CASE OF KOSTI AND OTHERS v. TURKEY

Reclamanții s-au născut în 1981, 1983 și, respectiv, 1981 și trăiesc în Șanlıurfa. Reclamanții au fost arestați și arestați la 19 și 20 februarie 1999, respectiv, după suspiciune de implicarea lor în aruncarea cocktail-urilor Molotov la diferite clădiri publice. La 23 februarie 1999, Curtea Suruç Magistrates a ordonat reținerea lor în custodie. Reclamanții aveau vârsta de 16 ani (Mehmet Koști) și 18 ani (ceilalți solicitanți) la momentul evenimentelor. La 23 martie 1999, procurorul de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamanților și a altor patru persoane, acuzându-i de a arunca cocktailuri Molotov la școala primară Suruç și garajul public Suruç la 18 februarie 1999 și de a încerca să arunce cocktailul Molotov la școala primară Suruç Atatürk, în vederea sprijinirii activităților unei organizații ilegale, și anume PKK (Partitul muncitorilor din Kurdistan).

Acuzațiile au fost formulate în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal Turc. La 7 aprilie 1999, procedura penală împotriva reclamanților și alți patru acuzați au început în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakır. La 12 mai 1999, Curtea a auzit reclamanții care au respins acuzațiile împotriva lor și a argumentelor anterioare prezentate în fața poliției, procurorului public și a Curții Magistratelor. De asemenea, au contestat acuratețea protocolului de arestare și raportul privind reconstrucția evenimentelor. Curtea a hotărât să asigure mărturia celor care au participat la arestarea și reconstrucția evenimentelor și a argumentelor acuzaților care nu au fost reținuți.

În plus, a ordonat ca data nașterii Hășman Öngör și a altor acuzați să fie determinate din moment ce au susținut că au fost de fapt născuți în 1986. Între 12 mai 1999 și 22 decembrie 2000, Curtea de Securitate din Diyarbakır a organizat cincizeci de audieri în cazul în care a luat diferite decizii procedurale și a amânat procesul deoarece procedura privind stabilirea vârstei de doi acuzați nu a fost finalizată. 10. În audierile din 22 decembrie 2000 și, respectiv, 20 februarie 2001, instanța a solicitat acuzației și acuzaților să își prezinte observațiile cu privire la fondul cazului. La 10 aprilie 2001, avocatul reclamantului a solicitat o prelungire pentru prezentarea observațiilor reclamanților.

Această cerere a fost acceptată de instanță. 11. Pe parcursul procedurii, avocatul reclamantului a solicitat în mod repetat ca reclamanții să fie eliberați în timpul procesului și a susținut, printre altele, că sunt tineri și că actele lor nu pot fi considerate o infracțiune în temeiul articolului 168 § 2 din Curtea Penală. Curtea de Primă Instanță a respins cererile reclamanților până la 29 mai 2001, având în vedere natura infracțiunii cu care au fost acuzate și starea probelor. 12. La 29 mai 2001, instanța a hotărât să amâne condamnarea reclamanților și co-accultarea acestora, în conformitate cu Legea nr. 4616. Prin urmare, a ordonat eliberarea reclamanților de la detenție. 13. La 20 septembrie 2001, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță.

15. Legea și practica interne relevante în vigoare la momentul material sunt descrise în hotărârea Çobanoğlu și Budak c. Turcia (nr. 45977/99, §§ 2930, 30 ianuarie 2007).

4. The applicants were born in 1981, 1983 and 1981 respectively and live in Șanlıurfa.