Comunicat la 10 ianuarie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 66773/13 Jean-François PERRILLAT-BOTTONET împotriva Elveției introdusă la 18 octombrie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Jean-François Perrillat-Bottonet, este un resortisant francez născut în 1953 și rezident în Cruseilles (Franța). Este reprezentat în fața Curții de către domnul Thomas Barth, avocat la Geneva. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 4 octombrie 2009, în jurul orei 1:30 dimineața, reclamantul, care ieșea dintr-un bar în compania unui prieten, trăiește doi jandarmi care își anunțau vehiculul nestatornit. jandarmii i-au cerut reclamantului să-și prezinte permisul de conducere, precum și documentele mașinii. Avand in vedere ca reclamantul avea nevoie de timp pentru a-l abtine, unul dintre jandarmi a operat o cheie de brat reclamantului in incercarea de a-l incatusa. Acest gest l-a provocat pe reclamant o durere puternica la nivelul umarului drept. Reclamantul a fost apoi dus la sectia de politie si plasat intr-o celula de dezbracare. El sustinea ca a fost plasat gol, infrigurat si insetat. În dimineața următoare, reclamantul s-a dus la spitalul cantonal unde medicii i-au diagnosticat o posibilă ruptură a capacului rotatorilor de la umărul drept. Diagnosticul a fost confirmat la scurt timp după aceea la centrul medical Rive Dreapta SA, iar reclamantul a fost pus în pauză de la locul de muncă timp de 15 zile. La 8 octombrie 2009, reclamantul a depus o plângere penală împotriva jandarmilor care au fost arestați pentru vătămare corporală, furt, daune asupra proprietății și abuz de autoritate, susținând, printre altele, dispariția a 4 000 de franci elvețieni (CHF) și 300 de euro (EUR) din portofelul său, în arest. La 17 decembrie 2009, procurorul general a clasat plângerea fără urmă. La 9 iunie 2010, Camera de Acuzare, pe baza recursului reclamantului, a anulat decizia de clasificare fără întârziere, considerând că ar trebui să se verifice dacă cheile de la brațele utilizate de jandarmi au fost disproporționate, care a fost natura leziunilor suferite de reclamant și care a fost domeniul de aplicare al antecedentelor sale medicale. O expertiză condusă de procurorul public ca urmare a arestării Camerei de Acuzare a confirmat ruperea masivă a rotatoarelor de coafeză a umărului drept al reclamantului și a precizat că o astfel de ruptură fusese deja suferită în 1983 și că o ruptură a mușchiului supra- spinos a fost constatată în 2001. Experții au concluzionat că, ținând cont de aceste antecedente, o forță de intensitate redusă ar fi fost suficientă pentru a destabiliza echilibrul precar al funcției de langulare și că nu a fost, prin urmare, posibil să se determine dacă cheia brațului suferită de reclamant a fost exercitată cu forță exagerată. La 14 decembrie 2011, la 7 decembrie 2010, reclamantul a fost supus unei intervenții chirurgicale prin artroposcopie la umărul drept. La 19 ianuarie 2012, procurorul public a emis o nouă ordonanță de clasificare, refuzând să acorde dreptul la cererea reclamantului, în sensul că ceilalți doi jandarmi prezenți la momentul arestării, precum și prietenul reclamantului au fost ascultați ca martori. El a considerat că aceste donturi nu ar fi permis să se stabilească cu ce forță a fost exercitată cheia de braț. Reclamantul a introdus o nouă acțiune în fața Camerei de acuze, solicitându-i, în plus, ca chirurgul care a efectuat operația în 2010 să fie, de asemenea, ascultat ca martor. La 16 aprilie 2012, Camera de Acuzare a respins recursul reclamantului și a confirmat ordinul de clasificare fără întârziere. În plus, aceasta a considerat că cererea de audiere a chirurgului fusese depusă fără întârziere și numai în instanță de recurs. Codul penal elvețian din 21 decembrie 1937 art. 14 - Acte legale și vinovăție/Acte autorizate de lege Oricine acționează ca legea la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cel care, intenționat, va fi supus unei alte încălcări a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, va fi pedepsit cu o pedeapsă privativă de libertate de cel mult trei ani sau cu o pedeapsă pecuniară. În caz de gravitate redusă, judecătorul va putea atenua pedeapsa (art. 48a). Pedeapsa va fi o pedeapsă privativă de libertate de cel mult trei ani sau o pedeapsă pecuniară și urmărirea penală va avea loc din oficiu, [...] art. 181 - Constrângeri Oricine, folosind violență împotriva unei persoane sau luând-o în serios, sau în orice alt mod în libertatea sa de a acționa, va fi obligat să facă, să nu facă sau să lase să se facă un act va fi pedepsit cu o pedeapsă privată de libertate de cel mult trei ani sau cu o pedeapsă pecuniară. art. 312 - Abuzul autorității Membrii unei autorități și funcționarii care, în scopul de a obține sau de a obține unui terț un avantaj ilicit sau în scopul de a le face rău altora, au abuzat de competențele lor, vor fi pedepsiți cu o pedeapsă privativă de libertate de cel mult cinci ani sau cu o pedeapsă pecuniară. Legea [cantonală] privind poliția din 26 octombrie 1957 art. 16 Legitimarea și identificarea La cerere, funcționarii își indică numărul de serie, cu excepția cazului în care circumstanțele excepționale îi împiedică să facă acest lucru. Funcționarii în civil se legitimează și se identifică prin intermediul cardului lor de poliție în timpul intervențiilor lor oficiale, cu excepția cazului în care circumstanțele excepționale îi împiedică. art. 17 Funcționarii de poliție au dreptul de a solicita oricărei persoane pe care o interpelează în exercitarea funcțiilor lor în sensul art. 3 alin. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3), el contestă refuzul procuraturii publice și al Camerei de Acuzare de a da în judecată anumiți martori, în cadrul anchetei penale privind circumstanțele arestării sale. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unui tratament inuman sau degradant în momentul arestării sale la Geneva la 4 octombrie 2009 având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita c. Italia [GC], 26772/95, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție?
Communiquée le 10 janvier 2014
Requête n
o
66773/13
Jean-François PERRILLAT-BOTTONET
contre la Suisse
introduite le 18 octobre 2013
Le requérant, M. Jean-François Perrillat-Bottonet, est un ressortissant français né en 1953 et résidant à Cruseilles (France). Il est représenté devant la Cour par M
e
Thomas Barth, avocat à Genève.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 4 octobre 2009, vers 1h30 du matin, le requérant, qui sortait d’un bar en compagnie d’un ami, vit deux gendarmes en train de verbaliser son véhicule mal stationné.
Les gendarmes demandèrent au requérant de présenter son permis de conduire ainsi que les papiers du véhicule.
Voyant que le requérant mettait du temps pour obtempérer, l’un des gendarmes opéra une clé de bras au requérant dans la tentative de le menotter. Ce geste provoqua au requérant une forte douleur au niveau de l’épaule droite.
Le requérant fut ensuite emmené au poste de police et placé en cellule de dégrisement. Il soutient y avoir été placé nu, frigorifié et assoiffé.
Libéré le lendemain matin, le requérant se rendit à l’hôpital cantonal où les médecins lui diagnostiquèrent une probable rupture de la coiffe des rotateurs de l’épaule droite. Le diagnostic fut confirmé peu après au centre d’Imagerie médicale Rive Droite SA et le requérant fut placé en arrêt de travail pendant quinze jours.
Le 8 octobre 2009, le requérant déposa une plainte pénale contre les gendarmes qui l’avaient interpellé pour lésions corporelles, vol, dommages à la propriété et abus d’autorité. Il y soutenait, entre autre, avoir constaté la disparition de 4
000 francs suisses (CHF) et 300 euros (EUR) de son porte
‑
monnaie, à l’issue de sa garde à vue.
Le 17 décembre 2009, le Procureur général classa la plainte sans suite.
Le 9 juin 2010, la Chambre d’accusation, sur recours du requérant, annula la décision de classement sans suite considérant qu’il y avait lieu de rechercher si les clés de bras pratiquées par les gendarmes avaient été disproportionnées, quelle était la nature des lésions subies par le requérant et quelle était la portée de ses antécédentes médicaux.
Une expertise ordonnée par le ministère public suite à l’arrêt de la Chambre d’accusation confirma la rupture massive des rotateurs de la coiffe de l’épaule droite du requérant et précisa qu’une telle rupture avait déjà été subie en 1983 et qu’une rupture du muscle supra-épineux avait été constatée en 2001. Les experts conclurent que compte tenu de ces antécédents, une force de faible intensité aurait suffi à déstabiliser l’équilibre précaire de la fonction de l’articulation et qu’il n’était par conséquent pas possible de déterminer si la clé de bras subie par le requérant avait été pratiquée avec force exagérée.
Le ministère public entendit ensuite le requérant ainsi que les deux gendarmes et une confrontation entre les parties fut organisée le 14
décembre 2011. Entre-temps, le 7 décembre 2010, le requérant avait subi une intervention chirurgicale par arthroscopie à l’épaule droite.
Le 19 janvier 2012, le ministère public rendit une nouvelle ordonnance de classement, refusant de faire droit à la demande du requérant tendant à ce que les deux autres gendarmes présents au moment de l’arrestation ainsi que l’ami du requérant fussent entendus comme témoins. Il considéra que ces témoignages n’auraient pas permis d’établir avec quelle force avait été pratiquée la clé de bras.
Le requérant intenta un nouveau recours devant la Chambre d’accusation, demandant, au surplus, que le chirurgien qui l’avait opéré en 2010 fut également entendu comme témoin.
Le 16 avril 2012, la Chambre d’accusation rejeta le recours du requérant et confirma l’ordonnance de classement sans suite. Elle considéra par ailleurs que la demande d’audition du chirurgien avait été présentée hors délai et uniquement en instance de recours.
L’arrêt de la Chambre d’accusation fut confirmé par le Tribunal fédéral le 4 avril 2013.
B.
Le droit pertinent
1.
Le Code pénal suisse du 21 décembre 1937
Article 14 - Actes licites et culpabilité/Actes autorisés par la loi
Quiconque agit comme la loi l’ordonne ou l’autorise se comporte de manière licite, même si l’acte est punissable en vertu du présent code ou d’une autre loi.
Article 123 - Lésions corporelles simples
1
Celui qui, intentionnellement, aura fait subir à une personne une autre atteinte à l’intégrité corporelle ou à la santé sera, sur plainte, puni d’une peine privative de liberté de trois ans au plus ou d’une peine pécuniaire.
Dans les cas de peu de gravité, le juge pourra atténuer la peine (Article 48a).
2
La peine sera une peine privative de liberté de trois ans au plus ou une peine pécuniaire et la poursuite aura lieu d’office, [...]
Article 181 - Contrainte
Celui qui, en usant de violence envers une personne ou en la menaçant d’un dommage sérieux, ou en l’entravant de quelque autre manière dans sa liberté d’action, l’aura obligée à faire, à ne pas faire ou à laisser faire un acte sera puni d’une peine privative de liberté de trois ans au plus ou d’une peine pécuniaire.
Article 312 - Abus d’autorité
Les membres d’une autorité et les fonctionnaires qui, dans le dessein de se procurer ou de procurer à un tiers un avantage illicite, ou dans le dessein de nuire à autrui, auront abusé des pouvoirs de leur charge, seront punis d’une peine privative de liberté de cinq ans au plus ou d’une peine pécuniaire.
2.
Loi [cantonale] sur la Police du 26 octobre 1957
Article 16 Légitimation et identification
1
L’uniforme sert de légitimation ; sur demande, les fonctionnaires indiquent leur numéro de matricule, sauf si des circonstances exceptionnelles les en empêchent.
2
Les fonctionnaires en civil se légitiment et s’identifient au moyen de leur carte de police lors de leurs interventions officielles, sauf si des circonstances exceptionnelles les en empêchent.
Article 17 Contrôle d’identité
1
Les fonctionnaires de police ont le droit d’exiger de toute personne qu’ils interpellent dans l’exercice de leurs fonctions au sens de l’article 3, alinéa 1, lettres b à e, et alinéas 2 et 3, qu’elle justifie de son identité. [...]
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir subi un usage disproportionné de la force lors de son arrestation du 4
octobre 2009.
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3, il conteste le refus du ministère public et de la Chambre d’accusation d’auditionner certains témoins à charge, dans le cadre de l’enquête pénale sur les circonstances de son arrestation.
1.
Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à un traitement inhumain ou dégradant lors de son arrestation à Genève le 4 octobre 2009
?
2.
Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (voir le paragraphe 131 de l’arrêt
Labita c. Italie
[GC], n
o
26772/95, CEDH 2000-IV), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ?