CtEDO 17.04.2012 Auto

CASE OF PASCAL v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
17.04.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
No violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8-1 - Respect for family life)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF PASCAL v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1976 și trăiește în ClujNapoca, România. Reclamantul a fost căsătorit cu O.M.M. și cuplul a avut o fiică, N.M.E.P., care s-a născut la 8 iunie 2004. La 1 august 2006, după separarea reclamantului și O.M.M., el a luat o procedură împotriva O.M.M., în căutarea unei injuncții pentru drepturile de contact interioare cu fiica sa. 10. Prin hotărârea din 3 august 2006, Curtea de District ClujNapoca a permis acțiunea reclamantului din 1 august 2006. El a afirmat că reclamantul își poate vedea fiica în fiecare duminică, între orele 10:00 și 13:00, la casa mamei sau în altă parte. O.M. a recurs împotriva hotărârii. 11. Prin hotărârea finală din 19 octombrie 2006 Curtea de județ Cluj a permis un recurs de către O.M.M. Prin hotărârea finală din 29 noiembrie 2006, Curtea de District ClujNapoca, într-o a doua sesiune de procedură, a permis acțiunea reclamantului din 1 august 2006. La 7 martie 2007, reclamantul a introdus o procedură împotriva O.M.M., cerând o injuncție pentru drepturile de contact excepționale la 28, 29 și 30 martie 2007 între ora 10:00 și ora 13:00 14. Prin hotărâre finală din 8 martie 2007 Curtea de district ClujNapoca a permis în parte acțiunea reclamantului și a recunoscut dreptul său de a vizita fiica sa în mod excepțional la 29 martie 2007 între ora 10:00 și ora 13:00. la casa O.M.M. sau în altă parte, pe motivul că a fost în interesul copilului să păstreze legăturile familiale cu tatăl ei și rudele ei. 15. La o dată neespecificată în 2007 reclamantul a introdus o procedură împotriva O.M.M., cerând o injuncție pentru drepturi de contact excepționale la 29, 30 și 31 mai și 1 iunie 2007 între orele 10:00 și orele 13:16. Prin o hotărâre finală din 24 mai 2007, Curtea de District ClujNapoca a permis în parte acțiunea reclamantului și a recunoscut dreptul său de a vizita fiica sa în mod excepțional la 30 mai și 1 iunie 2007 între orele 10:00 și 13:00, la casa O.M.M. sau în altă parte, pe motiv că este în interesul copilului de a păstra legăturile familiale cu tatăl ei și rudele sale. 17. La o dată neespecificată în 2007 reclamantul a interzis o procedură împotriva O.M.M., cerând o injuncție pentru drepturile de contact excepționale pentru vacanța de Crăciun din 2007. 18. Prin hotărârea din 20 decembrie 2007 Curtea de district ClujNapoca a permis acțiunea reclamantului pentru drepturile de contact excepționale pentru vacanța de Crăciun din 2007. Acesta a susținut că, având în vedere relația tensă dintre părinții, ar fi în interesul cel mai bun al copilului și mai puțin stresant pentru ea dacă ar putea întâlni tatăl ei departe de casa mamei sale. În consecință, a permis reclamantului să ia copilul departe de casa mamei sale timp de șapte zile, începând din 22 decembrie 2007. O.M. apelează împotriva hotărârii. 19. Prin o hotărâre finală din 1 februarie 2008, Curtea județului Cluj a respins recursul O.M.M. împotriva hotărârii din 20 decembrie 2007. Prin hotărârea din 15 februarie 2007, Curtea de District ClujNapoca a permis acțiunea reclamantului de divorț, a acordat custodia exclusivă a copilului O.M.M. și a ordonat reclamantului să plătească asistența lunară pentru copii. Se bazează pe declarații de martor și pe investigația socială a Autorității de Gardiană Cluj (Autorita Tutelară Cluj) și recomandarea instanței de judecată a susținut că mama era principala îngrijitoare a copilului. Prin urmare, a considerat că mama a fost capabilă să asigure dezvoltarea emoțională și fizică a N.M.E.P. și că prezența ei era încă esențială, având în vedere vârsta copilului. Hotărârea a fost finală, deoarece nici reclamantul, nici O.M., nici O.M. nu au făcut apel împotriva acesteia. 22. La 25 septembrie 2006, Centrul județului pentru copii abuzați atașat la Serviciile Sociale și de Protecție Copilului (Hotărârea Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – Centrul Județean de Intervenție pentru Copilul Abuzat) a elaborat un raport psihosocial în ceea ce privește N.M.E.P. Potrivit raportului, Centrul pentru Copii Abuzați a efectuat o anchetă în acest caz după ce au fost informați de O.M.M. că tatăl copilului s-a purtat în mod necorespunzător față de fiica sa prin baie cu ea fără să poarte lenjerie, și a neglijat copilul când a fost lăsată singură cu el. Raportul a afirmat, de asemenea, că, în urma unei discuții cu ambii părinți, ei au acuzat unul altul de comportament necorespunzător față de copil care a influențat negativ comportamentul minorului. În plus, O.M.M. a acuzat, de asemenea, reclamantul de a fi fizic agresiv față de ea în ianuarie 2006. În consecință, ambii părinți au fost invitați, și au fost de acord, să participe la sesiuni de consiliere psihologică la Centrul de Consiliu pentru Copiii Abuzați. Tatăl copilului a fost informat în mai multe ocazii că comportamentul său în baie goală cu fiica sa ar putea influența relația cu ea și ar putea avea consecințe negative neprevăzute. Raportul a concluzionat că situația copilului trebuie monitorizată și că părinții trebuie să continue sesiunile de consiliere psihologică din centru. 23. La 5 decembrie 2007, Centrul pentru Copii Abuzați atașați la Serviciile Sociale și de Protecție Copilului a elaborat un raport de evaluare psihologică privind N.M.E.P. Raportul a declarat, printre altele, că copilul se dezvolta normal pentru vârsta ei. Ea se simțea mai aproape de mama ei și a evaluat-o în termeni pozitivi. A început să fie supărată când a fost întrebată despre tatăl ei. Tatăl a fost reprezentat într-un mod negativ din cauza situației tense între părinți. Niciuna dintre acțiunile tatălui nu a fost primită pozitiv, iar ea nu a vrut ca tatăl ei să viziteze, din cauza situației tense cu mama ei. Ea a considerat că vizitele tatălui ei este un proces negativ. Tatăl ei a fost exclus din descrierea familiei sale, care, în opinia ei, constă din mama ei și bunicii ei materni. Ea a refuzat să discute despre orice posibil abuz sexual de către tatăl ei. Raportul a concluzionat că copilul a fost speriat de situația tensă dintre părinții ei, și că, în consecință, ea nu a vrut să primească vizite de la tatăl ei. În plus, nu a existat dovezi clare că a fost abuzată sexual de niciunul dintre părinții ei. 24. La 6 decembrie 2010, Centrul pentru Copii Abuzați atașați la Serviciile Sociale și de Protecție Copilului a informat guvernul, printre altele, că au fost făcute încercări de a media relația dintre solicitant și fosta sa soție pentru a le ajuta să protejeze interesul superior al copilului. În 2006 au fost solicitate părinților să participe la sesiuni de consiliere psihologică. După patru întâlniri, reclamantul a decis că sesiunile nu au fost utile și a întrerupt participarea la acestea. 25. Într-o dată neespecificată în 2007 reclamantul a introdus proceduri de injuncție împotriva O.M.M., în căutarea de a stabili un program pentru drepturile de vizită. El a solicitat instanței să ordone O.M.M. să-i permită să-și vadă fiica duminică la 8 mai, 8 iunie, 14 iulie, 11 și 24 noiembrie; o săptămână pentru Paștele Ortodox și una la fiecare doi ani; în august; o săptămână între octombrie decembrie, ianuariemarț și aprilie iunie; și să-i permită să părăsească țara cu copilul cel puțin o săptămână în timpul petrecut împreună și în august 2007. 26. Prin hotărârea din 7 iunie 2007, Curtea de district ClujNapoca a permis în parte acțiunea reclamantului, încercând să stabilească un program pentru drepturile de vizită. În baza declarațiilor martorilor părților și a raportului elaborat de Centrul județului pentru copiii abuzați atașați de Serviciile Sociale și de Protecție a Copilului, instanța a susținut că tatăl poate vizita copilul și a petrece câteva ore pe săptămână cu ea în absența mamei. Lipsa mamei ei ar evita orice situație stresantă pentru copilul cauzată de tensiunea dintre părinți. De asemenea, contactul cu tatăl ei ar fi binevenit și binevenit pentru copil atâta timp cât N.M.E.P. are nevoie de atenția ambilor părinți pentru dezvoltarea ei emoțională și fizică echilibrată, care nu ar putea fi realizate în prezența ambelor părinți. Potrivit anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului, condițiile de viață ale acesteia erau adecvate. Faptul că suplimentul anchetei sociale, pe care Curtea nu l-a ordonat, a menționat că camerele din casa sa arătau nedorite, fără să furnizeze detalii despre motivul pentru care nu ar fi în stare să găzduiască un copil, nu a putut fi considerat un motiv bine fundamentat pentru refuzarea contactului reclamantului cu fiica sa. În plus, argumentele O.M.M. că reclamantul nu a fost capabil să aibă grijă de copil au fost respinse de declarațiile de martor disponibile. 27. În ceea ce privește cererea reclamantului de a fi permisă ocazional să ia copilul din țară, instanța de district a susținut că, indiferent de poziția părintelui, minorul a avut dreptul legal de a întâlni rudele sale, inclusiv cele paternale. Rudele paternale au întâlnit copilul și au avut bunăstarea ei la inimă. În cazul N.M.E.P., ea a avut legături atât cu culturile române și franceze, și ea nu a putut fi negată dreptul de a menține aceste contacte directe cu cele două țări. În plus, nici o dovadă a susținut argumentul O.M.M. că reclamantul nu va reîntoarce copilul în România. Copilul a fost lăsat singur cu reclamantul înainte și el întotdeauna a returnat-o la mama ei. În plus, martorii au declarat că ori de câte ori O.M. nu a fost de acord să lase copilul în pace cu el, el nu a insistat pe O.M.M. făcând acest lucru. De asemenea, ea nu a exprimat niciodată îngrijorarea că reclamantul nu va reîntoarce copilul la ea. Reclamantul nu a putut indica datele pentru călătoria în străinătate și pentru întoarcerea în România prin furnizarea de bilete de avion nu a putut fi considerat argumente pentru concedierea cererii sale, deoarece a fost sarcina instanței de a stabili aceste date. De asemenea, reclamantul a furnizat numele și adresele tuturor rudelor sale, în cazul în care ar dori să ia copilul. În consecință, după ce s-a stabilit că programul sugerat de către solicitant nu era în interesul minorului, instanța a stabilit un program de drepturi de contact pentru solicitant și a permis să ia copilul departe de casa O.M.M., chiar și în absența ei și fără consimțământul ei: duminică, la 14 iulie și între 1 și 15 august; în fiecare al doilea an la 8 iunie, o săptămână la Paște și o săptămână la Crăciun. În plus, instanța a permis reclamantului să-l scoată din România, chiar și fără consimțământul O.M.M., în fiecare al doilea an pentru o săptămână la Paște și pentru Crăciun și anual între 1 și 15 august. Părțile au apelat împotriva hotărârii. O.M.M. a cerut instanței, printre altele, să ordone o evaluare psihologică a copilului, dar reclamantul a contestat cererea O.M.M. 28. Prin hotărârea din 14 noiembrie 2007, Curtea județului Cluj a respins cererea O.M.M. de evaluare psihologică a copilului, din cauza faptului că ar fi neconclusiv pentru acest caz și a permis apelul reclamantului în parte. De asemenea, a permis reclamantului să ia copilul de la casa O.M.M. în fiecare an, la 24 noiembrie, chiar și în absența ei, și a susținut hotărârea din 7 iunie 2007. Hotărârea a devenit finală la 5 aprilie 2008, întrucât recursul părților asupra punctelor de drept (recursuri) a fost respins de Curtea de Apel Cluj. 29. La o dată neespecificată în 2009, după mutarea O.M. și a fiicei sale în Regatul Unit într-o dată neespecificată în 2009, reclamantul a introdus o procedură împotriva O.M.M., în căutarea unui nou program de contact și a unei injuncții pentru ca fiica sa să fie adusă acasă la O.M.M. în cheltuielile O.M. în temeiul pedepsei de 50 de lei români noi (RON) (aproximativ 13 euro) în compensare zilnică pentru orice întârziere în următoarele date: în fiecare secunda duminică; în fiecare al doilea an la 8 iunie, la Paștea Ortodoxă și la Crăciun; și anual între 1 și 15 august. 30. Prin hotărârea din 12 noiembrie 2009 Curtea de District ClujNapoca a permis în parte acțiunea reclamantului. Acesta a susținut că schimbarea reședinței copilului într-o țară diferită a justificat acțiunea reclamantului pentru un nou program de contact. Cu toate acestea, instanța a considerat că programul sugerat de solicitant era prea fatigant pentru copil, ținând seama de vârsta ei tânără și de nevoia ei de a participa la școală. În acest sens, instanța a susținut că perioada de Paște Ortodox ar dovedi o oportunitate bună pentru reclamantul de a vizita fiica sa la casa ei și i-ar da posibilitatea de a întâlni copilul într-un mediu familiar pentru cei din urmă. Pentru vacanțe de iarnă și vară, când reclamantul și fiica lui puteau petrece mai mult timp împreună, i s-a permis să-și ia fiica departe de casa mamei ei, deoarece ar fi suficient timp pentru copilul să se odihnească și să se joace. În plus, instanța a considerat că părinții trebuie să împărtășească cheltuielile de călătorie ale copilului pentru vacanțele de vară și de iarnă, în timp ce cheltuielile de călătorie pentru Paște vor fi suportate de tatăl său. În plus, având în vedere comportamentul obstructiv anterior al O.M.M. în ceea ce privește executarea hotărârilor, instanța i-a ordonat să plătească o compensație zilnică RON 50 (aproximativ 13 EUR) pentru orice întârziere dacă nu a respectat programul de contact stabilit de instanță, după cum urmează: anual la Paștea Ortodoxă la domiciliul copilului în Regatul Unit, la cheltuielile reclamantului și între 1 și 15 august la costurile ambelor părinți; și o săptămână la doi ani pentru Crăciun, la costurile ambelor părinți. Prin hotărârea din 23 februarie 2010, Curtea județului Cluj a permis apelul reclamantului împotriva hotărârii din 12 noiembrie 2009, în parte. Acesta a susținut că, la fiecare doi ani de la Paștele Ortodoxe, copilul trebuie să călătorească în România și să rămână la domiciliul reclamantului. Cheltuielile ar fi suportate de ambii părinți și de copil ar fi însoțite de mama în timpul zborului în afara Regatului Unit și de tatăl în timpul zborului de întoarcere acasă. În plus, tatăl ar putea călători să-și viziteze fiica în fiecare a doua lună pentru ultimul weekend al lunii, în timp ce mama a trebuit să aducă copilul în România acasă la tatăl ei în fiecare a doua lună pentru ultimul weekend al lunii. Ambii părinți au trebuit să-și plătească propriile cheltuieli de călătorie. Vizitele lunare de călătorie nu au putut avea loc în jurul perioadei de Paște și Crăciun, atunci când programul de contact stabilit de prima instanță a aplicat. În cele din urmă, a susținut dispozițiile rămase ale hotărârii din 12 noiembrie 2009. 32. Reclamantul a informat Curtea într-o dată neespecificată în 2011 că O.M.M. a apelat asupra punctelor de drept (recurt) împotriva hotărârii din 23 februarie 2010 și că apelul (recurturile) a fost permis. El a susținut că programul de contact a fost modificat de hotărârea finală, în măsura în care el a fost forțat să călătorească în Regatul Unit în ultima duminică a fiecărei luni pentru a-și vedea fiica. În plus, potrivit lui, hotărârea nu se referă la datoria mamei de a-și aduce fiica la el pentru sărbătorile de Crăciun și de vară. În plus, pentru Paște, el ar putea să-și vadă fiica o dată la doi ani începând din 2010, dar doar pentru două zile și nu pentru o săptămână. Sărbătorirea de Paște a fost singura dată când tribunalele i-au ordonat mamei să-l aducă pe N.M.E.P. la el. La 20 august și 15 octombrie 2006, un judecător a încercat să pună în aplicare hotărârea din 3 august 2006. Rapoartele privind aplicarea de către judecător au declarat că O.M. i-a părăsit casa cu intenția de a preveni executarea hotărârii, deși ea a fost notificată de vizitele judecătorului; și, de asemenea, a permis reclamantului să-și vadă fiica în casa ei și în prezența ei, dar nu a fost de acord pentru el să o ia. 34. La 10 și 17 decembrie 2006, un judecător angajat de solicitant a încercat să pună în aplicare hotărârea din 29 noiembrie 2006. Rapoartele privind aplicarea măsurilor de punere în aplicare efectuate de judecată în aceleași date au declarat că O.M.M. a permis reclamantului să-și vadă fiica acasă, dar nu a fost de acord ca el să o ia. 35. La 29 martie 2007, un judecător angajat de solicitant a încercat să pună în aplicare hotărârea din 8 martie 2007. Raportul privind aplicarea măsurilor de punere în aplicare produs de către judecătorul de judecată în aceeași dată a declarat că O.M.M. a permis reclamantului să-și vadă fiica acasă, dar nu a fost de acord că o poate duce în altă parte, deoarece N.M.E.P. a refuzat să plece cu tatăl ei. În cele din urmă, cei doi părinți au convenit că fiica lor ar putea pleca dacă ea ar fi însoțită de mama ei. 36. La 16 aprilie 2008, un judecător angajat de solicitant a încercat să pună în aplicare hotărârea din 7 iunie 2007. În aceeași dată, judecătorul a notificat O.M.M. că, la 25 aprilie 2008, reclamantul a vrut să ia N.M.E.P. în Franța pentru o săptămână la Paște. 37. La o dată neespecificată în 2008 O.M.M. a contestat procedurile de aplicare deschise împotriva ei la 16 aprilie 2008. 38. La 22 aprilie 2008, judecătorul a solicitat Agenției Cluj de Asistență Socială și Protecție Copilului să-l delegate la domiciliul O.M.M. la 25 aprilie 2008, din cauza respingerilor repetate ale O.M.M. pentru a permite reclamantului să aibă contact cu fiica sa. 39. La 25 aprilie 2008, judecătorul a însoțit reclamantul la domiciliul O.M.M. Raportul de punere în aplicare produs de judecată în aceeași dată a declarat că este imposibil să se impună hotărârea, deoarece nici mamă, nici fiica nu era prezentă, iar O.M. a scris reclamantului că a plecat în vacanță pentru Paște. 40. La 12 mai 2008, Agenția Cluj de Asistență Socială și Protecție a Copilului a informat biroul judecătorului că, în ceea ce privește procedurile de executare, agenția nu a fost parte la procedura, nu are statutul legal și nu a avut nici un dosar al punerii copilului în cadrul măsurilor speciale de protecție. 41. Prin hotărârea din 18 iunie 2008, Curtea de District ClujNapoca a respins acțiunile O.M.M. care au contestat procedurile de aplicare deschise împotriva ei la 16 aprilie 2008, din cauza faptului că acestea au fost legale. Nu există dovezi în dosarul că O.M.M. a apelat împotriva hotărârii. 42. La 15 iulie 2008, judecătorul a făcut o a doua încercare de a executa hotărârea din 7 iunie 2007. În aceeași dată, judecătorul a notificat O.M.M. că reclamantul o va vizita acasă la 1 august 2008 la ora 11 a.m. pentru a lua copilul departe pentru perioada cuprinsă între 1 și 15 august 2008. 43. La 1 august 2008, judecătorul a însoțit reclamantul la casa O.M.M.. Raportul de aplicare produs de judecător la aceeași dată a declarat că copilul a refuzat să plece cu tatăl ei și, în consecință, O.M.M. Nu a fost de acord să-i permită să meargă. 44. La o dată neespecificată în 2006, reclamantul a introdus o procedură împotriva O.M.M., cerând o injuncție de amendă între RON 20 și RON 50 (aproximativ 5 până la 13) pentru fiecare duminică O.M.M. a refuzat să-i permită să-și vadă fiica, conform hotărârii finale din 29 noiembrie 2006. 45. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 30 ianuarie 2007, Curtea de District ClujNapoca a respins acuzația reclamantului pentru o amendă. Acesta a susținut că, potrivit raportului de punere în aplicare produs de judecător la 10 decembrie 2006, O.M.M. a permis reclamantului să-și vadă fiica în casa ei și în prezența ei, dar că a refuzat să-i permită să ia copilul. În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că O.M.M. nu a împiedicat executarea hotărârii din 29 noiembrie 2006. 46. La 4 februarie 2008, reclamantul a introdus o procedură împotriva O.M.M., cerând o injuncție pentru un depozit de garanție de RON 5.000 (aproximativ 1.250 EUR) și o amendă civilă de RON 50 (aproximativ 13 EUR) pentru fiecare zi ea l-a împiedicat să pună în aplicare hotărârea din 7 iunie 2007. 47. Prin hotărâre din 10 iulie 2008, Curtea de district ClujNapoca a permis în parte acțiunea reclamantului din 4 februarie 2008. Acesta a ordonat O.M.M. să plătească o amendă RON 30 pentru fiecare zi ea a împiedicat reclamantul să pună în aplicare hotărârea din 7 iunie 2007. În acest sens a susținut că O.M.M. a împiedicat reclamantul în mai multe ocazii în 2008 să-și vadă fiica, fie prin a nu fi acasă, fie prin a refuza să-i ia fiica de acasă. Cu toate acestea, instanța și-a respins cererea de depozit de garanție, având în vedere că a ordonat deja O.M.M. să plătească o amendă pentru obstrucționarea executării unei hotărâri finale. Prin hotărârea din 11 noiembrie 2008, Curtea județului Cluj a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 10 iulie 2008, din cauza faptului că reclamantul a fost deja ordonat să plătească o amendă. În plus, forțarea ei să plătească o penalitate suplimentară RON 5.000 ar fi disproporționată și ar putea afecta copilul din cauza sarcinii financiare impuse mamei sale. Cu o hotărâre finală din 18 februarie 2009, Curtea de Apel Cluj a permis apelul reclamantului asupra punctelor de drept împotriva hotărârii din 11 noiembrie 2008 în parte și a ordonat O.M.M. să depună pe un cont bancar o plată de RON 3.000 (aproximativ 750 EUR) în numele reclamantului. De asemenea, a susținut partea rămasă a hotărârii din 11 noiembrie 2008. Acesta a susținut că, în timp ce stabilitatea financiară a mamei trebuie luată în considerare, copilul are dreptul de a petrece timp cu tatăl său. În plus, mama a avut un venit bun și suma stabilită de instanță pentru garanția menține un echilibru între sarcina financiară impusă O.M.M. și scopul de a menține legăturile familiale. 50. La 17 aprilie 2009, reclamantul a interzis o procedură împotriva O.M.M., cerând instanței să stabilească valoarea amenzii O.M.M. a trebuit să plătească în urma hotărârii din 10 iulie 2008 și cerând o injuncție pentru O.M. să-i plătească 8 000 RON (aproximativ 2000 EUR) în compensație pentru prejudicii morale după refuzul repetat de a accepta executarea hotărârii din 7 iunie 2007. 51. Prin hotărârea din 22 octombrie 2009, Curtea de District ClujNapoca a respins acțiunea reclamantului din 17 aprilie 2009. În plus, relația tensă dintre părinții, reflectată și în relația sa cu fiica sa, nu a permis reclamantului să-și vadă fiica întotdeauna în circumstanțele pe care le-ar fi dorit. Deși separarea de la copilul său după divorț implică o anumită suferință, acest lucru nu a fost de un nivel atât de mare ca să implice răspunderea civilă a O.M.M. Problemele cu care se confruntă reclamantul, în special comportamentul fostei sale soții, au fost deja pedepsite de instanțe, care au obligat-o să creeze un depozit de securitate în favoarea sa. În plus, faptul că fiica sa a părăsit România și că el nu a putut să o vadă din februarie 2009 nu l-a putut provoca suferință suplimentară, deoarece a fost notificat de decizia fostei sale soții, a fost informat de adresa fiicei sale în Regatul Unit, și a introdus proceduri pentru schimbarea programului de drepturi de contact. În consecință, în așteptarea procedurii respective, singura sa disconfort a fost cauzată de faptul că el nu a mai trăit în aceeași țară ca fiica sa. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii. 52. Prin hotărârea finală din 5 mai 2010, Curtea de judecată Cluj a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 22 octombrie 2009 în timp ce hotărăsește. 53. La 15 ianuarie 2008, reclamantul a introdus o procedură penală împotriva O.M.M. pentru obstrucționarea executării hotărârilor care îi permit să contacteze drepturile cu fiica sa. El a susținut că, deși a încercat în mod repetat să pună în aplicare hotărârile din 29 noiembrie 2006, 7 iunie și 20 decembrie 2007 și hotărârile care i-au permis drepturi excepționale de contact cu fiica sa pentru 29 martie, 30 mai și 1 iunie 2007, el nu a putut face acest lucru din cauza comportamentului O.M.M. 54. Prin hotărârea din 11 martie 2008, Curtea de District ClujNapoca a respins plângerea penală a reclamantului din 15 ianuarie 2008, din cauza faptului că comportamentul O.M.M. nu a putut fi clasificat drept criminal. Cu toate acestea, instanța a aplicat o sancțiune administrativă, care a emis O.M.M. cu un avertisment. a obstrucționat executarea hotărârilor finale ale instanței, condamnarea ei nu ar fi servită și nu ar avea un scop adecvat având în vedere faptul că părțile au un copil împreună și o condamnare ar putea influența, de asemenea, viitorul copilului respectiv, în special dacă O.M.M. nu i-ar schimba comportamentul. Prin o hotărâre finală din 2 iulie 2008, Curtea județului Cluj a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 11 martie 2008. Acesta a subliniat, printre altele, faptul că, în conformitate cu un raport elaborat de Centrul County for Abuded Child Services Social and Protection, după sesiunile de consiliere cu părțile care au fost abandonate de tatăl, copilul a fost afectat de conflictul dintre părinții ei și a considerat că mama ei este “bună” și tatăl ei a fost “bun” și a vrut să-l „lase singur” și să nu o viziteze. Copilul a fost mai aproape de mama ei și a fost un pic detașat de tatăl ei, chiar și respingând-l de propriul său acord, indiferent dacă a indus sau nu să facă acest lucru de către mama ei. În acest context, instanța a susținut că, deși O.M. a obstaculizat aplicarea hotărârilor finale de instanță nu se poate susține că ea nu a avut în minte cel mai bun interes al copilului ei. Ea a permis tatălui să viziteze copilul în casa ei și în prezența ei. Prin urmare, având în vedere relațiile tense dintre părinții și nevoia copilului, condamnarea O.M.M. nu ar avea niciun scop, deoarece ar păstra, printre altele, sentimentele de incertitudine ale copilului. 56. Într-o scrisoare adresată Curții în decembrie 2008, reclamantul a declarat că din iulie 2006 până în decembrie 2008, el a încercat să își exercite drepturile de vizită recunoscute de 108 de ori. Toate încercările reclamantului de a-și vizita fiica în conformitate cu programul stabilit prin hotărâri finale au fost obstrucționate de refuzul categoric al O.M.M. pentru a-l lăsa să ia minorul departe de casa ei, și ori de câte ori a fost permis să-și vadă fiica, el a fost obligat să fie de acord cu vizitele care au avut loc în prezența ei, sau în prezența bunica mamă a minorului. În consecință, el a depus 107 de plângeri criminale împotriva O.M.M. pentru nerespectarea dispozițiilor hotărârilor finale care îi permit contactul personal cu fiica sa. 57. Într-o scrisoare adresată Curții într-o dată neespecificată în 2011 reclamantul a declarat că el nu a avut cunoștință de locația fiicei sale și că nu a văzut-o de un an și jumătate. Fosta sa soție s-a mutat de la adresa cunoscută în Regatul Unit și nu l-a notificat de noua adresă. În plus, deși instanțele interne au fost informate cu privire la faptul că mama nu l-a notificat noua adresă a fiicei sale în timpul procedurii care urmăresc să modifice programul de drepturi de contact, ei nu au ordonat să-l dezvăluie. În consecință, el nu a putut contacta sau vedea fiica sa. 58. Dispozițiile juridice interne relevante sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazul Lafargue c. România (nr. 37284/02, §§ 64-69, 13 iulie 2006) și Costreie c. România (nr. 31703/05, §§ 55-58, 13 octombrie 2009). Rolul și responsabilitățile autorităților publice locale în ceea ce privește asistența socială și protecția copilului, precum și dispozițiile relevante ale Legii privind protecția copilului (n. 272/2004), sunt descrise în judecată în cazul Amanalachioai c. România (n. 4023/04, §§§ 56 și 59, 26 mai 2009).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-04-17
0,94
CASE OF PASCAL v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
, care s-a născut la 8 iunie 2004. A. Procedura de ordonanţă preşedinţială pentru acordarea dreptului de vizită 9. La 1 august 2006, ca urmare a divorţului dintre reclamant şi O.M.M., acesta a solicitat pronunţarea unei ordonanţe preşedinţi
CtEDO 2018-09-04
0,92
CASE OF CRISTIAN CĂTĂLIN UNGUREANU v. ROMANIA
) to I.M.U., representing the costs that I.M.U. had incurred. The court delivered the final decision in the case on 27 May 2013. 10. In June 2013 the applicant, who was in the habit of visiting his son at school in the mornings, was removed
CtEDO 2010-07-13
0,92
CASE OF FUȘCĂ v. ROMANIA
5. The applicant was born in 1968 and lives in Câmpulung Muscel. 6. On 16 January 1999, the applicant married O.L.F. The couple had one son, born on 31 July 1999. In March 2005, O.L.F left the couple's home, taking her son with her, and sin
CtEDO 2018-07-03
0,92
CASE OF NIȚĂ v. ROMANIA
4. The applicant was born in 1970 and lives in Râmnicu-Vâlcea. 5. In 1993 the applicant married N.E.C. and their daughter M.A. was born in 2001. Following the couple’s divorce on 28 February 2007, the mother was granted physical custody of
CtEDO 2022-07-05
0,92
CASE OF VLAD v. ROMANIA
ce with X, and granted the applicant contact rights, that is allowing him to see his child every other week on Saturday and Sunday from 9 a.m. to 8 p.m. The contact schedule was to be exercised in the mother’s home until Y would turn eight
Sursă