CAVANI AND OTHERS v. HUNGARY
CAVANI AND OTHERS v. HUNGARY (CtEDO, 2013)
Comunicat la 12 decembrie 2013 SECȚIUNE Cerere nr. 5493/13 Francesco CAVANI și alții împotriva Ungariei depusă la 16 ianuarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Primul reclamant este dl Francesco Cavani, un național italian, care s-a născut în 1971 și trăiește în Formigine, Italia. Al doilea și al treilea reclamant sunt cele două fiice ale sale, Ester Cavani, un național maghiar/italian care s-a născut în 2003, și Anna Maria Cavani, un național maghiar/italian care s-a născut în 2004. Locul de reședință al al doilea și al treilea reclamant este necunoscut în prezent. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dl G. Thuan dit Dieudonné, avocat practicant la Strasbourg. În iunie 2004, prima soție a reclamantului, care s-a căsătorit în 2002 și care este mama celor de-a doua și de-a treia solicitanți, a luat al doilea și al treilea reclamant din Italia, unde locuia familia, în Ungaria. În august 2004, primul reclamant s-a dus în Ungaria. Familia trebuia să se călătorească înapoi în Italia, dar soția primului solicitant a refuzat. Primul reclamant s-a întors în Italia singur. În decembrie 2004, primul reclamant s-a alăturat familiei sale în Ungaria pentru sărbătorile de Crăciun și, din nou, soția sa a refuzat să se întoarcă în Italia cu el și a menținut copiii cu ea. În februarie 2005, prima solicitantă a solicitat în scris soția sa că se întoarce în Italia cu fiicele lor. La 3 martie 2005, prima solicitantă a solicitat Ministerului Italian al Justiției să inițieze proceduri pentru returnarea copiilor în Italia. Martie 2005 a inițiat, de asemenea, o procedură în fața Curții de Modena (Italia) pentru separare de soția sa și reîntoarcerea fiicelor sale în Italia. La 25 aprilie 2005, soția sa a inițiat o procedură paralelă de divorț în fața Curții de district Buda Din jurul. La 2 mai 2012, reclamanții au depus o plângere în fața Comisiei Europene, care susține o încălcare a articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența competentă și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și a problemelor de răspundere a părintelor, care este încă în așteptare. 10. În prezent, căsătoria dintre primul reclamant și fosta sa soție a fost anulată. Cei de-al doilea și al treilea reclamant locuiesc într-o locație necunoscută cu mama lor și primul reclamant a fost împiedicat să le vadă din 2005. Procedințe în fața instanțelor maghiare 11. La 25 august 2005, Curtea Centrală de District a Pest a constatat că fosta soție a reclamantului menținea ilegal copiii în Ungaria, în încălcarea articolului 3 din Convenția de la Haga privind aspectele civile ale îndepărtării internaționale a copiilor („Convenția Hague”). Cu toate acestea, s-a considerat că, având în vedere vârsta lor tânără, copiii trebuiau să fie îngrijiți de mama lor și, prin urmare, au refuzat să își ordone întoarcerea în Italia. 12. La 9 noiembrie 2005, Curtea Regională de Budapesta a anulat decizia Curții de District și a ordonat că copiii să fie returnați în Italia până la 10 decembrie 2005 cel târziu, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. 13. La 26 aprilie 2006, a fost eliberată o ordine de aplicare împotriva fostei soții solicitante de către Curtea de district Buda Surroundings și susținută de Curtea Regională a Județeanului Pest la 5 septembrie 2006. Hotărârea nu a fost pusă în aplicare. 14. La 5 februarie 2007, Curtea de District Buda Înconjurător a ordonat aplicarea hotărârii din 9 noiembrie 2005, de data aceasta cu ajutorul poliției. Din nou, decizia nu a fost pusă în aplicare. 15. La 21 iulie 2010, în urma unui mandat european de arestare emis de autoritățile italiene, fosta soție a reclamantului a fost arestată de către poliția maghiară, dar a fost eliberată la scurt timp după aceea fără consecințe pentru o posibilă returnare a reclamanților al doilea și al treilea în Italia. 16. La 14 octombrie 2011, a fost condamnată în absență de către Buda. Curtea de district înconjurătoare la o amendă de 200 de zile pentru modificarea ilegală a custodiei unui minor. Procedințe în fața instanțelor italiene 17. La 28 noiembrie 2005, Curtea de Modena a acordat custodia exclusivă a copiilor primului solicitant. 18. La 15 decembrie 2005, primul reclamant a impus acuzații penale împotriva fostei sale soții pentru răpire a copiilor. 19. La o dată necunoscută Curtea Penală de Modena a condamnat fosta soție la 18 luni de eliberare condiționată. La 4 octombrie 2011, după apelul procurorului, Curtea de Apel din Bologna a condamnat-o la 18 luni fără eliberare condiționată. 20. O lună înainte de audiere, fosta soție a solicitat apelarea împotriva condamnării sale la Curtea de Cassare Italiană. O lună înainte de audiere, prima reclamantă și-a retras procesul penal în speranța de a face față situației și de a permite fosta sa soție să călătorească liber în Italia cu cele două fiice ale acestora. 21. La 30 noiembrie 2012, Curtea de Casare a anulat hotărârea Curții de Apel din Bologna, având în vedere decizia primului reclamant de a retrage procedura penală. Normele relevante privind executarea ordinelor de contact sunt consemnate în Decretul Guvernului nr. 149/1997 (IX.10) privind Autoritățile de Tutelă, Procedura de Protecție a Copilului și Procedura de Tutela, care prevede următoarele: Secțiunea 33 „(2) Dezvoltarea unui copil este în pericol în cazul în care persoana întemeiată sau obligată să mențină contactul copilului în mod repetat, prin propria sa vină, eșuează să respecte sau să respecte în mod corespunzător [regulile de contact] și, prin urmare, nu asigură contactul neafectat. ... (4) În cazul în care, în examinarea conformității cu subsecțiunea (1)-2, autoritatea de protecție stabilește [culpabilitate de partea părintelui], aceasta ordonă, prin o decizie, executarea contactului cu copilul în termen de treizeci de zile de la primirea cererii de executare. a) invită partea care omite să se întâlnească, în conformitate cu timpul și modalitatea specificate în ordinea de contact, cu obligațiile sale în ceea ce privește contactul datorat după primirea ordinului și să se abțină de a întoarce copilul împotriva celuilalt părinte, b) avertizează partea care omite consecințele juridice ale nerespectării propriilor erori cu obligațiile prevăzute la subsecțiunea (a), c) obliga partea care omite să suporte orice cost justificat suportat de frustrarea contactului. (5) În cazul în care persoana care are dreptul sau obligația de a menține contactul nu respectă obligațiile specificate în ordinea de executare în temeiul subsecțiunea (4), autoritatea de protecție poate ... a) inițiați să implice centrul de contact al copilului în serviciul de bunăstare a copilului sau să ia copilului în protecție în cazul în care menținerea contactului implică conflicte, este frustrat continuu de obstacole, sau părinții au probleme de comunicare, b) inițierea procedurii de mediere a protecției copiilor .... ... (7) În cazul în care se dovedește că persoana care poate contacta aduce copilul prin transformarea continuă împotriva persoanei care au dreptul la contact și, în ciuda măsurilor de aplicare prevăzute în subsecțiunea (4)-(5), nu respectă ordinul de contact, autoritatea de protecție: a) poate aduce o acțiune care caută modificarea plasamentului în cazul în care este interesul cel mai bun al copilului; b) depune o plângere penală ...” Legea internațională relevantă 23. Dispozițiile relevante ale Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și a problemelor de răspundere a părinților se citesc după cum urmează: art. 1 - Domeniu de aplicare „1. Prezentul regulament se aplică, indiferent de natura instanței sau a tribunalului, în materie civilă referitoare la: ... (b) atribuția, exercitarea, delegarea, restricția sau terminarea responsabilității părinților. (2) Chestiunile menționate la alin. (1) lit. (b) pot aborda în special: (a) drepturile de custodie și de acces” art. 2 - Definiții „În sensul prezentului regulament: 11. termenul „înlăturare grea sau reținere” înseamnă înlăturarea sau reținerea unui copil în cazul în care: (a) este încălcarea drepturilor de custodie achiziționate prin hotărâre sau prin aplicarea legii sau prin un acord care are efect juridic în temeiul legislației statului membru în care copilul a fost rezident obișnuit imediat înainte de înlăturare sau reținere; și (b) cu condiția ca, în momentul îndepărtării sau reținerii, drepturile de custodie să fie exercitate, fie în comun, fie în monoterapie, fie ar fi fost exercitate, dar pentru îndepărtare sau reținere. Custodia se consideră exercitată în comun atunci când, în conformitate cu o hotărâre sau prin aplicarea legii, un titular de responsabilitate parentală nu poate decide asupra locului de reședință al copilului fără consimțământul altui titular de responsabilitate parentală.” art. 10 - Competența în cazul răpirii copiilor „În cazul îndepărtării sau reținerii injustificate a copilului, instanțele statului membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înaintea îndepărtării sau reținerii nelegiuite își rețin competența până când copilul a achiziționat o reședință obișnuită în alt stat membru și: (a) fiecare persoană, instituție sau alt organism care are drept de custodie achiziționat în îndepărtarea sau reținerea; (b) copilul a locuit în celălalt stat membru timp de cel puțin un an după ce persoana, instituția sau alt organism care are drepturi de custodie a avut sau ar fi trebuit să cunoască locul unde este copilul și copilul este stabilit în noul său mediu și este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare: (i) în termen de un an după ce titularul drepturilor de custodie a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoașterea locației copilului, nu a fost depusă nicio cerere de returnare în fața autorităților competente ale statului membru în care copilul a fost eliminat sau este reținut; (ii) o cerere de returnare depusă de titularul drepturilor de custodie a fost retrasă și nici o nouă cerere nu a fost depusă în termenul stabilit la lit. (i); (iii) un caz în fața instanței din statul membru în care copilul a fost rezident obișnuit imediat înainte de închiderea sau reținerea ilegală în conformitate cu art. 11 alin. (7); (iv) o hotărâre privind custodia care nu implică returnarea copilului a fost eliberată de instanțele statului membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtarea sau reținerea nedreptată.” art. 11 - Returnarea copilului „1. În cazul în care o persoană, o instituție sau alt organism care are drept de custodie se aplică autorităților competente dintr-un stat membru pentru a elibera o hotărâre pe baza Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale îndepărtării internaționale a copiilor (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980), pentru a obține returnarea unui copil care a fost îndepărtat sau reținut în mod injust într-un alt stat membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtarea sau reținerea ilegală, se aplică alineatele (2)-8). 3. O instanță la care se face cererea de returnare a unui copil, așa cum se menționează la alin. (1), acționează rapid în cadrul procedurii privind cererea, folosind cele mai rapide proceduri disponibile în legislația națională. Fără a aduce atingere primului paragraf, instanța, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale împiedică acest lucru, pronunță hotărârea sa cel târziu la șase săptămâni de la depunerea cererii. ... 8. În ciuda unei hotărâri de nereturnare în conformitate cu art. 13 din Convenția de la Haga din 1980, orice hotărâre ulterioară care necesită returnarea copilului emis de o instanță cu competență în temeiul prezentului regulament este aplicabilă în conformitate cu capitolul III secțiunea 4 de mai jos, pentru a asigura returnarea copilului.” art. 21 - Recunoașterea unei hotărâri „1. O hotărâre dată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără a fi necesară o procedură specială.” art. 23 - Motivele nerecunoscute pentru hotărârile referitoare la responsabilitatea părintelor: „Nu se recunoaște o hotărâre privind responsabilitatea părintelui: ... (c) în cazul în care aceasta a fost dată în lipsa apariției dacă persoana în lipsa sa nu a fost servită cu documentul care a instituit procedura sau cu un document echivalent în timp suficient și în așa fel încât persoana respectivă să își poată aranja apărarea, cu excepția cazului în care se constată că această persoană a acceptat hotărârea în mod neechilibrat; ...” art. 40 - Domeniu de aplicare „1. Prezenta secțiune se aplică: (a) drepturi de acces; și (b) returnarea unui copil implicat de o hotărâre dată în temeiul articolului 11 alineatul (8).” art. 41 - Drepturi de acces „1. Drepturile de acces prevăzute la art. 40 alineatul (1) litera (a) acordate într-o hotărâre executivă dată într-un stat membru sunt recunoscute și aplicabile în alt stat membru fără necesitatea unei declarații de executibilitate și fără posibilitatea de a se opune recunoașterii sale în cazul în care hotărârea a fost certificată în statul membru de origine în conformitate cu alineatul (2). Chiar dacă legislația națională nu prevede aplicarea prin aplicarea legii unei hotărâri care acordă dreptul de acces, instanța de origine poate declara că hotărârea este executabilă, în ciuda apelului.” art. 42 - Return al copilului „1. Întoarcerea unui copil menționat la art. 40 alineatul (1) litera (b) determinată de o hotărâre executivă dată într-un stat membru este recunoscută și exercițială în alt stat membru fără necesitatea unei declarații de executibilitate și fără posibilitatea de a se opune recunoașterii sale dacă hotărârea a fost certificată în statul membru de origine în conformitate cu alineatul (2). Chiar dacă legislația națională nu prevede aplicarea prin aplicarea legii, în ciuda oricărui recurs, a unei hotărâri care impun returnarea copilului menționat la art. 11 litera (b) alineatul (8), instanța de origine poate declara hotărârea executabilă.” art. 47 - Procedura de executare „1. Procedura de executare este reglementată de legea statului membru de aplicare. (2) Orice hotărâre pronunțată de o instanță a unui alt stat membru și declarată executabilă în conformitate cu secțiunea 2 sau certificată în conformitate cu art. 41 alineatul (1) sau cu art. 42 alineatul (1) se aplică în statul membru de aplicare în aceleași condiții ca și cum ar fi fost eliberată în statul membru în cauză.” art. 60 - Relații cu anumite convenții multilaterale „În relațiile dintre statele membre, prezentul regulament are prioritate asupra următoarelor convenții, în măsura în care acestea se referă la aspecte reglementate de prezentul regulament: (e) Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale seducției internaționale a copiilor.” Dispozițiile relevante ale Convenției de la Haga privind aspectele civile ale îndepărtării internaționale a copiilor (Ungaria a aderat la prezenta Convenție din 25 octombrie 1980, promulgată în Ungaria prin Legea nr. 14 din 1986) se citesc după cum urmează: „art. 3 „Îndepărtarea sau păstrarea unui copil trebuie considerată injustă în cazul în care - a) este încălcarea drepturilor de custodie atribuite unei persoane, unei instituții sau a oricărui alt organism, fie în comun, fie în sine, în temeiul legii statului în care copilul a fost rezident obișnuit imediat înainte de îndepărtare sau reținere; și b) în momentul îndepărtării sau reținerii acestor drepturi au fost exercitate de fapt, fie în comun, fie în monoterapie, sau ar fi fost astfel exercitate, dar pentru îndepărtare sau retenție. Drepturile de custodie menționate la punctul a) de mai sus pot apărea, în special, prin aplicarea legii sau din cauza unei decizii judiciare sau administrative, sau din cauza unui acord care are efect juridic în temeiul legii statului respectiv.” art. 12 „În cazul în care un copil a fost îndepărtat sau reținut în mod incorect ... și, la data începerii procedurii în fața autorității judiciare sau administrative a statului contractant în care este copilul, a trecut o perioadă de mai puțin de un an de la data îndepărtării sau reținerii îndreptate, autoritatea în cauză ordonă returnarea copilului imediat. ...” „În afara dispozițiilor articolului anterior, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este obligată să ordone returnarea copilului dacă persoana, instituția sau alt organism care se opun returnării sale stabilește că - ... b) există un risc grav că returnarea sa ar expune copilul la prejudicii fizice sau psihologice sau ar pune copilul într-o situație intolerabilă.” art. 16 „După primirea notificării unei îndepărtare sau reținere nelegiuială a unui copil în sensul articolului 3, autoritățile judiciare sau administrative ale statului contractant la care a fost îndepărtat sau în care a fost reținut nu decid cu privire la meritul drepturilor de custodie până când nu a fost stabilit că copilul nu trebuie returnat în temeiul prezentei convenții sau cu excepția cazului în care o cerere în temeiul prezentei convenții nu este depusă într-un timp rezonabil după primirea notificării.” Reclamantul se plânge că, din 2005, autoritățile maghiare nu au reușit să impună o decizie juridică obligatorie a instanței care îi acordă accesul la copii și drepturile de custodie. A existat o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viața lor de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În special, autoritățile au observat obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 8 pentru a se asigura că primul reclamant ar putea avea acces la cel de-al doilea și al treilea reclamant și să își exercite în mod corespunzător responsabilitatea parentală?