Tonello împotriva Ungariei

Comunicat la 13 ianuarie 2015 SECȚIUNE Cererea nr. 46524/14 Andrea TONELLO împotriva Ungariei depusă la 10 iunie 2014 DECLARAREA FACTELOR [A1] Reclamantul, dl Andrea Tonello, este un național italian, născut în 1971 și locuiește în Vigonza. El este reprezentat în fața Curții de către dl Serino, un avocat care practică în Roma. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a întâlnit cu fostul său partener, K.S., un național maghiar, în 2008. Ei s-au mutat împreună în Abano Terme (Italia) și au avut o fiică care s-a născut la 15 septembrie 2011. Potrivit reclamantului, după ce copilul s-a născut, K.S. a început să afișeze unele comportament obsesiv și relația lor s-a deteriorat.

În noiembrie 2011, K.S. a petrecut o săptămână în Ungaria cu fiica lor. În decembrie din același an a călătorit din nou în Ungaria cu copilul. S-a convenit că reclamantul le va aduce pe 30 decembrie și le va conduce înapoi în Italia. Pe drum în Ungaria, reclamantul a fost informat de fostul său partener că nu intenționează să se întoarcă în Italia. Reclamantul s-a întors în Italia și apoi a călătorit din nou în Ungaria, unde a fost inițial refuzat accesul la fiica sa. După câteva zile, K.S. a permis reclamantului să vadă copilul și i-a informat că el ar putea vedea din nou, cu condiția ca el să-și lase fiica să rămână în Ungaria cu K.S. și să plătească o alocație de 500 euro (EUR) pe lună. Reclamantul a respins această propunere și la 9 ianuarie 2012 s-a întors în Italia, în cazul în care a inițiat proceduri juridice împotriva K.S.

(a se vedea mai jos). 1. Procedințe în fața instanțelor maghiare inițiate de solicitant La 13 septembrie 2012, Curtea Centrală de District a Pest a constatat că fostul partener al reclamantului ținea copilul ilegal în Ungaria și a ordonat returnarea copilului la domiciliul reclamantului în Italia până la 21 septembrie 2012. Alternativ, copilul ar trebui înmânat reclamantului sau proxyul său în Budapesta cel târziu 24 septembrie din același an. La 8 noiembrie 2012, Curtea Supremă Budapesta a susținut hotărârea Curții Centrale de District Pest și a ordonat ca copilul să fie returnat în Italia până la 30 noiembrie 2012 sau la reclamantul sau proxyul său din Budapesta până la 4 decembrie 2012. Decizia a fost susținută de Curtea Supremă la 22 ianuarie 2013, însă copilul nu a fost returnat la solicitant.

Un ordin de aplicare bazat pe decizia de a doua instanță din 8 noiembrie 2012 a fost emis la 21 ianuarie 2013 împotriva fostului partener al reclamantului. Ordinul trebuia pus în aplicare cu ajutorul poliției și fostul partener al reclamantului a fost ordonat să plătească o amendă. Potrivit reclamantului, începând cu ziua depunerii prezentei cereri, ordinul nu a fost executat și autoritățile maghiare nu au localizat locul oficial de reședință al K.S. și fiica reclamantului, care se presupune că locuiește în Mezőtúr. 10. La 17 martie 2014, Curtea de District Szolnok a declarat hotărârea Curții de la Veneția (a se vedea punctul 15, mai jos). 11. La momentul depunerii prezentei cereri, două seturi de proceduri penale au fost așteptate împotriva K.S.

Procedințe inițiate de fostul partener al reclamantului 12. La 6 ianuarie 2012, fostul partener al reclamantului a inițiat o procedură în fața Curții de District Mezőtúr în vederea obținerii custodiei fiicei sale și a întreținerii copiilor. Curtea de District Mezőtúr a acordat custodia fostului partener al reclamantului prin intermediul unei măsuri intermediare. Decizia a fost declarată executoare în ciuda unui recurs interzis de către solicitant. Curtea de district Mezőtúr a suspendat acest set de proceduri, în așteptarea procedurii dinaintea Curții de districtul central Pest. Procedura dinaintea Curții de district Mezőtúr a fost întreruptă din cauza lipsei de competență a instanțelor maghiare.

Decizia de încetare a procedurii a fost confirmată de Curtea Supremă la 27 august 2013. 13. La 20 martie 2013, Curtea de district Mezőtúr a acordat o cerere de la K.S. de suspendare a ordinului de returnare emis de Înaltul Tribunal din Budapesta, însă această decizie a fost ulterior anulată de Înaltul Tribunal din Szolnok la 19 iunie 2013. La 16 octombrie 2013, Curtea de district Mezőtúr a respins o altă cerere similară. Această ultimă decizie a fost susținută de Înaltul Tribunal din Szolnok la 4 decembrie 2013. K.S. a depus, de asemenea, o cerere de încheiere a procedurii de executare, respinsă de Curtea Centrală de Pest la 4 octombrie 2013 și apoi de Curtea Înaltă de la Budapesta la 10 decembrie 2013. 2. Procedințe în fața instanțelor italiene 14. La 21 februarie 2012, reclamantul a depus o cerere la Curtea de la Veneția, cerând ca Curtea K.S., de autoritate parentală, să ordone returnarea copilului în Italia și să acorde reclamantului custodie exclusivă.

15. La 14 ianuarie 2013, Curtea de la Veneția a acordat cererea reclamantului și, la fel ca echipele sale maghiare, a ordonat returnarea imediată a copilului în Italia. 16. Procedura penală împotriva K.S. a fost inițiată de către Biroul Procurorului din Padova și a fost eliberat un mandat european de arestare împotriva ei. Legea internă relevantă 17. Normele relevante privind executarea ordinelor de contact sunt consemnate în Decretul Guvernului nr. 149/1997 (IX.10) privind Autoritățile de Tutelă, Procedură de Protecție a Copilului și Procedură de Tutelă, care prevede: Secțiunea 33 „(2) Dezvoltarea unui copil este în pericol în cazul în care persoana care are dreptul sau obligația de a menține contactul copilului neglijează în mod repetat, în mod deliberat, sau de a respecta în mod corespunzător [regulile de contact] și, prin urmare, nu asigură contactul neafectat…

(4) În cazul în care, în examinarea conformității cu subsecțiunea (1)-2, autoritatea de protecție stabilește [culpabilitate de partea părintelui], aceasta ordonă, prin o decizie, executarea contactului cu copilul în termen de treizeci de zile de la primirea cererii de executare. a) invită părții necomplementare să se întâlnească, în conformitate cu timpul și modalitatea specificate în ordinea de contact, cu obligațiile sale în ceea ce privește contactul datorat după primirea ordinului și să se abțină de a întoarce copilul împotriva celuilalt părinte, b) avertizează părțile necomplementare cu privire la consecințele juridice ale nerespectării propriilor erori în conformitate cu obligațiile prevăzute la subsecțiunea (a), c) obliga o parte necompatibilă să suporte orice cost justificat suportat de frustrarea contactului.

(5) În cazul în care persoana care are dreptul sau obligația de a menține contactul nu respectă obligațiile specificate în ordinea de executare în temeiul subsecțiunea (4), autoritatea de protecție poate ... a) inițiați implicarea centrului de contact al copilului în serviciul de bunăstare a copilului sau luați copilului în protecție în cazul în care menținerea contactului implică conflicte, sau este frustrat continuu de obstacole, sau părinții au probleme de comunicare, b) inițiați o procedură de mediere a protecției copilului … (7) În cazul în care se stabilește că, în timpul educației copilului, părinte/persoană custodiată obligată să permită accesul de către părinte/persoană nepricepută se întoarce continuu împotriva persoanei cu dreptul de contact și, în ciuda măsurilor de aplicare specificate în subsecțiunea (4)-(5), nu respectă ordinul de contact, autoritatea de protecție: a) poate introduce o acțiune care să caute o schimbare de plasament dacă este în interesul cel mai bun al copilului, b) depune o plângere penală ...” Legea internațională relevantă 18. Dispozițiile relevante ale Regulamentului UE privind recunoașterea hotărârilor se citește: art. 1 - Domeniu de aplicare „1.

Prezentul regulament se aplică, indiferent de natura instanței sau tribunalului, în materie civilă referitoare la: ... (b) atribuția, exercitarea, delegarea, restricția sau terminarea responsabilității parentale. (2) Chestiunile menționate la alineatul (1) litera (b) pot aborda în special: (a) drepturile de custodie și drepturile de acces” art. 2 - Definițiile „În sensul prezentului regulament: 11. termenul „îndepărtare sau reținere greșită” înseamnă îndepărtarea sau reținerea unui copil în cazul în care: (a) este încălcarea drepturilor de custodie achiziționate prin hotărâre sau prin aplicarea legii sau prin acordul care are efect juridic în temeiul legii statului membru în care copilul a fost rezident obișnuit imediat înainte de înlăturarea sau reținerea; și (b) cu condiția ca, în momentul îndepărtării sau reținerii, drepturile de custodie să fie exercitate, fie în comun, fie în monoterapie, fie ar fi fost exercitate, dar pentru îndepărtare sau reținere.

Custodia se consideră exercitată în comun atunci când, în conformitate cu o hotărâre sau prin aplicarea legii, un titular de responsabilitate parentală nu poate decide asupra locului de reședință al copilului fără consimțământul altui titular de responsabilitate parentală.” art. 10 - Competența în cazul răpirii copiilor „În cazul îndepărtării sau reținerii injustificate a copilului, instanțele statului membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înaintea îndepărtării sau reținerii nelegiuite își rețin competența până când copilul a achiziționat o reședință obișnuită în alt stat membru și: (a) fiecare persoană, instituție sau alt organism care are drept de custodie achiziționat în îndepărtarea sau reținerea; (b) copilul a locuit în celălalt stat membru timp de cel puțin un an după ce persoana, instituția sau alt organism care are drepturi de custodie a avut sau ar fi trebuit să cunoască locul unde este copilul și copilul este stabilit în noul său mediu și este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare: (i) în termen de un an după ce titularul drepturilor de custodie a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoașterea locației copilului, nu a fost depusă nicio cerere de returnare în fața autorităților competente ale statului membru în care copilul a fost eliminat sau este reținut;

(ii) o cerere de returnare depusă de titularul drepturilor de custodie a fost retrasă și nici o nouă cerere nu a fost depusă în termenul stabilit la lit. (i); (iii) un caz în fața instanței din statul membru în care copilul a fost rezident obișnuit imediat înainte de închiderea sau reținerea ilegală în conformitate cu art. 11 alin. (7); (iv) o hotărâre privind custodia care nu implică returnarea copilului a fost eliberată de instanțele statului membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtarea sau reținerea nedreptată.” art. 11 - Returnarea copilului „1.

În cazul în care o persoană, o instituție sau alt organism care are drept de custodie se aplică autorităților competente dintr-un stat membru pentru a elibera o hotărâre pe baza Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale îndepărtării internaționale a copiilor (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980), pentru a obține returnarea unui copil care a fost îndepărtat sau reținut în mod injust într-un alt stat membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtarea sau reținerea ilegală, se aplică alineatele (2)-8). 3. O instanță la care se face cererea de returnare a unui copil, așa cum se menționează la alin. (1), acționează rapid în cadrul procedurii privind cererea, folosind cele mai rapide proceduri disponibile în legislația națională.

Fără a aduce atingere primului paragraf, instanța, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale împiedică acest lucru, pronunță hotărârea sa cel târziu la șase săptămâni de la depunerea cererii… 8. În ciuda unei hotărâri de nereturnare în conformitate cu art. 13 din Convenția de la Haga din 1980, orice hotărâre ulterioară care necesită returnarea copilului emis de o instanță cu competență în temeiul prezentului regulament este aplicabilă în conformitate cu capitolul III secțiunea 4 de mai jos, pentru a asigura returnarea copilului.” art. 21 - Recunoașterea unei hotărâri „1.

O hotărâre dată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără a fi necesară o procedură specială.” art. 23 - Motivele nerecunoscute pentru hotărârile referitoare la responsabilitatea părintelor: „Nu se recunoaște o hotărâre privind responsabilitatea părintelui: ... (c) în cazul în care aceasta a fost dată în lipsa apariției dacă persoana în lipsa sa nu a fost servită cu documentul care a instituit procedura sau cu un document echivalent în timp suficient și în așa fel încât persoana respectivă să își poată aranja apărarea, cu excepția cazului în care se constată că această persoană a acceptat hotărârea în mod neechilibrat; ...” art. 40 - Domeniu de aplicare „1. Prezenta secțiune se aplică: (a) drepturi de acces; și (b) returnarea unui copil implicat de o hotărâre dată în temeiul articolului 11 alineatul (8).” art. 41 - Drepturi de acces „1.

Drepturile de acces prevăzute la art. 40 alineatul (1) litera (a) acordate într-o hotărâre executivă dată într-un stat membru sunt recunoscute și aplicabile în alt stat membru fără necesitatea unei declarații de executibilitate și fără posibilitatea de a se opune recunoașterii sale în cazul în care hotărârea a fost certificată în statul membru de origine în conformitate cu alineatul (2). Chiar dacă legislația națională nu prevede aplicarea prin aplicarea legii unei hotărâri care acordă dreptul de acces, instanța de origine poate declara că hotărârea este executabilă, în ciuda apelului.” art. 42 - Return al copilului „1.

Întoarcerea unui copil menționat la art. 40 alineatul (1) litera (b) determinată de o hotărâre executivă dată într-un stat membru este recunoscută și exercițială în alt stat membru fără necesitatea unei declarații de executibilitate și fără posibilitatea de a se opune recunoașterii sale dacă hotărârea a fost certificată în statul membru de origine în conformitate cu alineatul (2). Chiar dacă legislația națională nu prevede aplicarea prin aplicarea legii, în ciuda oricărui recurs, a unei hotărâri care impun returnarea copilului menționat la art. 11 litera (b) alineatul (8), instanța de origine poate declara hotărârea executabilă.” art. 47 - Procedura de executare „1. Procedura de executare este reglementată de legea statului membru de aplicare.

(2) Orice hotărâre pronunțată de o instanță a unui alt stat membru și declarată executabilă în conformitate cu secțiunea 2 sau certificată în conformitate cu art. 41 alineatul (1) sau cu art. 42 alineatul (1) se aplică în statul membru de aplicare în aceleași condiții ca și cum ar fi fost eliberată în statul membru în cauză.” art. 60 - Relații cu anumite convenții multilaterale „În relațiile dintre statele membre, prezentul regulament are prioritate asupra următoarelor convenții, în măsura în care acestea se referă la chestiuni reglementate de prezentul regulament: (e) Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale seducției internaționale a copiilor.” 19. Dispozițiile relevante ale Convenției de la Haga au citit: art. 3 „Îndepărtarea sau reținerea unui copil trebuie considerată nejustificată în cazul în care - a) este încălcarea drepturilor de custodie atribuite unei persoane, unei instituții sau a oricărui alt organism, fie în comun, fie în monoterapie, în conformitate cu legea statului în care copilul a fost rezident obișnuit imediat înainte de îndepărtare sau retenție; și b) în momentul îndepărtării sau reținerii acestor drepturi au fost exercitate de fapt, fie în comun, fie în monoterapie, sau ar fi fost astfel exercitate, dar pentru îndepărtare sau retenție.

Drepturile de custodie menționate la punctul a) de mai sus pot apărea, în special, prin aplicarea legii sau din cauza unei decizii judiciare sau administrative, sau din cauza unui acord care are efect juridic în temeiul legii statului respectiv.” art. 12 „În cazul în care un copil a fost îndepărtat sau reținut în mod incorect ... și, la data începerii procedurii în fața autorității judiciare sau administrative a statului contractant în care este copilul, a trecut o perioadă de mai puțin de un an de la data îndepărtării sau reținerii îndreptate, autoritatea în cauză ordonă returnarea copilului imediat…

” „În afara dispozițiilor articolului anterior, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este obligată să ordone returnarea copilului dacă persoana, instituția sau alt organism care se opun returnării sale stabilește că - ... b) există un risc grav că returnarea sa ar expune copilul la prejudicii fizice sau psihologice sau ar pune copilul într-o situație intolerabilă.” art. 16 „După primirea notificării unei îndepărtare sau reținere nelegiuială a unui copil în sensul articolului 3, autoritățile judiciare sau administrative ale statului contractant la care a fost îndepărtat sau în care a fost reținut nu decid cu privire la meritul drepturilor de custodie până când nu a fost stabilit că copilul nu trebuie returnat în temeiul prezentei convenții sau cu excepția cazului în care o cerere în temeiul prezentei convenții nu este depusă într-un timp rezonabil după primirea notificării.” COMPLAINTA Reclamantul se plânge că autoritățile maghiare nu au reușit să impună o decizie juridică obligatorie a instanței din 8 noiembrie 2012 care ordonă returnarea fiicei sale în Italia.

Afirmă încălcarea articolului 8 din Convenție. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în conformitate cu art. 8 din Convenție? În special, autoritățile și-au îndeplinit obligația pozitivă în temeiul articolului 8 de a se asigura că reclamantul ar putea avea acces la fiica sa și să își exercite în mod corespunzător responsabilitatea parentală? [A1]

Communicated on 13 January 2015

SECOND SECTION

Application no. 46524/14 Andrea TONELLO against Hungary lodged on 10 June 2014

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS [A1]

PLEASE DO NOT REMOVE