SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 10722/10 Turan GÜNANA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 decembrie 2013 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Seçkin Erel, grefier adjunct al secțiunii f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 13 noiembrie 2009, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 3 decembrie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Turan Günana, este un resortisant turc născut în 1981 și rezident în Tekirda E. Kanar, avocat la Istanbul. Guvernul turc (adică, mai mult) a fost reprezentat de agentul său. Invocând art. 5 alineatul (3) și art. 4 din convenție, reclamantul se plângea de durata detenției provizorii suferite de acesta și de lipsa unei căi de atac efective pentru a contesta această măsură. La 31 ianuarie 2012, cererea a fost comunicată guvernului. La 12 martie 2012, reclamantul a fost condamnat la condamnare pe viață la închisoare pe viață de către instanța de judecată. Până în prezent, procedura este în continuare pendinte în fața Curții de Casație. Partea reclamantă se plângea de durata detenției provizorii suferite de el și de lipsa unei căi de atac eficiente pentru a contesta această măsură. Aceasta invoca art. 5 alineatul (3) și art. 4 din Convenție. După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 3 În decembrie 2012, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problema ridicată de cerere. În plus, a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay to the applicant, dle Turan Günana, the amount of 8 800 (eight thousand and eight hundred) Euros in respect of the application registed under no 10722/10. Acest sum, which is considered to be aptate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and moraly damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be plata within three months from the data of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government considers that in the present case, the length of the applicicants detention on reman and thefact that the remedy available to the aplicant was not in acordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet the standard enshrined in Article 5 § 3 and 5 § 4 of the European Convention on Human Rights (Cahit Demirel v. Turkey, n 18623/03, 7 July 2009). The Government respectfully invitas the Court to declaration that it is not justited anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in acordance with Article 37 of the Convention. Prin scrisoarea din 26 septembrie 2013, recurenta a fost invitată să își prezinte observațiile cu privire la declarația unilaterală trimisă de guvern. Printr-o scrisoare din 10 octombrie 2013, avocatul reclamantului a indicat că reclamanta nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, printre care cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe durata detenției provizorii, precum și pe caracterul eficient al procedurii de opoziție (a se vedea, de exemplu, Cahit Demirel c. Turcia, nr 18623/03, 7 iulie 2009 și Alt Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse c)). În această privință, trebuie subliniat faptul că Curtea acordă o importanță deosebită faptului că reținerea provizorie a reclamantului în sensul articolului 5 alineatul (3) din convenție s-a încheiat la 12 martie 2012 cu condamnarea în primă instanță (Zdziarski c. Polonia, 14239/09, §§ 22-24, 25 ianuarie 2011 și Beniak c. Polonia, n 46117/07, § 22, 1 iunie 2010). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii (art. 37 § in fine) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr 18369/07, 4 martie 2008). În aceste împrejurări, fără a aduce atingere oricăror alte considerații care ar putea fi considerate ca fiind susceptibile să se impună ulterior că cauza este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Casație, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de aceste motive. termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 5 alin. (3) și (4) din Convenție, precum și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Seçkin Erel Dragoljub Popović Grefier adjunct f.f. președinte
Requête n
o
10722/10
Turan GÜNANA
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 décembre 2013 en un comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de Seçkin Erel,
greffier adjoint
de section f.f.,
Vu la requête susmentionnée introduite le 13 novembre 2009,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 3 décembre 2012 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Turan Günana, est un ressortissant turc né en 1981 et résidant à Tekirdağ. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Invoquant l’article 5 §§ 3 et 4 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la détention provisoire subie par lui et de l’absence de voie de recours effective pour contester cette mesure.
Le 31 janvier 2012, la requête fut communiquée au Gouvernement
.
Le 12 mars 2012, le requérant fut condamné à la réclusion criminelle à perpétuité par la cour d’assises. À ce jour, la procédure est toujours pendante devant la Cour de cassation.
La partie requérante se plaignait de la durée de la détention provisoire subie par lui et de l’absence de voie de recours effective pour contester cette mesure. Elle invoquait l’article 5 §§ 3 et 4 de la Convention.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 3
décembre 2012 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay to the applicant, Mr Turan Günana, the amount of 8
800 (eight thousand and eight hundred) Euros in respect of the application registered under no 10722/10.
This sum, which is considered to be appropriate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.
The Government considers that in the present case, the length of the applicant’s detention on remand and the fact that the remedy available to the applicant was not in accordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet the standards enshrined in Article 5 § 3 and 5 § 4 of the European Convention on Human Rights (
Cahit Demirel v. Turkey
, n
o
18623/03, 7 July 2009). The Government respectfully invites the Court to declare that it is not justified anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in accordance with Article 37 of the Convention.
»
Par une lettre du 26 septembre 2013, la partie requérante a été invitée à présenter ses commentaires sur la déclaration unilatérale envoyée par le Gouvernement. Par une lettre du 10 octobre 2013, l’avocat du requérant a indiqué que la partie requérante n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale
.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la durée de la détention provisoire ainsi que de l’ineffectivité de la procédure d’opposition (voir, par exemple,
Cahit Demirel c. Turquie
, n
o
18623/03, 7
juillet 2009, et
Altınok c. Turquie
, n
o
31610/08, 29 novembre 2011).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c)). À cet égard, il convient de souligner que la Cour attache une importance particulière au fait que la détention provisoire du requérant au sens de l’article 5 § 3 de la Convention a pris fin le 12 mars 2012 avec sa condamnation en première instance (
Zdziarski c. Pologne,
n
o
14239/09, §§
22-24, 25 janvier 2011 et
Bieniek c. Pologne
, n
o
46117/07, § 22, 1
er
juin 2010).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 §
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), n
o
18369/07, 4 mars 2008).
Dans ces circonstances, sans préjudice à toute autre considération susceptible de s’imposer ultérieurement du fait que l’affaire est encore pendante devant la Cour de cassation, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 5 §§ 3 et 4 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Seçkin Erel
Dragoljub Popović
Greffier adjoint f.f.
Président