Decizia nr. 47749/11 Orkun ÇAKAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 10 decembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, Președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și, Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 mai 2011, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Orkun Çakar, este un cetățen turc, născut în 1976 și care este în prezent reținut în închisoarea Edirne. El este reprezentat în fața Curții de către dl B. Akbay, un avocat care practică în Hatay. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 iulie 2002, reclamantul a fost arestat sub suspectul de a fi membru al unei organizații armate ilegale și de a comite crime în numele său. La 4 august 2002, Curtea penală a hotărât să dețină reclamantul în reținere. La 29 noiembrie 2002, el a fost eliberat în timpul procesului. Pe parcursul perioadei, reclamantul a fost judecat cu un nume fals. La 31 martie 2003, el a fost arestat din nou. La 2 aprilie 2003, Curtea de Securitate a statului din Istanbul a ordonat detenția sa anterioară. În 2004, instanța de Securitate a fost abolită prin Legea nr. 5190 și cazul a fost transferat la Curtea de Securitate din Istanbul. La 26 septembrie 2008, Curtea Assize din Istanbul a condamnat reclamantul de a fi afiliat la o organizație ilegală, de două crime, de un jaf, de două tentative de jaf, de privare ilegală de libertate a unui individ și de falsificare a documentelor. Curtea, în consecință, l-a condamnat la 65 de ani și la 10 luni de închisoare. 10. În hotărârea sa din 25 mai 2010, Curtea de Casație a anulat hotărârea de primă instanță cu privire la aderarea reclamantului la o organizație ilegală, la privarea ilegală de libertate a unui individ și la falsificarea documentelor, constatându-le în timp util. Curtea de Casație a anulat mai mult hotărârea în legătură cu una dintre crimele din motive de reclasificare a infracțiunii. Restul hotărârii, pedeapsa totală de 38 de ani de închisoare, a fost susținută și în consecință a devenit finală. Apoi, cazul a fost trimis la instanța de primă instanță. 11. La 28 octombrie 2011, Curtea din Istanbul a respectat hotărârea Curții de Casație și a condamnat reclamantul la încă 16 ani și 8 luni de închisoare. 12. Potrivit informațiilor din dosar, procesul este în prezent în așteptare în fața Curții de Casație. COMPLAINTE 13. În baza articolului 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns că detenția anterioară și procedura penală împotriva acestuia au fost excesiv de lungi. 14. El s-a plâns în continuare de lipsa de imparțialitate și independență a Curților de Securitate de Stat și a Curților Penale Specializate. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 din Convenție, că durata deținerii sale în reținere a reținutului era nejustificată și consideră că această plângere ar trebui examinată în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție. 16. Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, Curtea nu poate trata această chestiune decât într-o perioadă de șase luni de la data în care a fost luată decizia finală. În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la prima perioadă de detenție (de la 31 iulie 2002 la 29 noiembrie 2002), Curtea constată că detenția impugnată s-a încheiat la 29 noiembrie 2002, când reclamantul a fost eliberat în cursul procesului. 18. În ceea ce privește cea de-a doua perioadă de detenție a reclamantului (de la 31 noiembrie 2002). Martie 2003-26 septembrie 2008), Curtea remarcă că detenția reclamantului în retragere a retragerii a continuat până la hotărârea finală a Curții Assize din 26 septembrie 2008. După aceea, chiar dacă hotărârea de primă instanție a fost parțial anulată de Curtea de casă, partea cu privire la condamnarea totală a 38 de ani de închisoare a fost susținută. În consecință, detenția reclamantului la înaintare s-a încheiat cu condamnarea inițială din 26 septembrie 2008. În urma acestei date, reclamantul a fost reținut „după condamnarea unei instanțe competente”. Cu toate acestea, cererea a fost depusă la Curtea la 10 mai 2011, care este mai mult de șase luni de la sfârșitul perioadei de detenție se plângea. 19. În consecință, această plângere a fost introdusă din timp și trebuie respinsă pentru nerespectarea normei de șase luni în temeiul articolului 35 §§ 1 și al articolului 4 din Convenție. 20. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii penale. Curtea consideră că această plângere ar trebui examinată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. 21. Curtea observă că, după aplicarea procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012), s-a instituit în Turgut și alții c. Turcia un nou remediu intern. (nr. 4860/09, 26 martie 2013), aceasta a declarat o nouă cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au scăpat de căile de recurs interne ca fiind un nou remediu intern au fost preconizate. În acest sens, Curtea a considerat în special că acest nou remediu a fost, a priori 22. Rezultă că această plângere trebuie respinsă în temeiul art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea măsurilor interne. 23. Reclamantul s-a plâns în continuare de lipsa de imparțialitate și independență a Curților de Securitate de Stat și a Curților Penale Specializate. Având în vedere că plângerea reclamantului ar trebui examinată din punctul de vedere al articolului 6 § 1 din Convenție, Curtea consideră că niciuna dintre plângerile nu pare a divulga orice apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție (a se vedea Șaman c. Turcia , nr. 35292/05, § 39, 5 aprilie 2011). întemeiat și trebuie respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stanley Naismith Peer Lorenzen Președintele grefierului
Application no. 47749/11
Orkun ÇAKAR
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 10
December 2013 as a Committee composed of:
Peer Lorenzen,
President,
András Sajó,
Nebojša Vučinić,
judges,
and, Stanley Naismith
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 10 May 2011,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Orkun Çakar, is a Turkish national, who was born in 1976 and is currently detained in Edirne prison. He is represented before the Court by Mr B. Akbay, a lawyer practising in Hatay.
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
3.
On 31 July 2002 the applicant was arrested on suspicion of membership of an illegal armed organisation and of committing crimes on its behalf.
4.
On 4 August 2002 the criminal court decided to detain the applicant on remand.
5.
On 29 November 2002 he was released pending trial. Throughout the period the applicant was tried under a false name.
6.
On 31 March 2003 he was arrested again.
7.
On 2 April 2003 the Istanbul State Security Court ordered his pre-trial detention.
8.
In 2004, the state security courts were abolished by Law no. 5190 and the case was transferred to the Istanbul Assize Court.
9.
On 26 September 2008 the Istanbul Assize Court convicted the applicant of membership of an illegal organisation, of two homicides, of one robbery, of two attempted robberies, of the unlawful deprivation of liberty of an individual and of the forgery of documents. The court, accordingly, sentenced him to 65 years and 10 months’ imprisonment.
10.
In its judgment of 25 May 2010 the Court of Cassation quashed the first
‑
instance judgment with respect to the applicant’s membership of an illegal organisation, of the unlawful deprivation of liberty of an individual and of the forgery of documents, finding them time-barred. The Court of Cassation further quashed the judgment in relation to one of the homicides on the grounds of reclassification of the offence. The remainder of the judgment, total sentence of 38 years’ imprisonment, was upheld and accordingly became final. Subsequently, the case was remitted to the first-instance court.
11.
On 28 October 2011 the Istanbul Assize Court abided by the Court of Cassation’s decision and sentenced the applicant to a further 16 years and 8
months’ imprisonment.
12.
According to the information in the case file, the proceedings are currently pending before the Court of Cassation.
13.
Relying on Article 6 of the Convention, the applicant complained that his pre-trial detention and the criminal proceedings against him had been excessively lengthy.
14.
He further complained of the lack of impartiality and independence of the State Security Courts and of the Specialised Criminal Courts.
15.
The applicant complained under Article 6 of the Convention that the length of his detention on remand had been unreasonably long. The Court considers that this complaint should be examined under Article 5 § 3 of the Convention.
16.
The Court reiterates that pursuant to Article 35 § 1 of the Convention, the Court may only deal with the matter within a period of six months from the date on which the final decision was taken. When the acts of an authority are not open to any effective remedy, the six-month period runs from the date on which the act took place.
17.
As for the applicant’s complaint concerning the first period of his detention (from 31 July 2002 to 29 November 2002), the Court notes that the impugned detention ended on 29 November 2002 when the applicant was released pending trial.
18.
As regards the applicant’s second period of detention (from 31
March 2003 to 26 September 2008), the Court observes that the applicant’s detention on remand continued until the final judgment of the Assize Court of 26 September 2008. Thereafter, even though the first-instance judgment was partly quashed by the Court of Cassation, the part regarding the total sentence of 38 years’ imprisonment was upheld. Accordingly, the applicant’s detention on remand ended with the initial conviction of 26
September 2008. Following that date, the applicant was detained “after conviction by a competent court”. However, the application was lodged with the Court on 10 May 2011, which is more than six months from the end of the detention period complained of.
19.
It follows that this complaint was introduced out of time and must be rejected for non-compliance with the six-month rule pursuant to Article 35
§§ 1 and 4 of the Convention.
20.
The applicant complained under Article 6 of the Convention about the excessive length of the criminal proceedings. The Court considers that this complaint should be examined under Article 6 § 1 of the Convention.
21.
The Court observes that a new domestic remedy was established in Turkey after the application of the pilot judgment procedure in the case of
Ümmühan Kaplan v. Turkey
(no. 24240/07, 20 March 2012). The Court recalls that in its decision in the case of
Turgut and others v. Turkey
(no. 4860/09, 26 March 2013), it declared a new application inadmissible on the ground that the applicants had failed to exhaust the domestic remedies as a new domestic remedy had been envisaged. In so doing, the Court in particular considered that this new remedy was,
a priori
, accessible and capable of offering a reasonable prospect of redress for complaints concerning the length of proceedings.
22.
It follows that this complaint must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.
23.
The applicant further complained of the lack of impartiality and independence of the State Security Courts and of the Specialised Criminal Courts. Having considered that the applicant’s complaint should be examined from the standpoint of Article 6 § 1 of the Convention, the Court holds that none of the complaints seem to disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention (see
Șaman v.
Turkey
, no. 35292/05, § 39, 5 April 2011).
24.
These complaints are therefore inadmissible for being manifestly ill
‑
founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Stanley Naismith
Peer Lorenzen
Registrar
President