- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 decembrie 2013
- Stat pârât
- HUN
Cavani și alții împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
Comunicat la 12 decembrie 2013 SECȚIUNE Cerere nr. 5493/13 Francesco CAVANI și alții împotriva Ungariei depusă la 16 ianuarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Primul reclamant este dl Francesco Cavani, un național italian, care s-a născut în 1971 și trăiește în Formigine, Italia. Al doilea și al treilea reclamant sunt cele două fiice ale sale, Ester Cavani, un național maghiar/italian care s-a născut în 2003, și Anna Maria Cavani, un național maghiar/italian care s-a născut în 2004. Locul de reședință al al doilea și al treilea reclamant este necunoscut în prezent. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dl G. Thuan dit Dieudonné, avocat practicant la Strasbourg. În iunie 2004, prima soție a reclamantului, care s-a căsătorit în 2002 și care este mama celor de-a doua și de-a treia solicitanți, a luat al doilea și al treilea reclamant din Italia, unde locuia familia, în Ungaria.
În august 2004, primul reclamant s-a dus în Ungaria. Familia trebuia să se călătorească înapoi în Italia, dar soția primului solicitant a refuzat. Primul reclamant s-a întors în Italia singur. În decembrie 2004, primul reclamant s-a alăturat familiei sale în Ungaria pentru sărbătorile de Crăciun și, din nou, soția sa a refuzat să se întoarcă în Italia cu el și a menținut copiii cu ea. În februarie 2005, prima solicitantă a solicitat în scris soția sa că se întoarce în Italia cu fiicele lor. La 3 martie 2005, prima solicitantă a solicitat Ministerului Italian al Justiției să inițieze proceduri pentru returnarea copiilor în Italia. Martie 2005 a inițiat, de asemenea, o procedură în fața Curții de Modena (Italia) pentru separare de soția sa și reîntoarcerea fiicelor sale în Italia.
La 25 aprilie 2005, soția sa a inițiat o procedură paralelă de divorț în fața Curții de district Buda Din jurul. La 2 mai 2012, reclamanții au depus o plângere în fața Comisiei Europene, care susține o încălcare a articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența competentă și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și a problemelor de răspundere a părintelor, care este încă în așteptare. 10. În prezent, căsătoria dintre primul reclamant și fosta sa soție a fost anulată.
Cei de-al doilea și al treilea reclamant locuiesc într-o locație necunoscută cu mama lor și primul reclamant a fost împiedicat să le vadă din 2005. Procedințe în fața instanțelor maghiare 11. La 25 august 2005, Curtea Centrală de District a Pest a constatat că fosta soție a reclamantului menținea ilegal copiii în Ungaria, în încălcarea articolului 3 din Convenția de la Haga privind aspectele civile ale îndepărtării internaționale a copiilor („Convenția Hague”). Cu toate acestea, s-a considerat că, având în vedere vârsta lor tânără, copiii trebuiau să fie îngrijiți de mama lor și, prin urmare, au refuzat să își ordone întoarcerea în Italia. 12. La 9 noiembrie 2005, Curtea Regională de Budapesta a anulat decizia Curții de District și a ordonat că copiii să fie returnați în Italia până la 10 decembrie 2005 cel târziu, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată.
13. La 26 aprilie 2006, a fost eliberată o ordine de aplicare împotriva fostei soții solicitante de către Curtea de district Buda Surroundings și susținută de Curtea Regională a Județeanului Pest la 5 septembrie 2006. Hotărârea nu a fost pusă în aplicare. 14. La 5 februarie 2007, Curtea de District Buda Înconjurător a ordonat aplicarea hotărârii din 9 noiembrie 2005, de data aceasta cu ajutorul poliției. Din nou, decizia nu a fost pusă în aplicare. 15. La 21 iulie 2010, în urma unui mandat european de arestare emis de autoritățile italiene, fosta soție a reclamantului a fost arestată de către poliția maghiară, dar a fost eliberată la scurt timp după aceea fără consecințe pentru o posibilă returnare a reclamanților al doilea și al treilea în Italia.
16. La 14 octombrie 2011, a fost condamnată în absență de către Buda. Curtea de district înconjurătoare la o amendă de 200 de zile pentru modificarea ilegală a custodiei unui minor. Procedințe în fața instanțelor italiene 17. La 28 noiembrie 2005, Curtea de Modena a acordat custodia exclusivă a copiilor primului solicitant. 18. La 15 decembrie 2005, primul reclamant a impus acuzații penale împotriva fostei sale soții pentru răpire a copiilor. 19. La o dată necunoscută Curtea Penală de Modena a condamnat fosta soție la 18 luni de eliberare condiționată. La 4 octombrie 2011, după apelul procurorului, Curtea de Apel din Bologna a condamnat-o la 18 luni fără eliberare condiționată. 20. O lună înainte de audiere, fosta soție a solicitat apelarea împotriva condamnării sale la Curtea de Cassare Italiană.
O lună înainte de audiere, prima reclamantă și-a retras procesul penal în speranța de a face față situației și de a permite fosta sa soție să călătorească liber în Italia cu cele două fiice ale acestora. 21. La 30 noiembrie 2012, Curtea de Casare a anulat hotărârea Curții de Apel din Bologna, având în vedere decizia primului reclamant de a retrage procedura penală. Normele relevante privind executarea ordinelor de contact sunt consemnate în Decretul Guvernului nr. 149/1997 (IX.10) privind Autoritățile de Tutelă, Procedura de Protecție a Copilului și Procedura de Tutela, care prevede următoarele: Secțiunea 33 „(2) Dezvoltarea unui copil este în pericol în cazul în care persoana întemeiată sau obligată să mențină contactul copilului în mod repetat, prin propria sa vină, eșuează să respecte sau să respecte în mod corespunzător [regulile de contact] și, prin urmare, nu asigură contactul neafectat…
(4) În cazul în care, în examinarea conformității cu subsecțiunea (1)-2, autoritatea de protecție stabilește [culpabilitate de partea părintelui], aceasta ordonă, prin o decizie, executarea contactului cu copilul în termen de treizeci de zile de la primirea cererii de executare. a) invită partea care omite să se întâlnească, în conformitate cu timpul și modalitatea specificate în ordinea de contact, cu obligațiile sale în ceea ce privește contactul datorat după primirea ordinului și să se abțină de a întoarce copilul împotriva celuilalt părinte, b) avertizează partea care omite consecințele juridice ale nerespectării propriilor erori cu obligațiile prevăzute la subsecțiunea (a), c) obliga partea care omite să suporte orice cost justificat suportat de frustrarea contactului.
(5) În cazul în care persoana care are dreptul sau obligația de a menține contactul nu respectă obligațiile specificate în ordinea de executare în temeiul subsecțiunea (4), autoritatea de protecție poate ... a) inițiați să implice centrul de contact al copilului în serviciul de bunăstare a copilului sau să ia copilului în protecție în cazul în care menținerea contactului implică conflicte, este frustrat continuu de obstacole, sau părinții au probleme de comunicare, b) inițierea procedurii de mediere a protecției copiilor … (7) În cazul în care se dovedește că persoana care poate contacta aduce copilul prin transformarea continuă împotriva persoanei care au dreptul la contact și, în ciuda măsurilor de aplicare prevăzute în subsecțiunea (4)-(5), nu respectă ordinul de contact, autoritatea de protecție: a) poate aduce o acțiune care caută modificarea plasamentului în cazul în care este interesul cel mai bun al copilului; b) depune o plângere penală ...” Legea internațională relevantă 23. Dispozițiile relevante ale Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și a problemelor de răspundere a părinților se citesc după cum urmează: art. 1 - Domeniu de aplicare „1.
Prezentul regulament se aplică, indiferent de natura instanței sau a tribunalului, în materie civilă referitoare la: ... (b) atribuția, exercitarea, delegarea, restricția sau terminarea responsabilității părinților. (2) Chestiunile menționate la alin. (1) lit. (b) pot aborda în special: (a) drepturile de custodie și de acces” art. 2 - Definiții „În sensul prezentului regulament: 11. termenul „înlăturare grea sau reținere” înseamnă înlăturarea sau reținerea unui copil în cazul în care: (a) este încălcarea drepturilor de custodie achiziționate prin hotărâre sau prin aplicarea legii sau prin un acord care are efect juridic în temeiul legislației statului membru în care copilul a fost rezident obișnuit imediat înainte de înlăturare sau reținere; și (b) cu condiția ca, în momentul îndepărtării sau reținerii, drepturile de custodie să fie exercitate, fie în comun, fie în monoterapie, fie ar fi fost exercitate, dar pentru îndepărtare sau reținere.
Custodia se consideră exercitată în comun atunci când, în conformitate cu o hotărâre sau prin aplicarea legii, un titular de responsabilitate parentală nu poate decide asupra locului de reședință al copilului fără consimțământul altui titular de responsabilitate parentală.” art. 10 - Competența în cazul răpirii copiilor „În cazul îndepărtării sau reținerii injustificate a copilului, instanțele statului membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înaintea îndepărtării sau reținerii nelegiuite își rețin competența până când copilul a achiziționat o reședință obișnuită în alt stat membru și: (a) fiecare persoană, instituție sau alt organism care are drept de custodie achiziționat în îndepărtarea sau reținerea; (b) copilul a locuit în celălalt stat membru timp de cel puțin un an după ce persoana, instituția sau alt organism care are drepturi de custodie a avut sau ar fi trebuit să cunoască locul unde este copilul și copilul este stabilit în noul său mediu și este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare: (i) în termen de un an după ce titularul drepturilor de custodie a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoașterea locației copilului, nu a fost depusă nicio cerere de returnare în fața autorităților competente ale statului membru în care copilul a fost eliminat sau este reținut;
(ii) o cerere de returnare depusă de titularul drepturilor de custodie a fost retrasă și nici o nouă cerere nu a fost depusă în termenul stabilit la lit. (i); (iii) un caz în fața instanței din statul membru în care copilul a fost rezident obișnuit imediat înainte de închiderea sau reținerea ilegală în conformitate cu art. 11 alin. (7); (iv) o hotărâre privind custodia care nu implică returnarea copilului a fost eliberată de instanțele statului membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtarea sau reținerea nedreptată.” art. 11 - Returnarea copilului „1.
În cazul în care o persoană, o instituție sau alt organism care are drept de custodie se aplică autorităților competente dintr-un stat membru pentru a elibera o hotărâre pe baza Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale îndepărtării internaționale a copiilor (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980), pentru a obține returnarea unui copil care a fost îndepărtat sau reținut în mod injust într-un alt stat membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtarea sau reținerea ilegală, se aplică alineatele (2)-8). 3. O instanță la care se face cererea de returnare a unui copil, așa cum se menționează la alin. (1), acționează rapid în cadrul procedurii privind cererea, folosind cele mai rapide proceduri disponibile în legislația națională.
Fără a aduce atingere primului paragraf, instanța, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale împiedică acest lucru, pronunță hotărârea sa cel târziu la șase săptămâni de la depunerea cererii… 8. În ciuda unei hotărâri de nereturnare în conformitate cu art. 13 din Convenția de la Haga din 1980, orice hotărâre ulterioară care necesită returnarea copilului emis de o instanță cu competență în temeiul prezentului regulament este aplicabilă în conformitate cu capitolul III secțiunea 4 de mai jos, pentru a asigura returnarea copilului.” art. 21 - Recunoașterea unei hotărâri „1.
O hotărâre dată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără a fi necesară o procedură specială.” art. 23 - Motivele nerecunoscute pentru hotărârile referitoare la responsabilitatea părintelor: „Nu se recunoaște o hotărâre privind responsabilitatea părintelui: ... (c) în cazul în care aceasta a fost dată în lipsa apariției dacă persoana în lipsa sa nu a fost servită cu documentul care a instituit procedura sau cu un document echivalent în timp suficient și în așa fel încât persoana respectivă să își poată aranja apărarea, cu excepția cazului în care se constată că această persoană a acceptat hotărârea în mod neechilibrat; ...” art. 40 - Domeniu de aplicare „1. Prezenta secțiune se aplică: (a) drepturi de acces; și (b) returnarea unui copil implicat de o hotărâre dată în temeiul articolului 11 alineatul (8).” art. 41 - Drepturi de acces „1.
Drepturile de acces prevăzute la art. 40 alineatul (1) litera (a) acordate într-o hotărâre executivă dată într-un stat membru sunt recunoscute și aplicabile în alt stat membru fără necesitatea unei declarații de executibilitate și fără posibilitatea de a se opune recunoașterii sale în cazul în care hotărârea a fost certificată în statul membru de origine în conformitate cu alineatul (2). Chiar dacă legislația națională nu prevede aplicarea prin aplicarea legii unei hotărâri care acordă dreptul de acces, instanța de origine poate declara că hotărârea este executabilă, în ciuda apelului.” art. 42 - Return al copilului „1.
Întoarcerea unui copil menționat la art. 40 alineatul (1) litera (b) determinată de o hotărâre executivă dată într-un stat membru este recunoscută și exercițială în alt stat membru fără necesitatea unei declarații de executibilitate și fără posibilitatea de a se opune recunoașterii sale dacă hotărârea a fost certificată în statul membru de origine în conformitate cu alineatul (2). Chiar dacă legislația națională nu prevede aplicarea prin aplicarea legii, în ciuda oricărui recurs, a unei hotărâri care impun returnarea copilului menționat la art. 11 litera (b) alineatul (8), instanța de origine poate declara hotărârea executabilă.” art. 47 - Procedura de executare „1. Procedura de executare este reglementată de legea statului membru de aplicare.
(2) Orice hotărâre pronunțată de o instanță a unui alt stat membru și declarată executabilă în conformitate cu secțiunea 2 sau certificată în conformitate cu art. 41 alineatul (1) sau cu art. 42 alineatul (1) se aplică în statul membru de aplicare în aceleași condiții ca și cum ar fi fost eliberată în statul membru în cauză.” art. 60 - Relații cu anumite convenții multilaterale „În relațiile dintre statele membre, prezentul regulament are prioritate asupra următoarelor convenții, în măsura în care acestea se referă la aspecte reglementate de prezentul regulament: (e) Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale seducției internaționale a copiilor.” Dispozițiile relevante ale Convenției de la Haga privind aspectele civile ale îndepărtării internaționale a copiilor (Ungaria a aderat la prezenta Convenție din 25 octombrie 1980, promulgată în Ungaria prin Legea nr. 14 din 1986) se citesc după cum urmează: „art.
3 „Îndepărtarea sau păstrarea unui copil trebuie considerată injustă în cazul în care - a) este încălcarea drepturilor de custodie atribuite unei persoane, unei instituții sau a oricărui alt organism, fie în comun, fie în sine, în temeiul legii statului în care copilul a fost rezident obișnuit imediat înainte de îndepărtare sau reținere; și b) în momentul îndepărtării sau reținerii acestor drepturi au fost exercitate de fapt, fie în comun, fie în monoterapie, sau ar fi fost astfel exercitate, dar pentru îndepărtare sau retenție.
Drepturile de custodie menționate la punctul a) de mai sus pot apărea, în special, prin aplicarea legii sau din cauza unei decizii judiciare sau administrative, sau din cauza unui acord care are efect juridic în temeiul legii statului respectiv.” art. 12 „În cazul în care un copil a fost îndepărtat sau reținut în mod incorect ... și, la data începerii procedurii în fața autorității judiciare sau administrative a statului contractant în care este copilul, a trecut o perioadă de mai puțin de un an de la data îndepărtării sau reținerii îndreptate, autoritatea în cauză ordonă returnarea copilului imediat…
” „În afara dispozițiilor articolului anterior, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este obligată să ordone returnarea copilului dacă persoana, instituția sau alt organism care se opun returnării sale stabilește că - ... b) există un risc grav că returnarea sa ar expune copilul la prejudicii fizice sau psihologice sau ar pune copilul într-o situație intolerabilă.” art. 16 „După primirea notificării unei îndepărtare sau reținere nelegiuială a unui copil în sensul articolului 3, autoritățile judiciare sau administrative ale statului contractant la care a fost îndepărtat sau în care a fost reținut nu decid cu privire la meritul drepturilor de custodie până când nu a fost stabilit că copilul nu trebuie returnat în temeiul prezentei convenții sau cu excepția cazului în care o cerere în temeiul prezentei convenții nu este depusă într-un timp rezonabil după primirea notificării.” Reclamantul se plânge că, din 2005, autoritățile maghiare nu au reușit să impună o decizie juridică obligatorie a instanței care îi acordă accesul la copii și drepturile de custodie.
A existat o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viața lor de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În special, autoritățile au observat obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 8 pentru a se asigura că primul reclamant ar putea avea acces la cel de-al doilea și al treilea reclamant și să își exercite în mod corespunzător responsabilitatea parentală?
Communicated on 12 December 2013
SECOND SECTION
Application no. 5493/13 Francesco CAVANI and others against Hungary lodged on 16 January 2013
STATEMENT OF FACTS
1. The first applicant is Mr Francesco Cavani, an Italian national, who was born in 1971 and lives in Formigine, Italy. The second and third applicants are his two daughters, Ester Cavani, a Hungarian/Italian national who was born in 2003, and Anna Maria Cavani, a Hungarian/Italian national who was born in 2004. The place of residence of the second and third applicants is at present unknown. The applicants are represented before the Court by Mr G. Thuan dit Dieudonné, a lawyer practising in Strasbourg. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
In June 2004 the first applicant’s then wife, whom he had married in 2002 and who is the mother of the second and third applicants, took the second and third applicants from Italy, where the family was living, to Hungary.
In August 2004 the first applicant went to Hungary. The family was supposed to travel back to Italy but the first applicant’s wife refused. The first applicant returned to Italy alone.
In December 2004 the first applicant joined his family in Hungary for the Christmas holidays and again his wife refused to return to Italy with him and kept the children with her.
In February 2005 the first applicant requested his wife in writing that she return to Italy with their daughters.
On 3 March 2005 the first applicant requested the Italian Ministry of Justice to initiate proceedings for the return of the children to Italy. On 23 March 2005 he also started proceedings before the Court of Modena (Italy) for separation from his wife and the return of his daughters to Italy.
On 25 April 2005 his wife started parallel divorce proceedings before the Buda Surroundings District Court.
On 2 May 2012, the applicants lodged a complaint before the European Commission alleging a violation of Article 11 of Council Regulation (EC) No 2201/2003 of 27 November 2003 concerning jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and the matters of parental responsibility, which is still pending.
At present the marriage between the first applicant and his ex-wife has been annulled. The second and third applicants live in an unknown location with their mother and the first applicant has been prevented from seeing them since 2005. 1. Proceedings before the Hungarian courts
On 25 August 2005 the Pest Central District Court found that the first applicant’s ex-wife was keeping the children in Hungary illegally, in violation of Article 3 of the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction (“Hague Convention”). However, it considered that given their young age, the children needed to be taken care of by their mother and therefore refused to order their return to Italy.
On 9 November 2005 the Budapest Regional Court quashed the decision of the District Court and ordered that the children be returned to Italy by 10 December 2005 at the latest, which never happened.
An enforcement order was issued against the first applicant’s ex-wife by the Buda Surroundings District Court on 26 April 2006 and upheld by the Pest County Regional Court on 5 September 2006. The decision was not enforced.
On 5 February 2007 the Buda Surroundings District Court ordered the enforcement of the decision of 9 November 2005, this time with the assistance of the police. Again, the decision was not enforced.
On 21 July 2010, following a European arrest warrant issued by the Italian authorities, the first applicant’s ex-wife was arrested by the Hungarian police but was released shortly thereafter with no consequences for a possible return of the second and third applicants to Italy.
On 14 October 2011, she was sentenced in absentia by the Buda Surroundings District Court to a 200-day fine for illegally changing the custody of a minor. 2. Proceedings before the Italian courts
On 28 November 2005, the Court of Modena granted exclusive custody of the children to the first applicant.
On 15 December 2005, the first applicant pressed criminal charges against his ex-wife for child abduction.
On an unknown date the Criminal Court of Modena sentenced the ex-wife to 18 months on parole. On 4 October 2011, following an appeal by the prosecutor, the Court of Appeal of Bologna sentenced her to 18 months without parole.
The first applicant’s ex-wife appealed against her conviction before the Italian Court of Cassation. One month before the hearing the first applicant withdrew his criminal suit in the hope of appeasing the situation and allowing his ex-wife to travel freely to Italy with their two daughters.
On 30 November 2012 the Court of Cassation quashed the judgment of the Court of Appeal of Bologna in the light of the first applicant’s decision to withdraw his criminal suit. B. Relevant domestic law
The relevant rules concerning the enforcement of contact orders are contained in Government Decree no. 149/1997 (IX. 10.) on Guardianship Authorities, Child Protection Procedure and Guardianship Procedure, which provides as follows: Section 33 “(2) A child’s development is endangered where the person entitled or obliged to maintain child contact repeatedly fails, by his or her own fault, to comply or to properly comply with the [contact rules], and thereby fails to ensure undisturbed contact… (4) Where, in examining compliance with subsections (1)-(2), the guardianship authority establishes [culpability on the parent’s side], it shall, by a decision, order the enforcement of the child contact within thirty days from the receipt of the enforcement request. In the enforcement order it shall: a) invite the omitting party to meet, according to the time and manner specified in the contact order, his or her obligations in respect of the contact due after the receipt of the order and to refrain from turning the child against the other parent, b) warn the omitting party of the legal consequences of own-fault non-compliance with the obligations under subsection (a), c) oblige the omitting party to bear any justified costs incurred by the frustration of contact. (5) Where the person entitled or obliged to maintain contact fails to meet the obligations specified in the enforcement order under subsection (4), the guardianship authority may ... a) initiate to involve the child contact centre of the child welfare service or to take the child into protection in case the maintenance of contact entails conflicts, is continuously frustrated by obstacles, or the parents have communication problems, b) initiate child protection mediation procedure … (7) If it is proved that the person liable to contact brings up the child by continuously turning him/her against the person entitled to contact and, despite the enforcement measures specified under subsections (4)-(5), fails to comply with the contact order, the guardianship authority: a) may bring an action seeking change of placement if it is the best interests of the child, b) shall file a criminal complaint ...” C. Relevant international law
The relevant provisions of Council Regulation (EC) No 2201/2003 of 27 November 2003 concerning jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and the matters of parental responsibility read as follows: Article 1 - Scope “1. This Regulation shall apply, whatever the nature of the court or tribunal, in civil matters relating to: ... (b) the attribution, exercise, delegation, restriction or termination of parental responsibility. 2. The matters referred to in paragraph 1(b) may, in particular, deal with: (a) rights of custody and rights of access” Article 2 - Definitions “For the purposes of this Regulation: 11. the term "wrongful removal or retention" shall mean a child’s removal or retention where: (a) it is in breach of rights of custody acquired by judgment or by operation of law or by an agreement having legal effect under the law of the Member State where the child was habitually resident immediately before the removal or retention; and (b) provided that, at the time of removal or retention, the rights of custody were actually exercised, either jointly or alone, or would have been so exercised but for the removal or retention. Custody shall be considered to be exercised jointly when, pursuant to a judgment or by operation of law, one holder of parental responsibility cannot decide on the child’s place of residence without the consent of another holder of parental responsibility.” Article 10 - Jurisdiction in cases of child abduction “In case of wrongful removal or retention of the child, the courts of the Member State where the child was habitually resident immediately before the wrongful removal or retention shall retain their jurisdiction until the child has acquired a habitual residence in another Member State and: (a) each person, institution or other body having rights of custody has acquiesced in the removal or retention; or (b) the child has resided in that other Member State for a period of at least one year after the person, institution or other body having rights of custody has had or should have had knowledge of the whereabouts of the child and the child is settled in his or her new environment and at least one of the following conditions is met: (i) within one year after the holder of rights of custody has had or should have had knowledge of the whereabouts of the child, no request for return has been lodged before the competent authorities of the Member State where the child has been removed or is being retained; (ii) a request for return lodged by the holder of rights of custody has been withdrawn and no new request has been lodged within the time limit set in paragraph (i); (iii) a case before the court in the Member State where the child was habitually resident immediately before the wrongful removal or retention has been closed pursuant to Article 11(7); (iv) a judgment on custody that does not entail the return of the child has been issued by the courts of the Member State where the child was habitually resident immediately before the wrongful removal or retention.” Article 11 - Return of the child “1. Where a person, institution or other body having rights of custody applies to the competent authorities in a Member State to deliver a judgment on the basis of the Hague Convention of 25 October 1980 on the Civil Aspects of International Child Abduction (hereinafter "the 1980 Hague Convention"), in order to obtain the return of a child that has been wrongfully removed or retained in a Member State other than the Member State where the child was habitually resident immediately before the wrongful removal or retention, paragraphs 2 to 8 shall apply… 3. A court to which an application for return of a child is made as mentioned in paragraph 1 shall act expeditiously in proceedings on the application, using the most expeditious procedures available in national law. Without prejudice to the first subparagraph, the court shall, except where exceptional circumstances make this impossible, issue its judgment no later than six weeks after the application is lodged… 8. Notwithstanding a judgment of non-return pursuant to Article 13 of the 1980 Hague Convention, any subsequent judgment which requires the return of the child issued by a court having jurisdiction under this Regulation shall be enforceable in accordance with Section 4 of Chapter III below in order to secure the return of the child.” Article 21 - Recognition of a judgment “1. A judgment given in a Member State shall be recognised in the other Member States without any special procedure being required.” Article 23 - Grounds of non-recognition for judgments relating to parental responsibility “A judgment relating to parental responsibility shall not be recognised: ... (c) where it was given in default of appearance if the person in default was not served with the document which instituted the proceedings or with an equivalent document in sufficient time and in such a way as to enable that person to arrange for his or her defence unless it is determined that such person has accepted the judgment unequivocally; ...” Article 40 - Scope “1. This Section shall apply to: (a) rights of access; and (b) the return of a child entailed by a judgment given pursuant to Article 11(8).” Article 41 - Rights of access “1. The rights of access referred to in Article 40(1)(a) granted in an enforceable judgment given in a Member State shall be recognised and enforceable in another Member State without the need for a declaration of enforceability and without any possibility of opposing its recognition if the judgment has been certified in the Member State of origin in accordance with paragraph 2. Even if national law does not provide for enforceability by operation of law of a judgment granting access rights, the court of origin may declare that the judgment shall be enforceable, notwithstanding any appeal.” Article 42 - Return of the child “1. The return of a child referred to in Article 40(1)(b) entailed by an enforceable judgment given in a Member State shall be recognised and enforceable in another Member State without the need for a declaration of enforceability and without any possibility of opposing its recognition if the judgment has been certified in the Member State of origin in accordance with paragraph 2. Even if national law does not provide for enforceability by operation of law, notwithstanding any appeal, of a judgment requiring the return of the child mentioned in Article 11(b)(8), the court of origin may declare the judgment enforceable.” Article 47 - Enforcement procedure “1. The enforcement procedure is governed by the law of the Member State of enforcement. 2. Any judgment delivered by a court of another Member State and declared to be enforceable in accordance with Section 2 or certified in accordance with Article 41(1) or Article 42(1) shall be enforced in the Member State of enforcement in the same conditions as if it had been delivered in that Member State.” Article 60 - Relations with certain multilateral conventions “In relations between Member States, this Regulation shall take precedence over the following Conventions in so far as they concern matters governed by this Regulation: (e) the Hague Convention of 25 October 1980 on the Civil Aspects of International Child Abduction.” The relevant provisions of the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction (Hungary acceded to this Convention of 25 October 1980, promulgated in Hungary by Law-Decree no. 14 of 1986) read as follows: Article 3 “The removal or the retention of a child is to be considered wrongful where - a) it is in breach of rights of custody attributed to a person, an institution or any other body, either jointly or alone, under the law of the State in which the child was habitually resident immediately before the removal or retention; and b) at the time of removal or retention those rights were actually exercised, either jointly or alone, or would have been so exercised but for the removal or retention. The rights of custody mentioned in sub-paragraph a) above, may arise in particular by operation of law or by reason of a judicial or administrative decision, or by reason of an agreement having legal effect under the law of that State.” Article 12 “Where a child has been wrongfully removed or retained ... and, at the date of the commencement of the proceedings before the judicial or administrative authority of the Contracting State where the child is, a period of less than one year has elapsed from the date of the wrongful removal or retention, the authority concerned shall order the return of the child forthwith… ” Article 13 “Notwithstanding the provisions of the preceding Article, the judicial or administrative authority of the requested State is not bound to order the return of the child if the person, institution or other body which opposes its return establishes that - ... b) there is a grave risk that his or her return would expose the child to physical or psychological harm or otherwise place the child in an intolerable situation.” Article 16 “After receiving notice of a wrongful removal or retention of a child in the sense of Article 3, the judicial or administrative authorities of the Contracting State to which the child has been removed or in which it has been retained shall not decide on the merits of rights of custody until it has been determined that the child is not to be returned under this Convention or unless an application under this Convention is not lodged within a reasonable time following receipt of the notice.” COMPLAINT
The applicant complains that since 2005 the Hungarian authorities have failed to enforce a legally binding court decision granting him child access and custody rights. He alleges a violation of Article 8 of the Convention. QUESTIONs TO THE PARTIES Has there been a violation of the applicants’ right to respect for their family life, contrary to Article 8 of the Convention? In particular, have the authorities observed their positive obligations under Article 8 to ensure that the first applicant could have access to the second and third applicant and properly exercise his parental responsibility?