Secțiunea a doua Cerere nr. 55949/11 Celal SARUR împotriva Turciei introdusă la 16 mai 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Celal Sarur, este un resortisant turc născut în 1989 și rezident în Șarnak. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul F. Gümüș, avocat la Diyarbakr. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 21 octombrie 2005, reclamantul, la vârsta de șaisprezece ani, a mers pe pășunatul satului pentru a pășune oile. El a fost rănit de explozia unei mine antipersonal îngropate la frontiera turco-siriană la nivelul coordonatelor liniilor 58-16, aproape de turnul de observare n 292 în apropierea orașului Koçtepe, districtul Cizre (Ș mainak). El a fost transportat la spitalul din Diyarbakr de către familia sa. El și-a pierdut vederea și mâinile prin explozie. Procesul-verbal din 15 noiembrie 2005, întocmit de jandarmerie, a declarat că reclamantul a fost introdus în zona militară minată în urmărirea animalelor sale. O schiță a locului exploziei a fost, de asemenea, reținută. La 14 martie 2006, reclamantul a inițiat o acțiune împotriva Ministerului laminării în fața Tribunalului Administrativ din Diyarbakýr pentru despăgubire, în temeiul articolului 125 din Constituție. La 22 martie 2007, Tribunalul Administrativ a respins cererea pe motiv că reclamantul care a intrat în zona militară era responsabil pentru acțiunile sale. La 11 noiembrie 2010, în recursul recurentului, Consiliul de Stat a confirmat această hotărâre. Hotărârea definitivă a Consiliului de Stat a fost notificată reclamantului la 10 februarie 2011. Dreptul intern relevant la art. 125 alineatele (1) și (7) din Constituție stabilește orice act sau decizie a administrației este susceptibilă de a fi supusă unui control jurisdicțional. (...) În cazul în care statul nu ar fi respectat obligația pozitivă de a proteja dreptul la viață al cetățenilor săi, acesta nu ar fi deminat terenul, încălcând Convenția Ottowa. De asemenea, el reproșează autorităților judiciare că nu a efectuat nici o vizită la fața locului pentru a observa absența măsurilor de securitate în timpul procedurii civile și că nu a examinat dacă pășunatul satului se afla sau nu aproape de zona minată. El susține că nici instanța administrativă, nici Consiliul de Stat nu au examinat cererile sale înainte de a le respinge în bloc. Invocând art. 3 din Convenție, el susține că starea sa fizică după explozie este o sursă de consternare permanentă pentru el și pentru familia sa, în special din cauza judecăților care l-au desemnat responsabil pentru explozia de explozie. Invocând art. 17 din Convenție în combinație cu articolele 3 și 13, reclamantul insistă asupra faptului că zona militară în care a avut loc explozia era împădurită și că nu s-a luat nici o măsură de siguranță. În plus, autoritățile nu au întreprins nici o acțiune de deminare chiar și după accidentul său. Invocând art. 14 din Convenție, el susține că, datorită originii sale kurde, el consideră că a fost victima unei discriminări. RĂSPUNSURI Dreptul la viață al reclamantului, consacrat prin art. 2 din Convenție, a fost încălcat în acest caz din cauza pericolului de moarte pe care l-a avut în fața minelor antipersonal? În special, statul a luat măsurile necesare pentru a proteja viața reclamantului Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, procedura judiciară internă a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 2 din convenție Guvernul este, de asemenea, invitat să prezinte o copie a tuturor documentelor de procedură și a tuturor elementelor de probă conținute în dosarul judiciar deschis de autoritățile interne competente în urma rănirii reclamantului.
Requête n
o
55949/11
Celal SARUR contre la Turquie
introduite le 16 mai 2011
Le requérant, M. Celal Sarur, est un ressortissant turc né en 1989 et résidant à Șırnak. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 21 octobre 2005, le requérant, alors âgé de seize ans, se rendit sur le pâturage du village pour y faire paître les moutons. Il fut blessé par l’explosion d’une mine antipersonnel enterrée à la frontière turco-syrienne au niveau des coordonnées des lignes 58-16, proche de la tour d’observation n
o
292 à proximité de Koçtepe, district de Cizre (Șırnak). Il fut transporté à l’hôpital de Diyarbakır par sa famille. Il perdit la vue et ses mains par l’explosion.
Le procès-verbal du 15 novembre 2005, dressé par la gendarmerie, attesta que le requérant s’était introduit sur la zone militaire minée à la poursuite de ses animaux. Un croquis du lieu de l’explosion fut également dressé.
Le 14 Mars 2006, le requérant ouvrit une action contre le ministère de l’Intérieur devant le tribunal administratif de Diyarbakır pour dommages et intérêts, sur la base de l’article 125 de la Constitution.
Le 22 mars 2007, le tribunal administratif rejeta la demande au motif que le requérant ayant pénétré dans la zone militaire, il était responsable de ses actes.
Le 11 novembre 2010, sur pourvoi du requérant, le Conseil d’État confirma ce jugement.
L’arrêt définitif du Conseil d’État fut notifié au requérant le 10
février 2011.
B.
Le droit interne pertinent
L’article 125 §§ 1 et 7 de la Constitution énonce
:
«
Tout acte ou décision de l’administration est susceptible d’un contrôle juridictionnel.
(...)
L’administration est tenue de réparer tout dommage résultant de ses actes et mesures.
»
Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte au droit à la vie, dans la mesure où l’État aurait manqué à l’obligation positive de protéger le droit à la vie de ses citoyens, n’ayant pas procédé au déminage du terrain en violation de la Convention d’Ottowa. Il reproche également aux autorités judiciaires de n’avoir effectué aucune visite des lieux pour observer l’absence des mesures de sécurité pendant la procédure civile, et de n’avoir pas examiné si le pâturage du village se trouvait ou pas proche de la zone minée. Il soutient que ni le tribunal administratif ni le Conseil d’État n’avaient examiné ses demandes avant de les rejeter en bloc.
Invoquant l’article 3 de la Convention, il allègue que son état physique après l’explosion est une source de consternation permanente pour lui et pour sa famille en particulier en raison des jugements qui l’avaient désigné comme responsable de l’explosion.
Invoquant l’article 17 de la Convention en combinaison avec les articles
3 et 13, le requérant insiste sur le fait que la zone militaire où avait eu l’explosion était limitrophe du pâturage et qu’aucune mesure de sécurité n’avait été prise. De plus, les autorités n’avait procédé à aucune action de déminage même après son accident.
Invoquant l’article 14 de la Convention, il soutient qu’en raison de son origine kurde, il estime d’être victime d’une discrimination.
1.
Le droit à la vie du requérant, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce, en raison du danger de mort que présentait l’implantation de mines antipersonnel
? En particulier, l’État a-t-il pris les mesures nécessaires pour protéger la vie du requérant
?
2.
Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, la procédure judiciaire interne a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention
?
Le Gouvernement est également invité à produire copie de toutes les pièces de procédure et tous les éléments de preuve contenus dans le dossier d’instruction ouvert par les autorités internes compétentes à la suite des blessures du requérant.