CtEDO 27.11.2013 Auto

GRIGORIOU-KANARI c. GRÈCE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
27.11.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GRIGORIOU-KANARI c. GRÈCE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I Cererea nr. 39631/13 Ploumi GRIGORIOU-KANARI împotriva Greciei introdusă la 12 iunie 2013 EXPOSAT DE FAPTE Recurenta, dl Ploumi Grigoriou-Kanari, este un resortisant grec născut în 1933 și rezident în Atena. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul G. Stefanakis și domnul A. Chatzani, avocați în Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta este unicul moștenitor al mamei sale, HG, văduva N.G., vicepreședinte onorific al Consiliului de ï și beneficiar al pensiei de pensionare a acestuia. Prin Decizia nr. 1675/1994 din 30 iunie 1994, Camera a II-a Curții de Conturi a stabilit pensia pentru perioada 1 iunie - 30 noiembrie 1991 pe baza sumelor plătite magistraților în activitate care au același grad ca N.G. în aceeași perioadă. Cu toate acestea, art. 60 alineatul (1) din Codul pensiilor, în vigoare în 1994, nu a fost în nici un caz permis să recunoască în mod retroactiv drepturile economice legate de pensii pentru o perioadă mai mare de trei ani de la prima lună în cursul căreia se ia decizia referitoare la pensii. O cerere din partea H.G. de ajustare a pensiei pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 1987 și 31 mai 1991 a fost respinsă, prin care aceasta sesizează instanța administrativă din Etta, la 16 ianuarie 1995, cu privire la o acțiune în conformitate cu art. 105 din Legea de însoțire a Codului civil, prin care a solicitat suma de aproximativ 6 990 214 drachmes (20 514 EUR). Tribunalul Administrativ a respins acțiunea respectivă pe motiv că aceasta se afla sub jurisdicția Curții de Conturi (judecata nr 13568/1996). Recurenta, a cărei mamă era între timp decedată, a interjalat apelul împotriva hotărârii menționate anterior în fața instanței administrative de apel de rejudecare care a adus cauza în fața Curții de Conturi (hotărârea nr. 5377/2001). printr-o hotărâre nr. 1899/2004, a doua Cameră a Curții de Conturi a respins acțiunea ca nefondată. Prin Hotărârea nr. 372/2007, Curtea de Conturi, care se afla în formațiune plenară, a pronunțat la hotărâre 1304/2008 din 22 mai 2008, Camera a II-a Curții de Conturi și-a asumat parțial dreptul la acțiunea recurentei și i-a alocat 20 213,81 EUR, sumă majorată cu dobânzi, începând cu 28 noiembrie 2001 și cu rata legală de 6% laan, în conformitate cu art. 21 din Decretul din 26 iunie/10 iulie 1944 privind codificarea legilor referitoare la litigiile din statul membru Ar trebui remarcat faptul că art. 15 alineatul (5) din Legea nr. 876/1979 și art. 3 alineatul (2) din Legea nr. 2842/2000 și actele de reglementare adoptate în temeiul acestor articole stabilesc rata legală a dobânzilor de întârziere a datoriei între persoane fizice sau pentru datoriile persoanelor fizice față de statul membru, după cum urmează: de la 9 noiembrie 2001 la 5 decembrie 2002:11,25%; de la 6 decembrie 2002 la 6 martie 2003: 10,75% ; de la 7 martie la 5 iunie 2003 : 10,50% ; de la 6 iunie 2003 la 5 decembrie 2005 : 10% ; de la 6 decembrie 2005 la 7 martie 2006 : 10,25% ; de la 8 martie la 14 iunie 2006 : 10,50% ; de la 15 iunie la 8 august 2006 : 10,75% ; de la 9 august la 10 octombrie 2006 : 11% ; de la 11 octombrie la 12 decembrie 2006 : 11,25% ; de la 13 decembrie 2006 la 13 martie 2007 : 11,50% ; de la 14 martie la 12 iunie 2007 : 11,75% ; de la 13 iunie 2007 la 8 iulie 2008 . : 12%; de la 9 iulie la 7 octombrie 2008 : 12,25%. La 15 iunie 2009, recurenta s-a ocupat de casarea în fața Curții de Conturi, care se afla în sesiune plenară: aceasta susținea că calcularea dobânzii trebuie efectuată în temeiul articolelor 293 din Codul civil și 15 alineatul (5) din Legea nr. 876/1979 și nu pe baza ratei legale de 6% aplicabile la . Prin luarea în considerare a acestui ultim nivel, camera a II-a încălcat articolele 4 alineatul (1) (egalitate în fața legii), 20 alineatul (1) (protecție judiciară) și 25 alineatul (1) (principiul proporționalității) din Constituție, art. 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 alin. (1) și 26 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice. La data depunerii cererii, Curtea de Conturi, care se afla în sesiune plenară, nu a luat încă o hotărâre. Cu toate acestea, la 13 decembrie 2012, Curtea Supremă Specială (însărcinată de Constituție de a soluționa conflictele de jurisprudență) a recunoscut că art. 21 din Decretul privind Codul procedurilor la care este parte nu era contrar articolelor 4, 17 (protecția proprietății), 20 alineatul (1) și 25 alineatul (1) din Constituție (hotărârea nr. 25/2012). Aceasta a ridicat astfel o divergență între jurisprudența Curții de Casație și cea a Curții de Conturi, care se află în sesiune plenară. Curtea Supremă Specială consideră că art. 21 nu ignoră niciuna dintre dispozițiile menționate anterior. Comisia a considerat că art. 21 introducea un tratament preferențial în beneficiul statului care tindea să exercite în mod corect puterea publică prin menținerea echilibrului finanțelor publice și a patrimoniului de stat. Aceasta a subliniat faptul că, în perioade de criză gravă, era indispensabil ca statul să poată calcula anticipat valoarea dobânzilor care trebuie plătite pentru datoriile sale, pentru a previziona în bugetul anual veniturile destinate plății acestor dobânzi. De asemenea, nu era contrar articolului 25 alineatul (1) din Constituție, întrucât viza limitarea acestor datorii care rezultă din dobânzi și, prin urmare, evitarea creșterii datoriei publice. De asemenea, nu a fost contrar articolului 4 alineatul (5) din Constituție (în funcție de care cetățenii contribuie fără deosebire la cheltuielile publice proporțional cu mijloacele lor) : Pentru a face față problemelor bugetare, statul a luat deja măsuri care au afectat categorii vaste de persoane, cum ar fi reduceri salariale și pensii de pensii În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 17 din Constituție, Curtea Supremă specială a considerat că art. 21 nu limita dreptul de proprietate și nu antrena privarea de un astfel de drept, deoarece stabilirea unei rate a dobânzii pentru persoane fizice superioare celei aplicate în statul respectiv nu crea un drept patrimonial în beneficiul creditorilor statului pentru a percepe dobânzi la un nivel superior. Dreptul intern relevant la art. 21 din decretul legislativ din 26 iunie/10 iulie 1944 privind codificarea legilor referitoare la litigiile de la La art. 293 din Codul civil dispune Limita maximă a intereselor datorate în temeiul unui act juridic este stabilită în conformitate cu dispozițiile legii. (...) Rata dobânzii legale sau moratorii se stabilește în conformitate cu dispozițiile legii. De la publicarea prezentei legi, ratele dobânzilor legale și moratorii (...) sunt stabilite prin decizia Consiliului de Miniștri (...). Orice dispoziție referitoare la această problemă care contravine prezentului articol se elimină. Orice trimitere la ratele dobânzilor stabilite de Banca Greciei și făcută în acte cu putere de lege și acte administrative (...) se înlocuiește cu trimiteri la ratele dobânzilor Băncii Centrale Europene. Sub rezerva articolului (...), prezentul articol nu aduce atingere posibilității autorităților competente sau a părților la un contract de a stabili o altă bază de calcul a acestor dobânzi. 1, reclamanta se plânge că aplicarea, în cazul său, pentru calcularea dobânzilor de întârziere care trebuie plătite de statul membru în cauză, a ratei legale de 6% prevăzute la art. 21 din Decretul nr. 26 iunie/10 iulie 1944 a adus atingere dreptului său de a-și respecta bunurile. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, recurenta se plânge că aplicarea unei rate a dobânzii atât de scăzute în beneficiul statului membru în cauză de două ori mai mică decât cea aplicabilă persoanelor fizice, permite statului să amâne pentru perioade lungi de timp executarea hotărârilor judecătorești și să reducă astfel eficiența acestora. Stabilirea dobânzilor moratorii datorate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-04-21
0,96
GRIGORIOU-KANARI c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 39631/13 Ploumi GRIGORIOU-KANARI contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 21 avril 2015 en une chambre composée de : Isabelle Berro, présidente, Mirjana L
CtEDO 2013-06-18
0,94
KASTANA c. GRÈCE
is précitées, en vue d’obtenir le réajustement et l’augmentation du montant de sa pension conformément aux dispositions de ces lois. Le 1 er août 2005, le devancier des requérantes saisit la 44 e division de la Comptabilité générale de l’Et
CtEDO 2013-10-22
0,94
MAKRIS ET AUTRES c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 9880/13 Athanasios MAKRIS contre la Grèce et 15 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 22 octobre 2013 en un comité composé de :
CtEDO 2015-07-16
0,94
AFFAIRE ALEXIOU c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ALEXIOU c. GRÈCE (Requête no 47008/12) ARRÊT STRASBOURG 16 juillet 2015 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Alexiou c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (premièr
CtEDO 2013-01-22
0,94
AFFAIRE KALATZI-KANATA c. GRÈCE
une décision n o 2928/1999 du 24 février 1999, la Comptabilité générale de l’Etat révoqua sa décision n o 7544, au motif que l’une des raisons pour laquelle la requérante avait été embauchée à l’administration était le fait que son expérien
Sursă