- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 decembrie 2013
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Affaire communiquée
Zsupun-Capota împotriva României
Traducere în română Auto
Comunicat la 18 decembrie 2013 Secțiunea a treia Cerere nr 27244/10 Iulia-Daniela ZSUPUN-CAPOTA împotriva României introdusă la 26 aprilie 2010 EXPOSAT DE FAPTE CENTRALĂ, dl Iulia-Daniela Zsupun-Capota, este un resortisant român născut în 1970 și rezident în Beiuș. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cauzei La o dată nespecificată, recurenta a fost însoțită de A.M.L. din uniunea lor născută, la 11 februarie 2005, copilul A.D.C. Cuplul a divorțat în 2006 și custodia copilului a fost încredințată recurentei. A.M.L. a unui drept de vizită asupra copilului. Din cauza relațiilor tensionate dintre foștii soți, un asistent social trebuia să însoțească A.M.L.
atunci când a trebuit să își exercite dreptul de a vizita la domiciliul recurentei. La o dată nespecificată, recurenta a împiedicat A.M.L. să profite de dreptul său de a vizita ceea ce a condus la condamnarea sa la plata unei amenzi administrative. De asemenea, prin hotărârea definitivă n 365/2007, Tribunalul de Primă Instanță din Tecuci a condamnat-o pe reclamantă la plata unei amenzi, pentru bătăi și răniri pe A.M.L.L.L.L. incidentul din 23 august 2008 23 August 2008, A.M.L., însoțit de un polițist și de S.E., s-a mutat la domiciliul recurentei pentru a căuta A.M.C. în cadrul programului său de vizită. recurenta nu și-a dat acordul ca copilul să plece cu A.M.L. și a fost întocmit un proces-verbal pentru a constata acest fapt.
A.M.L. a plecat împreună cu A.D.C. recurenta i-a urmat și cu un proces-verbal La un moment dat, ea și-a chemat copilul. Acesta din urmă și-a părăsit tatăl și s-a îndreptat către reclamantă. O ceartă a avut loc în mijlocul străzii dintre reclamantă și A.M.L. Acesta din urmă ar fi prins-o pe reclamantă cu o inimă stângă, l-ar fi lovit cu pumnii și picioarele, astfel încât ea a căzut și a rămas la sol pentru o scurtă perioadă de timp. Recurenta s-a întors și s-a dus la sediul poliției împreună cu copilul ei, a declarat polițiștilor că au fost atacați de A.M.L., care i-ar fi scos urechile. În august 2008, recurenta a fost examinată în cadrul Departamentului de Medicină Legală din Bihor. Potrivit raportului medico-legală întocmit, recurenta prezenta leziuni la nivelul capului și piciorului care puteau fi produse la 23 august 2008 prin lovituri cu și împotriva obiectelor dure, care necesitau trei zile de îngrijire medicală.
O nouă examinare medicală, un nou raport de expertiză a constatat că ea a suferit de la mai puțin acuzie la inima stângă ca sechele de politraumatism data de 23 august 2008. Acest raport a indicat faptul că leziunea avea nevoie de 15 zile de îngrijire medicală. Acest diagnostic a fost confirmat printr-un raport de expertiză medico-legale din 10 februarie 2009, care a adăugat că leziunea descrisă ar fi putut fi cauzată de o lovitură cu un obiect dur sau cu mâna pe pavilion de lan. Plângerea penală împotriva A.M.L. 25 În august 2008, recurenta sesiza Tribunalul de Primă Instanță din Beiuș cu privire la o plângere penală împotriva A.M.L. pe care o acuza de bătăi și răniri cu ocazia incidentului din 23 august 2008. 10. În septembrie 2008, reclamanta a declarat că, în timpul incidentului, fostul ei soț l-a lovit și l-a tras în piept și l-a lovit în picior.
A.M.L. a fost, de asemenea, ascultat și a negat faptele reproșate. 11. Mai mulți martori au fost interogați. S.E. și B.I.I. au declarat că au întâlnit-o pe reclamantă după incident și că aceasta prezenta înroșiri pe față și că a indicat A.M.L. ca autor al agresiunii. S.A.M. A.M.L. a formulat o plângere penală împotriva martorului S.A.M. pe care l-a acuzat de mărturie falsă, dar a fost pronunțat un refuz în favoarea acestuia din urmă. 13. printr-o rechiziționare din 13 aprilie 2009, Parchetul a ordonat rejudecarea în judecată a șefului loviturilor și a rănilor. 14. Tribunalul a solicitat recurentei să explice diferențele existente între declarația sa din 23 august 2008 (punctul 7 de mai sus) și cea din 10 septembrie 2008 și cea din 10 septembrie 2008 că prima declarație fusese făcută în grabă și în urma șocului evenimentelor, justificând astfel anumite omisiuni.
15. Prin hotărârea din 7 iulie 2009, Tribunalul de Primă Instanță din Beiuș l-a condamnat pe A.M.L. al șefului bătăilor și rănirilor la plata unei amenzi penale de 600 de lei românești. Tribunalul de Primă Instanță a considerat că dovezile cazului, și anume declarațiile martorilor combinate cu concluziile raportului de expertiză judiciară din 10 iulie 2009 În februarie 2009, s-a întemeiat responsabilitatea penală a A.M.L. 16. A.M.L. a formulat un recurs în recurs, în sensul că nu a comis faptele și că, în orice caz, faptele reproșate nu prezentau un pericol social suficient pentru a fi calificate drept infracțiune. 17. Parchetul și reclamanta au solicitat respingerea acestui recurs în recurs.
18. Printr-o hotărâre definitivă din 2 noiembrie 2009, Tribunalul departamental din Bihor a acceptat recursul din A.M.L. și, pe baza articolului 10 litera (a) din CPP, l-a acuzat pe acesta din urmă pe motiv că realitatea faptelor nu fusese stabilită. Instanța departamentală a îndepărtat declarațiile recurentei și ale S.A.M. din dosar, pe motiv că acestea erau subiective și, pe baza declarațiilor P.V.C. și d Dreptul intern relevant 19. La art. 180 din Codul penal de sancționare a bătăilor și a altor acte de violență, așa cum este în vigoare la data faptelor, este prezentat în cauza E.M. c. România (n 43994/05, § 41, 30 octombrie 2012). GRIEF Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plânge de eficiența investigației efectuate de autoritățile interne în urma acuzațiilor sale de violență comise de fostul ei soț.
ÎNTREBARE către părți A fost încălcată de către autorități obligațiile lor pozitive inerente art. 3 și 8 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis M.C. c. Bulgaria, nr. 39272/98, CEDO 2003-XII), având în vedere modul în care acestea au tratat faptele și au desfășurat ancheta cu privire la …
Communiquée le 18 décembre 2013
TROISIÈME SECTION
Requête n o 27244/10 Iulia-Daniela ZSUPUN-CAPOTA contre la Roumanie introduite le 26 avril 2010
EXPOSÉ DES FAITS
1. La requérante, M me Iulia-Daniela Zsupun-Capota, est une ressortissante roumaine née en 1970 et résidant à Beiuș. A. Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. 1. Le contexte de l’affaire 3. À une date non précisée, la requérante épousa A.M.L. De leur union naquit, le 11 février 2005, l’enfant A.D.C. Le couple divorça en 2006 et la garde de l’enfant fut confiée à la requérante. A.M.L. bénéficia d’un droit de visite sur l’enfant.
En raison des relations tendues entre les ex-époux, un assistant social devait accompagné A.M.L. lorsqu’il devait exercer son droit de visite au domicile de la requérante. À une date non précisée, la requérante empêcha A.M.L. de profiter de son droit de visite ce qui a conduit à sa condamnation au versement d’une amende administrative. De même, par le jugement définitif n o 365/2007, le tribunal de première instance de Tecuci condamna la requérante au versement d’une amende, pour coups et blessures sur A.M.L. 2. L’incident du 23 août 2008
Le 23 août 2008, A.M.L., accompagné d’un policier et de S.E., se déplaça au domicile de la requérante afin de chercher A.D.C. dans le cadre de son programme de visite. La requérante ne s’opposa pas à ce que l’enfant parte avec A.M.L. et un procès-verbal fut dressé pour constater ce fait.
A.M.L. partit accompagné de A.D.C. La requérante les suivit et à un certain moment, elle appela son enfant. Ce dernier quitta son père et se dirigea vers la requérante. Une dispute eut lieu en pleine rue entre la requérante et A.M.L. Ce dernier aurait attrapé la requérante par l’oreille gauche, l’aurait frappée à coups de poings et de pieds, de sorte qu’elle tomba et resta au sol un court moment. 7 . La requérante se redressa et se rendit au siège de la police accompagnée de son enfant. Elle déclara auprès des policiers avoir été agressée par A.M.L. qui lui aurait tiré les oreilles.
Le 26 août 2008, la requérante fut examinée au département de médicine-légale de Bihor. Selon le rapport médico-légal établi, la requérante présentait des lésions au niveau de l’oreille et de la jambe qui avaient pu être produites le 23 août 2008 par des coups avec et contre des objets durs, lésions qui nécessitaient trois jours de soins médicaux. À la suite d’un nouvel examen médical, un nouveau rapport d’expertise constata qu’elle souffrait d’hypoacousie à l’oreille gauche comme séquelle du polytraumatisme datant du 23 août 2008. Ce rapport indiqua que la lésion nécessitait quinze jours de soins médicaux. Ce diagnostic fut confirmé par un rapport d’expertise médico-légale du 10 février 2009 qui ajouta que la lésion décrite avait pu être causée par un coup avec un objet dur ou avec la main sur le pavillon de l’oreille. 3. La plainte pénale dirigée contre A.M.L.
Le 25 août 2008, la requérante saisit le parquet près le tribunal de première instance de Beiuș d’une plainte pénale contre A.M.L. qu’elle accusait de coups et blessures lors de l’incident du 23 août 2008.
Le 10 septembre 2008, interrogée par le parquet, la requérante déclara que, lors de l’incident, son ex-époux lui avait frappé et tiré l’oreille et lui avait donné un coup de pied dans la jambe. A.M.L. fut également entendu et il nia les faits reprochés.
Plusieurs témoins furent interrogés. S.E. et B.I.I. déclarèrent avoir rencontré la requérante après l’incident et que celle-ci présentait des rougeurs sur le visage et qu’elle avait indiqué A.M.L comme auteur de l’agression. S.A.M. déclara qu’il avait vu la requérante se faire frapper par un individu avec les poings et les pieds. P.V.C. déclara qu’en entendant du bruit, elle était sortie dans la rue où elle avait vu la requérante et A.M.L. se disputer.
A.M.L. forma une plainte pénale contre le témoin S.A.M. qu’il accusait de faux témoignage mais un non-lieu fut rendu en faveur de ce dernier.
Par un réquisitoire du 13 avril 2009, le parquet ordonna le renvoi en jugement d’A.M.L. du chef de coups et blessures.
Le tribunal demanda à la requérante d’expliquer les différences existant entre sa déclaration du 23 août 2008 (paragraphe 7 ci-dessus) et celle du 10 septembre 2008. La requérante indiqua que la première déclaration avait été faite à la hâte et sous le choc des événements, ce qui justifiait certaines omissions.
Par un jugement du 7 juillet 2009, le tribunal de première instance de Beiuș condamna A.M.L. du chef de coups et blessures au versement d’une amende pénale de 600 lei roumains. Le tribunal de première instance jugea que les preuves du dossier, à savoir les déclarations des témoins combinées avec les conclusions du rapport d’expertise médico-légale du 10 février 2009, fondaient la responsabilité pénale d’A.M.L.
A.M.L. forma un pourvoi en recours, en soutenant qu’il n’avait pas commis les faits et qu’en tout état de cause, les faits reprochés ne présentaient pas un danger social suffisant pour être qualifiés d’infraction.
Le parquet et la requérante demandèrent le rejet de ce pourvoi en recours.
Par un arrêt définitif du 2 novembre 2009, le tribunal départemental de Bihor fit droit au recours d’A.M.L. et, se fondant sur l’article 10 lettre a) du CPP, acquitta ce dernier au motif que la réalité des faits n’avait pas été établie. Le tribunal départemental écarta les déclarations de la requérante et de S.A.M. du dossier, au motif qu’elles étaient subjectives et, se fondant sur les déclarations de P.V.C. et d’A.M.L., conclut qu’il ne ressortait pas avec certitude des preuves que ce dernier avait agressé la requérante. B. Le droit interne pertinent
L’article 180 du code pénal sanctionnant « les coups et autres violences », tel qu’en vigueur à l’époque des faits, est présenté dans l’affaire E.M. c. Roumanie , (n o 43994/05, § 41, 30 octobre 2012). GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de l’inefficacité de l’enquête menée par les autorités internes à la suite de ses allégations de violences commises par son ex-époux.
QUESTION AUX PARTIES
Y a-t-il eu violation par les autorités de leurs obligations positives inhérentes aux articles 3 et 8 de la Convention (voir, mutatis mutandis , M.C. c. Bulgarie , n o 39272/98, CEDH 2003-XII), eu égard à la manière dont elles ont traité les faits et mené l’enquête relative à l’atteinte alléguée à l’intégrité physique de la requérante.