- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 mai 2007
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 5, Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
- Nicio încălcare — Articolul 6
Kosti și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Reclamanții s-au născut în 1981, 1983 și, respectiv, 1981 și trăiesc în Șanlıurfa. Reclamanții au fost arestați și arestați la 19 și 20 februarie 1999, respectiv, după suspiciune de implicarea lor în aruncarea cocktail-urilor Molotov la diferite clădiri publice. La 23 februarie 1999, Curtea Suruç Magistrates a ordonat reținerea lor în custodie. Reclamanții aveau vârsta de 16 ani (Mehmet Koști) și 18 ani (ceilalți solicitanți) la momentul evenimentelor. La 23 martie 1999, procurorul de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamanților și a altor patru persoane, acuzându-i de a arunca cocktailuri Molotov la școala primară Suruç și garajul public Suruç la 18 februarie 1999 și de a încerca să arunce cocktailul Molotov la școala primară Suruç Atatürk, în vederea sprijinirii activităților unei organizații ilegale, și anume PKK (Partitul muncitorilor din Kurdistan).
Acuzațiile au fost formulate în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal Turc. La 7 aprilie 1999, procedura penală împotriva reclamanților și alți patru acuzați au început în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakır. La 12 mai 1999, Curtea a auzit reclamanții care au respins acuzațiile împotriva lor și a argumentelor anterioare prezentate în fața poliției, procurorului public și a Curții Magistratelor. De asemenea, au contestat acuratețea protocolului de arestare și raportul privind reconstrucția evenimentelor. Curtea a hotărât să asigure mărturia celor care au participat la arestarea și reconstrucția evenimentelor și a argumentelor acuzaților care nu au fost reținuți.
În plus, a ordonat ca data nașterii Hășman Öngör și a altor acuzați să fie determinate din moment ce au susținut că au fost de fapt născuți în 1986. Între 12 mai 1999 și 22 decembrie 2000, Curtea de Securitate din Diyarbakır a organizat cincizeci de audieri în cazul în care a luat diferite decizii procedurale și a amânat procesul deoarece procedura privind stabilirea vârstei de doi acuzați nu a fost finalizată. 10. În audierile din 22 decembrie 2000 și, respectiv, 20 februarie 2001, instanța a solicitat acuzației și acuzaților să își prezinte observațiile cu privire la fondul cazului. La 10 aprilie 2001, avocatul reclamantului a solicitat o prelungire pentru prezentarea observațiilor reclamanților.
Această cerere a fost acceptată de instanță. 11. Pe parcursul procedurii, avocatul reclamantului a solicitat în mod repetat ca reclamanții să fie eliberați în timpul procesului și a susținut, printre altele, că sunt tineri și că actele lor nu pot fi considerate o infracțiune în temeiul articolului 168 § 2 din Curtea Penală. Curtea de Primă Instanță a respins cererile reclamanților până la 29 mai 2001, având în vedere natura infracțiunii cu care au fost acuzate și starea probelor. 12. La 29 mai 2001, instanța a hotărât să amâne condamnarea reclamanților și co-accultarea acestora, în conformitate cu Legea nr. 4616. Prin urmare, a ordonat eliberarea reclamanților de la detenție. 13. La 20 septembrie 2001, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță.
15. Legea și practica interne relevante în vigoare la momentul material sunt descrise în hotărârea Çobanoğlu și Budak c. Turcia (nr. 45977/99, §§ 2930, 30 ianuarie 2007).
4. The applicants were born in 1981, 1983 and 1981 respectively and live in Șanlıurfa.
The applicants were arrested and taken into custody on 19 and 20 February 1999 respectively on suspicion of their involvement in the throwing of Molotov cocktails at various public buildings. On 23 February 1999 the Suruç Magistrates' Court ordered their remand in custody. The applicants were aged sixteen (Mehmet Koști) and eighteen (the other applicants) at the time of the events.
On 23 March 1999 the public prosecutor at the Diyarbakır State Security Court filed a bill of indictment against the applicants and four other persons, accusing them of throwing Molotov cocktails at the Suruç primary school and the Suruç public garage on 18 February 1999 and of attempting to throw Molotov cocktail at the Suruç Atatürk primary school with a view to supporting the activities of an illegal organisation, namely the PKK (the Kurdistan Workers' Party). The charges were brought under Article 168 § 2 of the Turkish Criminal Code.
On 7 April 1999 the criminal proceedings against the applicants and four other accused commenced before the Diyarbakır State Security Court.
On 12 May 1999 the court heard the applicants who refuted the allegations against them and their earlier submissions given before the police, public prosecutor and the Magistrates' Court. They also challenged the accuracy of the arrest protocol and the report on the reconstruction of the events. The court decided to secure the testimony of those who had attended the arrest and the reconstruction of events and the submissions of the accused who were not detained. It further ordered that the birth date of Hıșman Öngör and another accused be determined since they had claimed that they were actually born in 1986.
Between 12 May 1999 and 22 December 2000, the Diyarbakır Security Court held fifteen hearings where it took various procedural decisions and postponed the trial as the procedure concerning the determination of the age of two accused had not been completed.
At the hearings held on 22 December 2000 and 20 February 2001 respectively, the court requested the prosecution and the defendants to submit their observations on the merits of the case. On 10 April 2001 the applicants' lawyer requested an extension for the submission of the applicants' observations. This request was accepted by the court.
Throughout the proceedings the applicants' lawyer repeatedly requested that the applicants be released pending trial. He maintained, inter alia, that they were juveniles and that their acts could not be considered to constitute an offence under Article 168 § 2 of the Criminal Court. The first instance court dismissed the applicants' requests until 29 May 2001, having regard to the nature of the offence with which they were charged and the state of the evidence.
On 29 May 2001 the court decided to defer sentencing the applicants and their co-accused, pursuant to Law no. 4616. It therefore ordered the release of the applicants from detention.
The public prosecutor appealed.
On 20 September 2001 the Court of Cassation upheld the decision of the first instance court.
The relevant domestic law and practice in force at the material time are outlined in the Çobanoğlu and Budak judgment v. Turkey, (no. 45977/99, §§ 2930, 30 January 2007).