Günay și Yamalak împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 6675/10 Abdullah GÜNAY și Metin YAMALAK împotriva Turciei depusă la 8 noiembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Abdullah Günay și dl Metin Yamalak, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1979 și, respectiv, în 1980. Reclamanții sunt deținuți în prezent la închisoarea Kırıkkale și Bolu, respectiv. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl M. Erbil, un avocat care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au prezentat reclamanții, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 aprilie și, respectiv, 30 martie 1999, dl Günay și dl Yamalak au fost arestați și arestați în custodie de poliție sub suspiciune de a face parte dintr-o organizație ilegală și de a ataca un mall comercial (Mavi Çarșı) cu cocktail-uri molotov, ucigând treisprezece persoane.

La 26 și 4 aprilie 1999, ofițerii de poliție de la Hotărârea de Securitate din Istanbul au luat declarații dlui Günay și dlui Yamalak în absența unui avocat. Amândoi au mărturisit că erau membri ai organizației ilegale și au admis să înceapă un incendiu prin lansarea de cocktailuri de molotov la centrul comercial în martie 1999. La 30 și 6 aprilie 1999, procurorul public de la Istanbul a luat declarațiile dlui Günay și a dlui Yamalak. ulterior, acestea au fost, de asemenea, interogate de judecătorul de investigare, încă în absența unui avocat. Judecătorul de investigare a ordonat apoi detenția reclamanților în reținere. La 6 mai 1999, procurorul public de la Istanbul a emis o acuzație, acuzând reclamanții în temeiul articolului 125 din fostul cod penal.

La 14 iulie 1999, procedura penală a început în fața Curții de Securitate de Stat de la Istanbul, care a fost înlocuită ulterior de Curtea de Securitate de Stat de la Istanbul după abolirea instanțelor de securitate de stat în iulie 2004. La 7 mai 2007, Curtea din Istanbul Assize a condamnat reclamanții ca fiind acuzați și condamnați la închisoarea pe viață agravată pentru a fi membri ai unei organizații ilegale și pentru uciderea a treisprezece persoane. Curtea de primă instanță și-a bazat decizia pe mai multe elemente de probă, cum ar fi declarațiile reclamanților la poliție, procurorul public și judecătorul de investigare, înregistrările video și înregistrările scrise ale vizitelor la locul crimei, rapoarte de autopsie, identificarea martorilor oculari, rapoarte balistice și declarațiile unor persoane acuzate.

La 7 mai 2009, Curtea de Casație a susținut hotărârea, care a fost depusă la 8 iulie 2009 în Registrul instanței de primă instanță. Reclamanții se plâng că condamnarea la închisoarea pe viață agravată a fost, prin natura sa, împotriva principiilor articolului 3 din Convenție, susținând că legislația turcă nu prevede revizuirea condamnării pe viață agravată pe care le-a fost impusă. În baza articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, reclamanții se plâng că au fost refuzate accesul la un avocat în timp ce sunt în custodie de poliție. Reclamanții au fost supuși unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție?

În special, este condamnarea lor la închisoare pe viață fără conmutare și fără posibilitatea de revizuire, compatibilă cu cerințele acestei dispoziții (a se vedea Vinter și alții v. Regatul Unit ([GC], nr. 66069/09, 130/10 și 3896/10, § 121)? A existat încălcarea articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție ca urmare a lipsei de asistență juridică disponibilă reclamanților în timpul detenției lor în custodie de poliție (a se vedea Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, §§ 63, CEDO 2008)?

SECOND SECTION

Application no. 6675/10 Abdullah GÜNAY and Metin YAMALAK against Turkey lodged on 8 November 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Abdullah Günay and Mr Metin Yamalak, are Turkish nationals, who were born in 1979 and 1980 respectively. The applicants are currently detained at the Kırıkkale and Bolu Prisons respectively. They are represented before the Court by Mr M. Erbil, a lawyer practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On 25 April and 30 March 1999, respectively, Mr Günay and Mr Yamalak were arrested and placed in police custody on suspicion of membership of an illegal organisation and of attacking a shopping mall (Mavi Çarșı) with molotov cocktails, killing thirteen persons. On 26 and 4 April 1999, respectively, police officers at the Istanbul Security Directorate took statements from Mr Günay and Mr Yamalak in the absence of a lawyer.

They both confessed that they were members of the illegal organisation and admitted to starting a fire by throwing molotov cocktails at the shopping centre in March 1999. On 30 and 6 April 1999, respectively, the Istanbul Public Prosecutor took the statements of Mr Günay and Mr Yamalak. Subsequently, they were also questioned by the investigating judge, still in the absence of a lawyer. The investigating judge then ordered the applicants’ detention on remand. On 6 May 1999 the Istanbul Public Prosecutor issued an indictment, charging the applicants under Article 125 of the former Criminal Code.

On 14 July 1999 criminal proceedings commenced before the Istanbul State Security Court, which was later replaced by the Istanbul Assize Court following the abolition of the state security courts in July 2004. On 7 May 2007 the Istanbul Assize Court convicted the applicants as charged and sentenced them to aggravated life imprisonment for being members of an illegal organisation and for the murder of thirteen persons. The first-instance court based its decision on several items of evidence, such as the applicants’ statements to the police, the public prosecutor and the investigating judge, video recordings and written records of the crime scene visits, autopsy reports, eyewitness identification, ballistic reports and the statements of some of the accused persons.

On 7 May 2009 the Court of Cassation upheld the judgment. This decision was deposited with the Registry of the first-instance court on 8 July 2009. COMPLAINTS 1. The applicants complain that the sentence of aggravated life imprisonment was, by its nature, against the principles of Article 3 of the Convention. In this connection, they maintain that the Turkish legislation does not provide for a review of the aggravated life sentence that has been imposed on them. 2. Relying on Article 6 § 3 (c) of the Convention, the applicants complain that they were denied access to a lawyer while in police custody.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Have the applicants been subjected to inhuman or degrading treatment or punishment, in breach of Article 3 of the Convention? In particular, is their sentence of life imprisonment without commutation, and without a possibility of review, compatible with the requirements of that provision (see Vinter and Others v. the United Kingdom ([GC], nos. 66069/09, 130/10 and 3896/10, § 121)? 2. Has there been a breach of Article 6 § 3 (c) of the Convention as a result of the lack of legal assistance available to the applicants during their detention in police custody (see Salduz v. Turkey [GC], no. 36391/02, §§ 45 ‑ 63, ECHR 2008)?