a fost condamnat de prima instanță.

La data de 8 martie 2010, Curtea a decis să comunice Guvernului cererea reclamantului depusă în temeiul articolului 5 § 3 al Convenției.

La 2 iulie 2010 Curtea a primit de la Guvern declarația prin care acesta a informat că este deacord să reglementeze amiabil cauza menționată. Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 5 § 3 al Convenției deoarece instanțele judecătorești naționale nu au prezentat motive suficiente pentru a dispune prelungiea arestului reclamantului. Ei au considerat că o astfel de recunoaștere acordată poate servi drept satisfacție echitabilă suficientă pentru reclamant și a solicitat Curții să radieze cererea de pe rolul său.

Conform scrisorii din 29 noiembrie 2010 Guvernul a făcut o nouă declarație. Acesta repetat a recunoscut violarea drepturilor reclamantului garantate de articolul 5 § 3 al Convenției. Acesta este de acord să plătească reclamantului 3,500 (trei mii cinci sute)

euro

(EUR) cu titlu de prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli. Acestă sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestor sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade pînă la executare, o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente.

Conform scrisorii din 7 decembrie 2010, recepționată de Curte la 7 ianuarie 2011, reclamantul a informat Curtea că acceptă condițiile stabilite de Guvern în declarația acestuia și roagă Curtea să radieze cererea dată de pe rolul său.

ÎN DREPT

Curtea a luat în considerație faptul reclamantul a fost deacord cu condițiile prezentate în declarația făcută de Guvern, astfel aceasta poate fi considerată ca o reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile.

Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției).

În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Grefier adjunct

Președinte