CASE OF KARABIN v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment) (Substantive aspect)
CASE OF KARABIN v. POLAND (CtEDO, 2014)
Reclamantul s-a născut în 1978 și trăiește în Mysłowic 7. De la 22 octombrie 2002 la 21 februarie 2003 reclamantul a fost reținut la reținere în Mysłowice Remand Centre. Ulterior, de la 13 octombrie 2003 la 26 noiembrie 2003, de la 31 august 2005 la 7 martie 2006 și de la 21 aprilie 2006 la 30 iulie 2007 a îndeplinit condamnarea la închisoare. La 3 mai 2006, reclamantul a primit o pedeapsă disciplinară de 14 zile de izolare. El a fost, de asemenea, supus anumitor restricții privind accesibilitatea cantinei de închisoare, serviciul religios, activitățile de exterior, etc. În plus, el a fost limitat la primirea pachetelor până la sfârșitul acelui trimestru. Reclamantul a susținut că, pe parcursul deținerii sale în Mysłowice Remand Centre, el a fost deținut în celule suprapopulate care nu a îndeplinit standardele de bază de igienă. Potrivit statisticilor oficiale publicate de Serviciul de Penitenciare (Służba Więzienna) în timpul respectiv, suprapopularea din instalație a variat între 23 și 67%. 10. Guvernul nu a prezentat nici o informație cu privire la numărul de deținuți deținuți în Mysłowice Remand Centre. 11. La 27 februarie 2006, reclamantul a introdus o acțiune civilă împotriva Mysłowice Remand Centre, cerând compensații pentru încălcarea drepturilor sale personale din cauza condițiilor inadecvate ale detenției sale. 12. La 15 mai 2006, Curtea de District Mysłowice (Sād Rejonowy) a recunoscut că, uneori, reclamantul a fost într-adevăr reținut în condiții de suprapopulație, respinzând afirmația sa, constatând că această practică nu a fost ilegală, deoarece judecătorul penitenciar a fost informat în mod corespunzător cu privire la situația. De asemenea, Tribunalul de District a considerat că reclamantul nu a demonstrat că a suferit orice prejudiciu ca urmare a suprapopulației. În plus, a considerat că condițiile sanitare generale și calitatea alimentelor din centrul de încarcerare a inculpat au fost adecvate. 13. La 2 iunie 2006, reclamantul a apelat împotriva hotărârii de primă instanță de mai sus. 14. La 8 iunie 2006, Curtea de district Mysłowice a hotărât să scutească reclamantul de taxe de recurs. Reclamantul a fost invitat să rectifice recursul prin furnizarea unei copie a recursului, prin informarea instanței cu privire la domeniul de aplicare al recursului său, prin informarea instanței cu privire la conținutul cererii sale de recurs și prin plătirea taxei de bază de 30 de zloti polonezi [PLN] (aprox. 7 euro [EUR] în termen de 30 de zile. Curtea a informat, de asemenea, reclamantul că lipsa rectificării ar duce la respingerea recursului. 15. La 22 iunie 2006, aceeași instanță a respins recursul reclamantului pentru neachiziționarea taxei de bază a instanței. 16. La 28 iulie 2006, recursul interlocutor al reclamantului împotriva acestei decizii a fost respins pentru neachiziționarea taxei de instanță aplicabile. La 26 martie 2007, reclamantul a depus o plângere cu privire la condițiile de detenție la Inspectoarea Regională a Serviciului de Penitenciare (Okręgowy Inspektorat Służby Więziennej). 18. La 22 mai 2007, inspectoratul a recunoscut că reclamantul a fost ocazional deținut în celule suprapopulate și a cerut scuze pentru această situație, dar a refuzat să remedieze situația, constatând că problema a afectat întregul sistem penitenciar al Poloniei. 19. La o dată neespecificată, reclamantul a depus o cerere de eliberare temporară din închisoare (przerwa), susținând că eliberarea a fost necesară pentru a-l permite să participe la persoane în două seturi de procese pe care le-a instituit. 20. La 17 iulie 2006, Curtea Regională Katowice (Sād Okręgowy) a refuzat să acorde eliberarea. Curtea a considerat că nici motivele invocate de reclamantul, nici de situația familiei sale, nici de starea sa de sănătate nu justificau o astfel de eliberare. Reclamantul, care a participat la ședință, a fost, de asemenea, recomandat că are dreptul de a depune, în termen de șapte zile, un recurs interlocutiv împotriva deciziei. 21. La 19 iulie 2006, reclamantul a solicitat o copie a deciziei, care i-a fost transmisă la 1 august 2006. 22. La 11 august 2006, Curtea Regională Katowice a refuzat să distreze recursul reclamantului, depus la 7 august 2006, constatand că aceaceasta a fost depusă fără timp. 23. La 6 septembrie 2006, Curtea de Apel a respins recursul interlocutor al reclamantului împotriva refuzului Curții Regionale, susținând că termenul de depunere a recursului împotriva hotărârii Curții Regionale a lui Katowice, pronunțat la 17 iulie 2006, a expirat șapte zile de la data livrării. 24. La 17 iulie 2006, reclamantul a solicitat Curtea Regională Katowice să-l elibereze în curs de probă. 25. La 9 ianuarie 2007, Curtea a acordat cererea reclamantului. Curtea a observat că comportamentul general al reclamantului în detenție era corect, că ar putea primi o prognoză socio-criminologică relativ pozitivă și că procesul său de resocializare ar putea fi continuat în libertate. 26. După apelul procurorului, la 7 februarie 2007, Curtea de Apel Katowice a modificat decizia Curții Regionale și a refuzat să elibereze reclamantul la probă. Curtea de Apel nu a împărtășit concluziile Curții Regionale și a considerat că prognoza sociocriminologică a reclamantului a fost negativă. Acesta a subliniat faptul că reclamantul a fost un infractor nerependent, obișnuit, care a fost adesea supus sancțiunilor disciplinare în timpul detenției. În cele din urmă, instanța a observat că reclamantul nu a demonstrat niciun interes în urma unui program de resocializare individualizat și că nu a avut planuri specifice pentru viitor. 27. La cererea reclamantului, depusă la 20 martie 2006, la 26 iunie 2006, Curtea de District Katowice a eliberat o sentință agregată compusă din condamnările anterioare ale reclamantului (wyrokłāczny). 28. La 27 octombrie 2006, Curtea regională Katowice a susținut hotărârea instanței de primă instanță. 29. Reclamantul a solicitat un avocat de asistență juridică în scopul unui recurs de casă. La 1 decembrie 2006, Curtea Regională Katowice a desemnat un avocat de asistență juridică în sensul procedurii de casă. Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2007, avocatul a informat Curtea Regională Katowice că nu a găsit niciun motiv pentru a depune recursul de casă. Prin scrisoarea din 9 ianuarie 2007, Curtea Regională Katowice a informat reclamantul cu privire la refuzul avocatului de asistență juridică. În plus, reclamantul a primit instrucțiuni să numească un avocat de alegere și că termenul de treizeci de zile pentru a depune un recurs de cazare de către acel avocat ar începe să se execute la data serviciului scrisorii respective. La 11 ianuarie 2007, scrisoarea instanței a fost transmisă reclamantului. 31. La 8 martie 2007, Curtea Regională Katowice a refuzat să accepte recursul de casare al reclamantului, deoarece nu a fost pregătit de către un avocat în conformitate cu legea.