KRAIŃSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
KRAIŃSKI v. POLAND (CtEDO, 2014)
Reclamantul, dl Wiesław Kraiński, este un național polonez, care s-a născut în 1962 și trăiește în Nysa. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, succesat de dna J. Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 aprilie 1998, Procurorul districtului Nysa (Prokurator Rejonowy) a deschis o anchetă cu privire la acuzațiile că reclamantul a comis infracțiunile de trecere ilegală a frontierei și de incitare la prostituție pentru câștig. Cazul a fost înregistrat la nr. 1 DS 518/98. Se pare că ancheta a rămas oficial de la 14 noiembrie 1998 la 12 ianuarie 2005. La 31 ianuarie 2005, Procurorul districtului Nysa a depus la Curtea de District Nysa (Sād Rejonowy) un proiect de inculpare, acuzând reclamantul cu infracțiunea traficului de femei și incitarea prostituției pentru câștig. Cazul a fost înregistrat la nr. II K 47/05. La 24 martie 2005, Curtea de District Nysa a trimis cazul procurorului pentru anchete suplimentare. Noul dosar de anchetă a fost înregistrat la nr. 1 Ds. 149/05. La 18 iunie 2005, Procurorul districtului Nysa a depus la Curtea de District Nysa un proiect de inculpare prelungit, de data asta, acuzarea reclamantului, împreună cu trei presupuse complice, de a fi afiliate la o bandă criminală organizată, traficul de femei și incitarea și profitul de prostituție. Cazul a fost înregistrat la nr. II K 313/05. La 17 iulie 2007, instanța de judecată a renunțat la jurisdicția Curții Regionale Opole (Sād Okręgowy). 10. La 5 octombrie 2007, Curtea Regională Opole a renunțat la jurisdicția sa și cazul a fost remis Tribunalului Districtului Nysa. Cazul a fost înregistrat în temeiul nr. II K 503/07. 11. Prima ședință a avut loc la 9 ianuarie 2008. În aceeași zi, instanța de judecată a decis să se îndepărteze acuzația de a profita de prostituție și să se ocupe de aceasta separat. 12. Cazul îndepărtat a fost înregistrat la nr. II K 12/08. 13. Audierile ulterioare în cazul îndepărtat nr. II K 12/08 au avut loc la 13 februarie, 5 martie și 9 aprilie 2008. Curtea de judecată a examinat douăzeci de martori. 14. La 9 aprilie 2008, Curtea de District Nysa a întrerupt cazul nr. II K 12/08 pe baza prescrierii negative. 15. La o dată neespecificată, înainte de august 2008, procedura în cazul principal, nr. II K 313/05, a fost întreruptă pe baza prescrierii negative. 16. La 1 aprilie 2005, reclamantul a depus o plângere cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii în temeiul legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sådowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea din 2004”). La 15 aprilie 2005, Curtea Regională Opole a respins plângerea. Curtea a susținut că legea din 2004 nu este aplicabilă în cazul reclamantului, deoarece procedurile impugnate au fost în faza lor de proces și nu judiciar. 18. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile de Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul de Krasuski c. Polonia, nr. În plus, la 1 mai 2009, legea din 20 februarie 2009 privind amendamentele la Lege privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o zmianie ustawy o skardze naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Amendamentul din 2009”) a intrat în vigoare. 20. În conformitate cu art. 1 din Amendamentul din 2009, denumirea modificată a Legii din 2004 se menționează după cum urmează: „Legea] privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o investigație efectuată și supravegheată de un procuror și la un proces într-un timp rezonabil” 21. În urma modificării din 2009, secțiunea 1 din Legea din 2004, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „1. Actul prevede principiile și procedura de depunere și examinarea unei plângeri de către o parte a cărei drept la un proces într-un termen rezonabil a fost încălcat ca urmare a unei acțiuni sau a inactării unei instanțe sau a procurorului care desfășoară sau supraveghează ancheta.” În conformitate cu art. 4 din Legea 2004 modificată, în măsura în care este cazul: „5. În cazul în care o plângere se referă la durata necorespunzătoare a unei anchete, instanța va fi examinată imediat de către instanța competentă să trateze cazul.” Secțiunea 6 din Legea 2004 modificată prevede, în măsura în care este cazul: „3. Plângerea poate conține o cerere a instanței care desfășoară procedurile sau a procurorului care desfășoară sau supraveghează ancheta, să ia acțiuni într-un termen specific sau să plătească sumă adecvată de bani, astfel cum se prevede la punctul 12 subsecțiunea 4.” Secțiunea 10 din Legea 2004 modificată se menționează, în măsura în care este cazul: „2a. În cazul în care plângerea se referă la o lungime necorespunzătoare a anchetei, instanța competentă informează Trezorul de Stat – procurorul imediat deasupra procurorului care desfășoară sau supraveghează anchetei – și îl servește cu o copie a plângerii.” Secțiunea 12 din Legea modificată din 2004 prevede, în măsura în care este relevantă: „4. În cazul în care plângerea este justificată, instanța poate, la cererea reclamantului, să ... o sumă de între 2.000 și 20.000 zloti polonezi care urmează să fie plătite de către Trezoreria de Stat sau de către un judecător, în cazul în care procedurile au fost efectuate de către un judecător.” În conformitate cu art. 14 din Actul de 2004 modificat: „O parte poate depune o nouă plângere în ceea ce privește același set de proceduri la douăsprezece luni după ce instanța a hotărât plângerea anterioară sau la șase luni după ce reclamantul a fost retras în custodie în cursul anchetei, sau în cazul în care acestea sunt proceduri de punere în aplicare sau orice altă procedură privind executarea hotărârii unei instanțe.” 22. Secțiunea 2 din Amendamentul din 2009 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile care sunt deja pendente în fața Curții: „1. În termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului act, persoanele care, înainte de această dată, au depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ... depunerea unei încălcări a dreptului la o investigație într-un termen rezonabil, astfel cum este garantat de art. 6 alineatul (1) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale ..., poate, în cazul în care plângerea lor la Curtea a fost depusă în cursul anchetei impugnate și în cazul în care Curtea nu a adoptat o decizie privind admisibilitatea cazului lor, depune o plângere, pe baza dispozițiilor prezentei legi, că durata procedurii a fost necorespunzătoare. O plângere depusă în conformitate cu subsecțiunea 1 indică data la care cererea a fost depusă în fața Curții. Curtea relevantă informează imediat ministrul cu un mandat de afaceri externe cu privire la orice plângeri depuse în temeiul subsecțiunea 1.”