GÜNAY AND YAMALAK v. TURKEY
GÜNAY AND YAMALAK v. TURKEY (CtEDO, 2014)
SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 6675/10 Abdullah GÜNAY și Metin YAMALAK împotriva Turciei depusă la 8 noiembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Abdullah Günay și dl Metin Yamalak, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1979 și, respectiv, în 1980. Reclamanții sunt deținuți în prezent la închisoarea Kırıkkale și Bolu, respectiv. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl M. Erbil, un avocat care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au prezentat reclamanții, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 aprilie și, respectiv, 30 martie 1999, dl Günay și dl Yamalak au fost arestați și arestați în custodie de poliție sub suspiciune de a face parte dintr-o organizație ilegală și de a ataca un mall comercial (Mavi Çarșı) cu cocktail-uri molotov, ucigând treisprezece persoane. La 26 și 4 aprilie 1999, ofițerii de poliție de la Hotărârea de Securitate din Istanbul au luat declarații dlui Günay și dlui Yamalak în absența unui avocat. Amândoi au mărturisit că erau membri ai organizației ilegale și au admis să înceapă un incendiu prin lansarea de cocktailuri de molotov la centrul comercial în martie 1999. La 30 și 6 aprilie 1999, procurorul public de la Istanbul a luat declarațiile dlui Günay și a dlui Yamalak. ulterior, acestea au fost, de asemenea, interogate de judecătorul de investigare, încă în absența unui avocat. Judecătorul de investigare a ordonat apoi detenția reclamanților în reținere. La 6 mai 1999, procurorul public de la Istanbul a emis o acuzație, acuzând reclamanții în temeiul articolului 125 din fostul cod penal. La 14 iulie 1999, procedura penală a început în fața Curții de Securitate de Stat de la Istanbul, care a fost înlocuită ulterior de Curtea de Securitate de Stat de la Istanbul după abolirea instanțelor de securitate de stat în iulie 2004. La 7 mai 2007, Curtea din Istanbul Assize a condamnat reclamanții ca fiind acuzați și condamnați la închisoarea pe viață agravată pentru a fi membri ai unei organizații ilegale și pentru uciderea a treisprezece persoane. Curtea de primă instanță și-a bazat decizia pe mai multe elemente de probă, cum ar fi declarațiile reclamanților la poliție, procurorul public și judecătorul de investigare, înregistrările video și înregistrările scrise ale vizitelor la locul crimei, rapoarte de autopsie, identificarea martorilor oculari, rapoarte balistice și declarațiile unor persoane acuzate. La 7 mai 2009, Curtea de Casație a susținut hotărârea, care a fost depusă la 8 iulie 2009 în Registrul instanței de primă instanță. Reclamanții se plâng că condamnarea la închisoarea pe viață agravată a fost, prin natura sa, împotriva principiilor articolului 3 din Convenție, susținând că legislația turcă nu prevede revizuirea condamnării pe viață agravată pe care le-a fost impusă. În baza articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, reclamanții se plâng că au fost refuzate accesul la un avocat în timp ce sunt în custodie de poliție. Reclamanții au fost supuși unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție? În special, este condamnarea lor la închisoare pe viață fără conmutare și fără posibilitatea de revizuire, compatibilă cu cerințele acestei dispoziții (a se vedea Vinter și alții v. Regatul Unit ([GC], nr. 66069/09, 130/10 și 3896/10, § 121)? A existat încălcarea articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție ca urmare a lipsei de asistență juridică disponibilă reclamanților în timpul detenției lor în custodie de poliție (a se vedea Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, §§ 63, CEDO 2008)?