CtEDO 08.01.2014 Auto

DEMİREL v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.01.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DEMİREL v. TURKEY (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 8 ianuarie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 30733/08 Hülya Ebru DEMİREL împotriva Turciei depusă la 17 iunie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Hülya Ebru Demirel, este un cetățean turc, născut în 1976 și locuiește în Kilis. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Y. Alataș, avocat practicant în Ankara. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 octombrie 1999, reclamantul a reușit să devină angajată publică. La o dată neespecificată, a fost informată de Departamentul de Personal de Stat atașat la biroul Primului Ministru că a fost numită în postul de gardian de securitate în ramura Kilis a TEDAȘ ( Türkiye Elektrik Dağıtım A. Ș. – Distribuția Electrică a Turciei S. A. ), o companie electrică de stat. La o dată neespecificată, TEDAȘ a informat reclamantul că nu ar fi trebuit să fie numită la postul în cauză, deoarece nu a îndeplinit cerința de a „a îndeplinit serviciul militar“, o datorie care este îndeplinită numai de către bărbații din Turcia. La 4 septembrie 2000, reclamantul a depus o acțiune administrativă împotriva TEDAȘ care solicită anularea deciziei administrative ale TEDAȘ de a nu o numi și a suspendat executarea acestei decizii. La 9 mai 2001, Curtea Administrativă Gaziantep a ordonat suspendarea executării hotărârii administrative ale TEDAȘ de a nu numi reclamantul ca gardian de securitate. Curtea a considerat că fiind un „mascul” nu era o cerință pentru post. La 23 iulie 2001, sucursala Kilis a TEDAȘ a informat reclamantul că va fi angajată timp de șase luni ca stagiară dacă a trecut ancheta de securitate despre ea. La o dată neespecificată, conform ordinului instanței administrative, reclamantul a fost recrutat de către TEDAȘ. La 4 octombrie 2001, instanța administrativă a anulat decizia administrativă a TEDAȘ de a nu numi reclamantul. TEDAȘ a apelat împotriva hotărârii Curții Administrative Gaziantep. La 10 aprilie 2002, 12 Camere ale Curții Administrative Supreme au hotărât să rămână executarea hotărârii instanței de primă instanță. La 11 iunie 2002, TEDAȘ a informat reclamantul că contractul său a fost anulat la 27 mai 2002, în conformitate cu hotărârea Curții Supreme din 10 aprilie 2002. La 26 decembrie 2002, TEDAȘ a informat reclamantul că contractul său a fost anulat la 27 mai 2002 în conformitate cu hotărârea Curții Supreme. Camera Curții Administrative Supreme a anulat hotărârea Curții de Primă Instanță. Curtea Administrativă Supremă a considerat că, având în vedere faptul că există o cerință de a „lucra serviciul militar“, postul a fost rezervat numai pentru candidați “masculi”. La 23 octombrie 2003, instanța de primă instanță, în conformitate cu hotărârea Curții Supreme de Administrație, a respins cazul reclamantului. La 16 noiembrie 2007, recursul reclamantului împotriva acestei hotărâri a fost refuzat și hotărârea instanței de primă instanță a fost susținută de aceeași cameră a Curții Supreme de Administrație. La 6 decembrie 2007, Curtea Supremă Administrativă, care stă în sesiune plenară, a emis o hotărâre în favoarea R.B. (în alt caz și care a fost, de asemenea, candidată pentru TEDAȘ). În sesiune plenară, Curtea Supremă Administrativă a considerat că cerința de a „a finalizat serviciul militar Curtea Supremă de Administrație a remarcat că această clauză nu constituie nici un obstacol pentru candidați și că refuzul de a numi R.B. era ilegal. Într-o dată neespecificată, reclamantul a solicitat rectificarea hotărârii Curții Supreme de Administrație din 16 noiembrie 2007. Reclamantul a susținut că decizia în cauză constituie o încălcare a principiului egalității și a dreptului la un proces echitabil, de când Curtea Supremă de Administrație în sesiune plenară a hotărât contrară la 6 Decembrie 2007. Ea a susținut, de asemenea, că a existat discriminare, deoarece nici o distincție între sexe nu ar putea fi făcută în temeiul Constituției în ceea ce privește accesul la ocuparea forței de muncă publice. La 17 septembrie 2008 12 Camera Curții Supreme de Administrație a respins cererea reclamantului de rectificare, declarând că cererea nu s-a bazat pe niciun motiv scris în art. 54 din Codul de Procedură Administrativă. (Prima propoziție a fost modificată la 5/4/1990 – 3622/ art. 23) Deciziile formulate la recurs de către Camerele Curții Supreme de Administrație și de Sesiunea Plenară a camerelor sale în materie administrativă sau fiscală, precum și deciziile luate în urma unei obiecții de către instanțele administrative regionale, pot face obiectul unei cereri de rectificare de către părți, o singură dată, în termen de 15 zile de la notificarea deciziei, în cazul în care: a) afirmațiile și obiecțiile privind fondul nu au fost evaluate în decizia, b) au existat dispoziții contradictorii în decizia, c) decizia a fost încălcată de lege sau de procedură, d) (Schimbat: 5/4/1990 – 3622/ art. 23) falsificarea sau frauda este descoperit în documente care au influența asupra meritelor cauzei, 2. (Schimbat: 5/4/1990 – 3622/ art. 23) Camerele Curții Supreme de Administrație, Sesiunea Plenară a camerelor sale și instanțelor administrative regionale au o autoritate limitată în ceea ce privește deciziile privind aspectele administrative sau fiscale în ceea ce privește cererile de rectificare. 3. Solicitările de rectificare a deciziilor sunt examinate de către camera, consiliu sau instanța administrativă regională care a dat hotărârea în cauză. O persoană care a acționat ca raportor în deliberările unei cauze nu poate deține această poziție la procedura de rectificare.” COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că procedurile în fața instanțelor administrative, mai ales în fața celor 12 Camere ale Curții Supreme de Administrație, nu au fost corecte, deoarece hotărârile din aceste proceduri nu au fost motivate. Considerând art. 14 din Convenția și art. 11 din Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), care interzice discriminarea împotriva femeilor în domeniul ocupării forței de muncă, reclamantul susține în continuare că a fost discriminată pe baza sexului ei. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, au fost motivele juridice în decizia a douăsprezecea Camera a Curții Supreme de Administrație din 17 septembrie 2008 (nr. 2008/1778 E, 2009/3936 K) suficient de dezvoltate? Care ar putea fi motivul exact pentru rectificarea hotărârii unei instanțe în conformitate cu art. 54 din Codul de Procedură Administrativă? Contradicția dintre hotărârea anterioară a Curții Supreme de Administrație și hotărârea ulterioară a Curții Supreme de Administrație a fost motiv suficient pentru rectificarea în conformitate cu acest articol? Care este aplicarea stabilită a art. 54 din Codul de Procedură Administrativă de către Curtea Supremă de Administrație? Guvernul este solicitat să prezinte decizii ale Curții Supreme de Administrație în cazuri similare. Articolele 8 și 14 din Convenție sunt aplicabile în acest caz? Reclamantul a suferit discriminări din cauza sexului ei, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8 din cauza refuzului autorităților interne de a o numi la postul de ofițer de securitate?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă