RUBAN v. UKRAINE

Comunicat la 6 ianuarie 2014 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 8927/11 Vladimir Nikolayevich RUBAN împotriva Ucrainei depusă la 15 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vladimir Nikolayevich Ruban, este un național ucrainean, care s-a născut în 1972 și îndeplinește în prezent o sentință de viață. El este reprezentat în fața Curții de către dna N. Burns, un avocat practicant în Wembley. În 13 august 1996, Procurorul Local din regiunea Mykolayiv a început o anchetă cu privire la uciderea a patru persoane. La 18 octombrie 1999, Procurorul Regional Donetsk a început să investigheze uciderea dlui A. La 10 noiembrie 1999, Departamentul de Poliție Slavyansk din regiunea Donetsk a început investigația cu privire la hooliganismul împotriva domnului R. La 22 noiembrie 1999 au fost aderate cele trei anchete de mai sus. Mai multe persoane au fost suspectate de comiterea crimei de mai sus ca grup, unul dintre ele fiind solicitant. La 14 decembrie 1999 Procurorul Regional Donetsk a acuzat oficial reclamantul în absentia În aceeași zi ancheta privind reclamantul a fost suspendată până la descoperirea acestuia, în timp ce procedura penală a continuat în ceea ce privește alte persoane. La 23 decembrie 2002, Curtea Regională de Apel Donetsk a condamnat și condamnat dl G., dl P. și dl F. pentru crimele descrise mai sus. La 2 februarie 2004, Curtea Locală Slavyansk a ordonat detenția reclamantului. La 28 iunie 2007, reclamantul a fost prins de Biroul Procurorului din regiunea Smolensk, Rusia. La 31 martie 2008, ancheta a fost reluată după ce reclamantul a fost extradat în Ucraina. În aceeași zi, reclamantul a fost acuzat oficial de participare la un grup criminal organizat împreună cu dl G., dl P., dl F. și două persoane, care au murit până atunci. Reclamantul a fost acuzat de strangling dl A., de uciderea de patru persoane împreună cu dl G. în 1996 și de infligerea unor prejudicii corporale grave asupra dlui R. într-o încercare de crimă, ultima crimă în contextul de extorcare de la fratele dlui R. Toate aceste crime au fost comise într-un grup. La 22 mai 2008, ancheta a fost încheiată și la 26 iunie 2008, cauza a fost transferată Curții de Apel Regionale de la Donetsk. La 10 iulie 2009, Curtea de Apel, acționând în calitate de instanță de primă instanță, a declarat reclamantul vinovat de crimă și bandit agravat și a condamnat-o la închisoare pe viață. Pe 15 iulie 2010, Curtea Supremă a Ucrainei a susținut hotărârea din 10 iulie 2009. În acea zi, avocatul reclamantului a prezentat un recurs suplimentar susținând că instanța de recurs a trebuit să aplice cea mai favorabilă formulare a dispozițiilor relevante ale Codului penal, care a fost cea între 29 decembrie 1999 și 29 martie 2000, atunci când pedeapsa cu moartea a fost deja abolită și închisoarea pe viață nu a fost încă introdusă. În decizia sa, Curtea Supremă a remarcat că reclamantul a fost condamnat în mod corespunzător.Legea internă relevantă și practica Constituțională din 28 iunie 1996 art. 152 2 prevede că actele parlamentare și alte acte juridice sau dispozițiile lor care au fost declarate inconstituționale sunt considerate nu sunt valabile de la data deciziei relevante a Curții Constituționale. Codul penal din 28 decembrie 1960 (cum s-a formulat înainte de 29 decembrie 1999) Dispozițiile relevante ale codului prevăzute după cum urmează: art. 93. Crimă agravată: (a) comisă pentru profit; ... (c) comisă din cauza activității oficiale sau publice ale victimei;... (i) comisă de un criminal angajat;... (j) comisă premeditată de un grup de persoane sau de un grup organizat; este pedepsită cu închisoare de opt până la cincisprezece ani sau cu pedeapsa cu moartea și, în cazurile prevăzute la litera (a), cu confiscarea proprietăților. În urma hotărârii Curții Constituționale a Ucrainei privind pedeapsa cu moartea (a se vedea mai jos), Parlamentul a adoptat la 22 februarie 2000 Legea 1483 privind modificările Codului Penal prin care pedeapsa cu moartea, ca pedeapsă pentru unele infracțiuni, a fost înlocuită cu închisoarea pe viață. Amendamentele au intrat în vigoare la 29 martie 2000. Hotărârea Curții Constituționale a Ucrainei din 29 decembrie 1999 în cazul pedepsei de moarte „...Curtea Constituțională a Ucrainei a hotărât: 1. Dispozițiile ... ale Codului Penal al Ucrainei, care prevăd pedeapsa de moarte ca formă de pedeapsă, sunt declarate contrarie Constituționale (inconstituționale). (2) Dispozițiile Codului Penal al Ucrainei, care au fost declarate neconstituționale, sunt nule și nule de la data adoptării prezentei decizii de către Curtea Constituțională a Ucrainei. (3) Verkhovna Rada a Ucrainei aduce Codul Penal al Ucrainei în conformitate cu prezenta decizie a Curții Constituționale a Ucrainei.” La 5 aprilie 2001, Verkhovna Rada a adoptat noul Cod Penal care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2001. În conformitate cu art. 115 alineatul (2) din Codul, o crimă agravată este pedepsită de închisoare pentru o perioadă de 10-15 ani sau de închisoare pe viață. Prezenta lege a modificat Codul Penal și Codul de Procedură Penală. În special art. 5 modificat din Codul Penal conține următoarele dispoziții: „1. O lege privind răspunderea penală care abrogă criminalitatea unui act, atenuează răspunderea penală sau îmbunătățește în alt mod situația unei persoane, are un efect retroactiv în timp, adică se aplică persoanelor care au comis acte relevante înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv persoanele care își îndeplinesc condamnarea sau persoanele care au încheiat condamnarea, dar care au o condamnare. ... În cazul în care o lege privind răspunderea penală a fost modificată de mai multe ori după ce persoana a comis actele prevăzute de prezentul cod, legea care abroga criminalitatea unui act, atenuează răspunderea penală sau îmbunătățește în alt mod situația unei persoane, are un efect retroactiv în timp.” Hotărârea Curții Constituționale a Ucrainei din 26 ianuarie 2011 în cazul în care se înlocuiește pedeapsa de moarte cu închisoarea pe viață În această decizie, cu referire la decizia de admisibilitate în cazul Hummatov v. Azerbaidjan ((dec.), nr. 9852/03 și nr. 13413/04, 18 mai 2006), Curtea Constituțională a hotărât în special că după decizia sa din 29 Decembrie 1999 privind abolirea pedepsei cu moartea, Codul Penal nu a devenit o nouă lege care atenuează răspunderea penală pentru crimele deosebit de agravate. Curtea Constituțională a Ucrainei devine din faptul că, de la data adoptării de către Curtea Constituțională a Ucrainei a hotărârii sale din 29 decembrie 1999 și înainte de intrarea în vigoare a Actului 1483, a existat o perioadă de timp în care Verkhovna Rada din Ucraina decidea amendamentele Codului [criminal] din 1960 privind înlocuirea pedepsei cu un alt tip de pedeapsă - închisoare pe viață. Această perioadă a fost cauzată de pierderea nesimultă a forței prin dispozițiile Codului din 1960 privind pedeapsa cu moartea și intrarea în vigoare a Actului 1483 privind introducerea unui nou tip de pedeapsă... Cu toate acestea, existența perioadei de timp menționate nu înseamnă că sancțiunile relevante existente atunci ale articolelor din Codul din 1960 au pierdut un caracter alternativ și au preconizat doar o pedeapsă de închisoare pentru un termen maxim de 15 ani. Acest lucru se confirmă, în special, prin faptul că Codul din 1960 a instituit o sancțiune alternativă - închisoarea timp de până la cincisprezece ani - pentru crimă fără circumstanțe agravante (art. 94). Cu toate acestea, legislatorul nu a recunoscut aceeași pedeapsă comparabilă cu pedeapsa pentru crimă în circumstanțe agravante, deoarece a considerat că trebuie să existe o posibilitate ca instanța să aplice o pedeapsă penală mai severă (art. 93 din Codul din 1960). ... În plus, Curtea Constituțională a Ucrainei consideră că, după decizia sa din 29 decembrie 1999, Codul din 1960 nu a devenit o nouă lege care a atenuat răspunderea penală a persoanelor fizice pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave. ... Curtea Constituțională a Ucrainei provine din faptul că alineatul (4) din art. 5 din Codul [criminal] din 2001 prevede că [codul] ar putea fi modificat numai printr-o altă lege privind răspunderea penală și nu printr-o hotărâre a Curții Constituționale a Ucrainei, care este autorizată doar să declare dispozițiile legii privind răspunderea penală neconstituțională.” Prin urmare, Comisia a concluzionat că dispozițiile Codului penal, astfel cum au fost modificate de Actul Parlamentului din 29 martie 2000 privind înlocuirea pedepsei de moarte cu închisoarea pe viață, ar trebui să fie înțelese ca un nou act care atenuează răspunderea penală și a avut efect retroactiv la timp. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 7 din Convenție că în cazul său, instanța ar fi trebuit să aplice cea mai favorabilă formulare a dispozițiilor relevante ale Codului Penal, care a fost în perioada 29 decembrie 1999-29 martie 2000, atunci când pedeapsa cu moartea a fost deja abolită și închisoarea pe viață nu a fost încă introdusă. A fost eșuarea instanțelor naționale de a aplica dispozițiile relevante ale Codului penal în formularea lor, care exista între 29 decembrie 1999 și 29 martie 2000, dreptul penal cel mai favorabil în cazul reclamantului, compatibil cu cerința de „retrospectivitate” a articolului 7 din Convenție (cf. Scoppola c. Italia (n. 2) [GC], nr. 10249/03, §§ 108 și 109, 17 septembrie 2009)?

Communicated on 6 January 2014

FIFTH SECTION

Application no. 8927/11

Vladimir Nikolayevich RUBAN against Ukraine

lodged on 15 October 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Vladimir Nikolayevich Ruban, is a Ukrainian national, who was born in 1972 and is currently serving a life sentence. He is represented before the Court by Ms N. Burns, a lawyer practising in Wembley.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 13 August 1996 the Voznesensk Local Prosecutor’s Office of Mykolayiv Region started an investigation into the murder of four persons.

On 18 October 1999 the Donetsk Regional Prosecutor’s Office started investigating the murder of Mr A.

On 10 November 1999 the Slavyansk Police Department of Donetsk Region started investigation into the hooliganism against Mr R.

On 22 November 1999 the above three investigations were joined. Several persons were suspected of committing the above crime as a group, one of them being the applicant.

On 14 December 1999 the Donetsk Regional Prosecutor’s Office formally charged the applicant

in absentia

with the above crimes. He was also placed on the list of wanted persons. The same day the investigation in respect of the applicant was suspended until he was found, while the criminal proceedings continued in respect of other persons.

On 23 December 2002, the Donetsk Regional Court of Appeal convicted and sentenced Mr G., Mr P. and Mr F. for the murders described above.

On 2 February 2004 the Slavyansk Local Court ordered the applicant’s detention.

On 28 June 2007 the applicant was apprehended by the Yartsevo Prosecutor’s Office in Smolensk Region, Russia.

On 31 March 2008 the investigation was resumed after the applicant had been extradited to Ukraine. The same day the applicant was formally charged with participation in an organised criminal group together with Mr G., Mr P., Mr

F. and two persons, who had died by that time. The applicant was accused of strangling Mr A., of killing four persons together with Mr. G. in 1996 and inflicting grievous bodily harm on Mr R. in a murder attempt, the latter crime in the context of extortion from the brother of Mr R. All those crimes had been committed in a group.

On 22 May 2008 the investigation was completed and on 26 June 2008 the case was transferred to the Donetsk Regional Court of Appeal.

On 10 July 2009 the Court of Appeal, acting as a first-instance court, found the applicant guilty of aggravated murder and banditry and sentenced him to life imprisonment.

The applicant and his lawyer appealed considering that the applicant’s guilt had not been proved.

On 15 July 2010 the Supreme Court of Ukraine upheld the judgment of 10 July 2009. On that day the applicant’s lawyer submitted an additional appeal claiming that the court of appeal had to apply the most favourable wording of the relevant provisions of the Criminal Code, which was that between 29 December 1999 and 29 March 2000, when the death penalty had been already abolished and the life imprisonment had not been introduced yet. The Supreme Court in its decision noted that the applicant had been sentenced correctly.

B.

Relevant domestic law and practice

1.

Constitution of 28 June 1996

Article 152

§

2 provides that acts of the parliament and other legal acts or their provisions that have been declared unconstitutional shall be considered void from the date of the relevant decision of the Constitutional Court.

2.

Criminal Code of 28 December 1960 (as worded prior to 29 December 1999)

The relevant provisions of the Code provided as follows:

Article 93. Aggravated murder

Murder: (a) committed for profit; ... (c) committed because of the victim’s official or public activity;... (i) committed by a hired killer;... (j)

committed premeditatedly by a group of persons or an organised group, –

shall be punishable by imprisonment of eight to fifteen years or by the death penalty and, in cases provided for by subparagraph (a), with confiscation of property.

Following the decision of the Constitutional Court of Ukraine concerning the death penalty (see below), the parliament adopted on 22 February 2000 Act 1483 on amendments to the Criminal Code by which the death penalty, as a punishment for some crimes, was replaced with life imprisonment. The amendments entered into force on 29 March 2000.

3.

Decision of the Constitutional Court of Ukraine of 29 December 1999 in the case concerning the death penalty

“...The Constitutional Court of Ukraine decided:

4.

Criminal Code of 1 September 2001

On 5 April 2001 the Verkhovna Rada adopted new Criminal Code which entered into force on 1 September 2001. Under paragraph 2 of Article 115 of the Code an aggravated murder is punishable by imprisonment for a term of ten to fifteen years, or life imprisonment.

5.

Amendment Act on humanisation of criminal liability of 15 April 2008 (the Amendment Act)

This Act amended the Criminal Code and the Code of Criminal Procedure. In particular the amended Article 5 of the Criminal Code contains the following provisions:

“1.

A law on criminal liability which repeals criminality of an act, mitigate criminal liability or otherwise improves situation of a person, shall have a retroactive effect in time, that is it shall apply to persons who had committed relevant acts before such law entered into force, including the persons serving their sentence or those who have completed their sentence but have a conviction.

...

4.

If a law on criminal liability was amended several times after the person had committed the act foreseen by this Code, the law which repeals criminality of an act, mitigates criminal liability or otherwise improves situation of a person, shall have a retroactive effect in time.”

6.

Decision of the Constitutional Court of Ukraine of 26 January 2011 in the case concerning replacement of a death penalty with a life imprisonment

In this decision, with reference to the admissibility decision in the case of

Hummatov v. Azerbaijan

((dec.), nos. 9852/03 and 13413/04, 18 May 2006) the Constitutional Court decided in particular that after its decision of 29

December 1999 on abolition of the death penalty, the Criminal Code had not become a new law that mitigated criminal liability for particularly aggravated crimes. It noted in particular:

“4. The Constitutional Court of Ukraine proceeds from the fact that from the date of adoption by the Constitutional Court of Ukraine of its Decision of 29 December 1999 and prior to entry into force of Act 1483 there was a period of time during which the Verkhovna Rada of Ukraine was deciding on amendments to the [Criminal] Code of 1960 concerning replacement of the death penalty with another type of punishment - life imprisonment. This period was due to non-simultaneous loss of force by the provisions of the Code of 1960 on the death penalty and the entry into force of Act 1483 on introduction of a new type of punishment...

However, the existence of the mentioned period of time does not mean that the then existing relevant sanctions of articles of the Code of 1960 lost an alternative character and foresaw only a punishment of imprisonment for a maximum term of fifteen years. This is confirmed, in particular, by the fact that the Code of 1960 established non- alternative sanction - imprisonment for up to fifteen years - for murder without aggravating circumstances (Article 94). However, the legislator did not recognize the same punishment comparable with the punishment for murder under aggravating circumstances, because it considered that there had to be a possibility for the court to apply a more severe criminal punishment (Article 93 of the Code of 1960).

...

In addition, the Constitutional Court of Ukraine considers that after its decision of 29 December 1999 the Code of 1960 did not become a new law that mitigated criminal liability of individuals for committing particularly serious crimes. ...

Constitutional Court of Ukraine proceeds from the fact that paragraph 4 of Article 5 of the [Criminal] Code of 2001 provides that [the Code] could be changed only by another law on criminal liability and not by a decision of the Constitutional Court of Ukraine, which is authorized only to declare provisions of the law on criminal responsibility unconstitutional.”

It concluded therefore that the provisions of the Criminal Code, as amended by the Act of Parliament on 29 March 2000 on replacement of the death penalty with the life imprisonment, should be understood as a new act which mitigated criminal liability and had retroactive effect in time.

COMPLAINT

The applicant complains under Article 7 of the Convention that in his case the courts should have applied the most favourable wording of the relevant provisions of the Criminal Code, which was that between 29

December 1999 and 29 March 2000, when the death penalty was already abolished and the life imprisonment had not yet been introduced.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the failure of the domestic courts to apply the relevant provisions of the Criminal Code in their wording, which existed between 29

December

1999 and 29 March 2000, as the most favourable criminal law in the applicant’s case compatible with the “retrospectiveness” requirement of Article 7 of the Convention (cf.

Scoppola v. Italy (no. 2)

[GC], no.

10249/03, §§ 108 and 109, 17 September 2009)?