- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 29 martie 2017
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Comunicată guvernului
D.D.F. și alții împotriva României
Traducere în română Auto
Comunicat la 29 martie 2017 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 61822/16 D.D.F. și alții împotriva României depusă la 10 octombrie 2016 DECLARAȚII DE FACTE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt resortisanți italieni și sunt reprezentate în fața Curții de către B. Randazzo, avocat practicant la Milano. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant este tatăl celui de-al doilea reclamant, născut în Italia în aprilie 2013. Mama celui de-al doilea reclamant, T.G.S., este un național român. La 13 iunie 2013, primul reclamant a convenit că al doilea reclamant poate călători în România fără el. La 15 iunie 2013, primul reclamant și T.G.S.
s-au dus în România cu cel de-al doilea reclamant pentru a petrece sărbători. La 21 iulie 2013, primul reclamant s-a întors în Italia. T.S.G. s-a așteptat să se întoarcă cu al doilea reclamant la 27 iulie 2013; totuși, ea a informat primul reclamant că ea și copilul vor rămâne în România, deoarece nu a beneficiat de un mediu calm în Italia pentru a avea grijă de copil. La 31 octombrie 2014, Curtea de Apel a respins cererea depusă de primul reclamant în temeiul Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor („Convenția de la Haga”), întrucât a considerat că reședința copilului a fost înființată în mod legal în România. La 6 februarie 2015, Curtea de District a celui de-al șaselea Precinct a acordat custodie comună primului reclamant și T.G.S.
și a stabilit că al doilea reclamant va locui cu mama sa; primul reclamant a fost ordonat să plătească pensie alimentară în favoarea fiului său. La 7 ianuarie 2015, primul reclamant a depus o cerere la Curtea de District București a celui de-al șaselea Precint care urmărește să aibă relații personale cu cel de-al doilea reclamant, în special să viziteze cu el în conformitate cu un program propus și să comunice cu el prin e-mail și Skype în fiecare zi. El a explicat că T.G.S. I-a refuzat posibilitatea de a menține contactul cu fiul său și că situația s-a agravat din cauza litigiilor juridice dintre ei. Cele puține vizite pe care le-a reușit să le aibă cu copilul său au fost întotdeauna tense și Agenția de Protecție a Copilului a trebuit să fie implicată.
T.G.S. a fost de acord în general cu un program de vizită în favoarea primului reclamant, dar a contestat programul propus. De asemenea, ea a reiterat că copilul nu a fost obișnuit să petrecă timp fără mama sa și că forțarea să călătorească în Italia în week-end pentru a vedea tatăl său nu era practic la vârsta lui. La 6 august 2015, Curtea de District a permis cererea și a stabilit un program de vizită în favoarea primului reclamant. Acesta a considerat că este important ca al doilea reclamant să construiască o relație directă cu familia sa paternă; prin urmare, a stabilit un program de vizită detaliat, dar a refuzat cererea de a stabili contacte zilnice Skype și telefonice între primii și al doilea reclamant, pe motiv că copilul era prea mic pentru a utiliza telefonul și internetul și că impunerea unei astfel de obligații mamei ar evapora în mod disproporționat dreptul ei de a utiliza sau de a nu se abține de la utilizarea tehnologiei.
Părțile au apelat și, la 19 februarie 2016, Curtea de Apel a permis o cerere formulată de T.G.S. și au continuat executarea deciziei din 6 august 2015 până la sfârșitul procedurii de recurs. La 27 iunie 2016, Curtea de județul București a respins recursul depus de primul reclamant, a permis parțial recursul depus de T.G.S. și de a stabili un nou program de vizită pentru primul reclamant. Remarcabil, acesta din urmă a putut vedea fiul său în următoarele date: în fiecare weekend al doilea, două săptămâni în august, o săptămână în timpul vacanțelor de iarnă, în weekendul de Paște catolic și o zi pentru ziua de naștere a celui de-al doilea reclamant. Având în vedere vârsta celui de-al doilea reclamant, toate aceste întâlniri trebuiau să se desfășoare în România, unde locuia primul reclamant.
Încercări de aplicare a drepturilor de vizită Încercările făcute de primul reclamant și de familia sa de a vedea cel de-al doilea reclamant nu au fost fructe în ciuda intervenției Agenției de Protecție a Copilului. În special, potrivit primului reclamant, în iulie 2015 a petrecut toate weekend-urile sale în România, dar T.G.S. a refuzat să-i permită să-și vadă copilul. În august 2015 al doilea reclamant a fost supus unei intervenții chirurgicale și reclamantul a fost autorizat să-l viziteze numai după ce a depus o cerere expresă cu administrația spitalului și numai în prezența unei echipe de securitate spital și a mamei. 12. La 19 decembrie 2015, în timp ce cel de-al doilea reclamant a fost în apartamentul tatălui său din București, doi polițiști au apărut cu T.G.S.
pentru a verifica copilul. Nu s-a produs niciun ordin de judecată pentru a justifica această vizită. La 29 decembrie 2015, precum și la 15 ianuarie și 5 februarie 2016 T.G.S. a refuzat să permită primului reclamant să-și vadă fiul. De la 5 februarie până la 27 februarie Iunie 2016 vizitele sale au fost limitate la două ore pe săptămână. La 15 și 17 august și la 2 septembrie 2016 primul reclamant nu a găsit pe nimeni la domiciliul T.G.S. la ora de vizită alocată. 14. Autoritățile au rămas pasive în ciuda plângerilor repetate ale primului reclamant în legătură cu situația. 15. În 2015 primul reclamant a depus o plângere penală împotriva T.G.S. La 19 mai 2016 Curtea de District a celui de-al șaselea Precinct a anulat ordinul de procuror din 14 decembrie 2015 (încheiat de procurorul în șef la 26 februarie 2016) prin care s-a hotărât să nu acuze T.G.S.
pentru presupusul nerespect al unei decizii judiciare. Curtea a invitat biroul procurorului să continue investigațiile. Acțiunea este în prezent în așteptare. 16. La 16 august 2016, primul reclamant a formulat o cerere de măsuri intermediare în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții. El a solicitat, în special, Curtea să-l asiste în punerea în aplicare a hotărârii din 27 iunie 2016 (a se vedea punctul 9 de mai sus). În aceeași zi, Curtea a refuzat să indice măsurile intermediare solicitate de reclamant. La 13 octombrie 2013, primul reclamant a solicitat ca al doilea reclamant să fie plasat cu el pe o bază permanentă. Se pare că procedura este încă în așteptare în fața instanțelor interne.
Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că nu se pot vedea reciproc, în ciuda faptului că o instanță a stabilit un program de vizită în favoarea lor. Ei consideră că autoritățile române și-au neglijat obligația de a le ajuta în aplicarea ordonanțelor judecătorești de stabilire a drepturilor lor de a vizita reciproc. 19. De asemenea, ei se plâng de faptul că contactele telefonice nu au fost permise și că al doilea reclamant nu a fost autorizat să călătorească în Italia cu/la tatăl său. Din cauza acestei interdicții, al treilea reclamant, care are 80 de ani și orb, nu ar fi putut niciodată să stabilească o relație cu nepotul ei. 20. În baza articolului 8 din Convenție, reclamanții se plâng în continuare cu privire la lungimea diferitelor proceduri încheiate cu autoritățile române pentru a le permite să mențină contactul.
21. Primul reclamant se plânge în continuare că dificultățile în vederea copilului său și lipsa ajutorului din partea autorităților l-au provocat stres și depresie care constituie o încălcare suplimentară a drepturilor sale la art. 8. 22. În sfârșit, primul reclamant se plânge, în conformitate cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8, că autoritățile române au adoptat o atitudine discriminatorie față de el, deoarece el nu este român și, prin urmare, a acordat T.G.S. tratament preferențial. A existat o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viața lor de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În special, - a respectat obligațiile sale pozitive de a ajuta reclamanții să își mențină și să își cultive legăturile familiale, atât în ceea ce privește modul în care au fost evaluate drepturile de vizită, cât și în ceea ce privește modul în care a fost asigurată aplicarea deciziilor finale de stabilire a unui program de vizită?
- au fost desfășurate procedurile de stabilire a drepturilor de vizită și cele de acordare a primului reclamant custodia fizică a celui de-al doilea reclamant într-un mod eficient și în timp util, protejând astfel în mod eficient dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie? Guvernul este invitat să prezinte toate informațiile relevante privind procedurile inițiate de primul reclamant pentru a obține custodia fizică a copilului său. Primul reclamant a suferit discriminări în bucuria vieții sale de familie în temeiul naționalității sale, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8? În special, în hotărârea drepturilor de custodie, primul reclamant a fost supus unei diferențe de tratament pe motivul naționalității sale față de mama copilului său?
Dacă da, această diferență de tratament a urmărit un obiectiv legitim; și a avut o justificare rezonabilă? Apendice (a fost acordată anonimitatea) D.D.F. s-a născut în 1973 și trăiește în Napoli C.D.D.F. s-a născut în 2013 și trăiește în București M.R.M. s-a născut în 1936 și trăiește în Napoli
Communicated on 29 March 2017
FOURTH SECTION
Application no. 61282/16 D.D.F. and Others against Romania lodged on 10 October 2016
STATEMENT OF FACTS
1. A list of the applicants is set out in the appendix. They are Italian nationals and are represented before the Court by B. Randazzo, a lawyer practicing in Milan.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 3 . The first applicant is the father of the second applicant, born in Italy in April 2013. The second applicant’s mother, T.G.S., is a Romanian national. On 13 June 2013 the first applicant agreed that the second applicant may travel to Romania without him. On 15 June 2013, the first applicant and T.G.S. went to Romania with the second applicant to spend holidays. On 21 July 2013 the first applicant returned to Italy. T.S.G. was expected to return with the second applicant on 27 July 2013; however, she informed the first applicant that she and the baby would remain in Romania, because she did not benefit from a calm environment in Italy to take care of the infant. 4 . On 31 October 2014 the Bucharest Court of Appeal dismissed the request lodged by the first applicant under the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction (“the Hague Convention”), as it considered that the child’s residence had been lawfully established in Romania.
On 6 February 2015 the Bucharest District Court of the Sixth Precinct granted joint custody to the first applicant and T.G.S. and established that the second applicant would live with his mother; the first applicant was ordered to pay alimony in favour of his son. A. Visiting rights
On 7 January 2015 the first applicant lodged a request with the Bucharest District Court of the Sixth Precinct seeking to have personal relations with the second applicant, notably to visit with him according to a proposed schedule and to communicate with him via e-mail and Skype every day. He explained that T.G.S. had denied him the possibility to maintain contact with his son and that the situation had worsened because of the legal disputes between them. The few visits he managed to have with his child were always strained and the Child Protection Agency had to be involved. T.G.S. agreed in general with a visiting programme in favour of the first applicant, but contested the schedule he proposed. She also reiterated that the child was not used to spending time without his mother and that forcing him to travel to Italy on weekends to see his father was unpractical at his age. 7 . On 6 August 2015 the District Court allowed the request and set a visiting schedule in favour of the first applicant. It considered that it was important for the second applicant to build a direct relationship with his paternal family; it therefore set a detailed visiting schedule, but denied the request to establish daily Skype and telephone contacts between the first and second applicants on the ground that the child was too small to use the telephone and the internet and that imposing such an obligation on the mother would encroach disproportionately on her right to use or refrain from using technology. 8 . The parties appealed and on 19 February 2016 the Bucharest Court of Appeal allowed a request made by T.G.S. and stayed the execution of the decision of 6 August 2015 until the end of the appeal proceedings. 9 . On 27 June 2016 the Bucharest County Court dismissed the appeal lodged by the first applicant, allowed partially the appeal lodged by T.G.S. and set a new visiting schedule for the first applicant. Notably, the latter could see his son on the following dates: every other weekend, two weeks in August, one week during the winter holidays, the Catholic Easter weekend and one day for the second applicant’s birthday. In view of the second applicant’s age, all these meetings were to take place in Romania where the first applicant was residing. B. Attempts at enforcing the visiting rights 10 . The attempts made by the first applicant and his family to see the second applicant were unfruitful despite the intervention of the Child Protection Agency. 11 . In particular, according to the first applicant, in July 2015 he spent all his weekends in Romania, but T.G.S. refused to allow him to see his child. In August 2015 the second applicant underwent a surgical intervention and the applicant was only allowed to visit him after making an express request with the hospital administration and only in the presence of a hospital security team and of the mother.
On 19 December 2015 while the second applicant was in his father’s flat in Bucharest, two police officers showed up with T.G.S. in order to check on the child. No court order was produced to justify that visit. 13 . On 29 December 2015 as well as on 15 January and 5 February 2016 T.G.S. refused to allow the first applicant to see his son. From 5 February to 27 June 2016 his visits were restricted to two hours per week. On 15 and 17 August and on 2 September 2016 the first applicant did not find anyone at T.G.S.’s home at the allotted visiting times.
The authorities remained passive despite the first applicant’s repeated complaints about the situation.
In 2015 the first applicant lodged a criminal complaint against T.G.S. On 19 May 2016 the Bucharest District Court of the Sixth Precinct quashed a prosecutor’s office order of 14 December 2015 (upheld by the prosecutor in chief on 26 February 2016) whereby it was decided not to prosecute T.G.S. for alleged non-compliance with a judicial decision. The court invited the prosecutor’s office to continue the investigations. The proceedings are currently pending.
On 16 August 2016 the first applicant made a request for interim measures pursuant to Rule 39 of the Rules of Court. He notably asked the Court to assist him in enforcing the judgment of 27 June 2016 (see paragraph 9 above). On the same day the Court refused to indicate the interim measures requested by the applicant. C. Request for physical custody of the child 17 . On 13 October 2013 the first applicant requested that the second applicant be placed with him on a permanent basis. It appears that the proceedings are still pending with the domestic courts. COMPLAINTS
The applicants complain under Article 8 of the Convention that they cannot see each other despite the fact that a court set a visiting schedule in their favour. They consider that the Romanian authorities had neglected their obligation to assist them in the enforcement of the court orders setting their rights to visit each other.
They also complain about the fact that the telephone contacts were not allowed and that the second applicant was not permitted to travel to Italy with/to his father. Because of this prohibition the third applicant, who is 80 years old and blind, would never be able to establish a relationship with her grandson.
Relying on Article 8 of the Convention, the applicants further complain about the length of the various proceedings engaged with the Romanian authorities in order to allow them to maintain contact.
The first applicant further complains that the difficulties in seeing his child and the lack of help from the authorities caused him stress and depression amounting to an additional infringement of his Article 8 rights.
Lastly, the first applicant complains, under Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8, that the Romanian authorities adopted a discriminative attitude towards him because he is not Romanian and thus gave T.G.S. preferential treatment.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has the third applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? 2. Has there been a violation of the applicants’ right to respect for their family life, contrary to Article 8 of the Convention? In particular, - has the respondent State complied with its positive obligations to assist the applicants in maintaining and cultivating their family ties, both in terms of the manner in which the visiting rights have been assessed and in terms of manner in which the enforcement of the final decisions establishing a visiting schedule has been ensured? - have the proceedings for establishing visiting rights and those for granting the first applicant physical custody of the second applicant been conducted in an effective and timely manner, thus efficiently protecting the applicants’ right to respect for their family life?
The Government are invited to submit all relevant information concerning the proceedings initiated by the first applicant in order to obtain physical custody of his child. 3. Has the first applicant suffered discrimination in the enjoyment of his family life on the ground of his nationality, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8? In particular, in deciding custody rights, has the first applicant been subjected to a difference in treatment on the ground of his nationality vis-à-vis his child’s mother? If so, did that difference in treatment pursue a legitimate aim; and did it have a reasonable justification? Appendix (anonymity has been granted) 1) D.D.F.
was born in 1973 and lives in Naples 2) C.D.D.F. was born in 2013 and lives in Bucharest 3) M.R.M. was born in 1936 and lives in Naples