Comunicat la 14 ianuarie 2014 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNSURI nr. 3473/10 și 34745/10 TINARLIO Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: la 12 noiembrie 1999, în cadrul unei ample operațiuni polițienești, dintre care nouăzeci și trei de persoane au fost arestate de către agenți ai Direcției de Securitate din Istanbul, secțiunea crimelor organizate, și ținute în custodie. La 17 și 18 noiembrie 1999, reclamanții au fost eliberați, după ce au fost interogați de poliție, și apoi de procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului. La 11 ianuarie 2000, procurorul Republicii a inițiat o acțiune penală împotriva a 36 de persoane, inclusiv a reclamanților, pentru ajutor și participare la o organizație criminală.
În conformitate cu elementele dosarului, cauza privind o fundație numită Bilim Arașt În același timp, la o dată neidentificată în documente, reclamanții au depus o plângere pentru torturarea polițiștilor responsabili de arestarea lor. La 28 noiembrie 2008, procurorul general al Republicii i-a acuzat pe polițiștii V.M. și A. În actul de punere sub acuzare, procurorul a declarat că, în 2005, din cauza evenimentelor legate de operațiunea din 1999, mai mulți polițiști fuseseră acuzați în cadrul unei proceduri penale în fața instanței de judecată și că, în timpul audierilor, unii reclamanți prezentaseră plângeri împotriva altor polițiști decât cei care fuseseră deja acuzați. Pe de altă parte, el a constatat că, potrivit rapoartelor medicale, nu există dovezi solide că reclamanții au suferit traume fizice externe, dar a remarcat că tortura nu se limita numai la mijloacele fizice și că, în cazuri similare, a fost inițiată o procedură penală împotriva polițiștilor.
Pe baza acestui act de acuzare, o procedură penală a fost pronunțată împotriva a doi ofițeri de poliție în fața tribunalului în care se află tribunalul. Invocând articolele 3 și 13 din convenție, reclamanții se plâng că au fost maltratați în timpul custodiei lor și că nu au dispus de o cale de atac eficientă care le-ar fi permis să obțină identificarea și condamnarea persoanelor responsabile. Ei invocă, de asemenea, articolele 5, 6, 8, 9 și 14 din convenție și susțin că autoritățile interne și-au încălcat drepturile protejate prin aceste articole.
RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Au fost supuși, cu încălcarea articolului 3 din convenție, torturii sau tratamentelor inumane sau degradante în timpul custodiei lor Având în vedere protecția procedurală împotriva torturii și a tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea §131, Hotărârea Labita c. Italia [GC], nr 26772/95, CEDH 2000-IV), ancheta și procedura penală desfășurate în speță de autoritățile interne au îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție Guvernul este rugat să trimită Curții o copie a tuturor documentelor privind ancheta desfășurate la nivel național. Părțile sunt solicitate să formuleze observații și să prezinte documente numai în cadrul întrebărilor adresate.
Communiquée le 14 janvier 2014
Requêtes n o 34733/10 et 34745/10 TINARLIOĞLU et AKSU contre la Turquie introduite le 17 June 2010
1. Les requérants, MM. Turgut Aksu et Adnan Tınarlıoğlu, sont des ressortissants turcs, nés en 1961 et 1966 et résidant à Istanbul. Ils sont représentés devant la Cour par M e Ceyhun Gökdoğan, avocat à Istanbul.
2.Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
3.Le 12 novembre 1999, dans le cadre d’une vaste opération policière quatre-vingt-treize personnes dont les requérants furent arrêtées par des agents de la direction de la sûreté d’Istanbul, section des crimes organisés, et placées en garde à vue.
4.Les 17 et 18 novembre 1999, les requérants furent libérés respectivement, après avoir été interrogés par la police, et puis par le procureur de la République près la Cour de sûreté de l’État.
5.Le 11 janvier 2000, le procureur de la République engagea une action pénale à l’encontre de 36 personnes, dont les requérants, pour aide et participation à une organisation criminelle.
6.D’après les éléments du dossier, l’affaire concernant une fondation dénommée Bilim Araștırma Vakfı (plus communément appelée BAV, la fondation de la recherche scientifique) fut finalement terminée le 28 décembre 2009, par un arrêt de la Cour de cassation qui confirma la décision de la prescription du tribunal de fond.
7.Parallèlement, à une date non identifiée dans les documents, les requérants déposèrent une plainte pour torture contre les policiers responsables de leur garde à vue.
8.Le 28 novembre 2008, le procureur de la République inculpa les policiers V.M. et A.İ. du chef de la torture. Dans l’acte d’accusation, le procureur nota qu’en 2005, en raison des événements liés à l’opération de 1999, plusieurs des policiers avaient été mis en cause dans le cadre d’une procédure pénale devant la cour d’assises d’Istanbul, et que lors des audiences, certains plaignants avaient déposé des plaintes contre autres policiers que ceux qui avaient déjà été inculpés.
9.Par ailleurs, il constata que d’après les rapports médicaux, il n’existait pas des preuves fermes attestant que les requérants avaient été subi des traumas physiques externes. Il nota toutefois que la torture ne se limitait pas aux moyens uniquement physiques, et que, pour les cas similaires, une procédure pénale avait été initiée contre les policiers.
10.Sur le fondement de cet acte d’accusation, une procédure pénale fut diligentée contre deux agents de police devant la cour d’assises d’Istanbul.
11.D’après les documents produits par les requérants, la procédure est toujours pendante devant les juridictions internes. GRIEFS Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, les requérants se plaignent d’avoir subi des mauvais traitements lors de leur garde à vue et de ne pas avoir disposé d’un recours effectif qui leur aurait permis d’obtenir l’identification et la condamnation des responsables. Ils invoquent également les articles 5, 6, 8, 9 et 14 de la Convention. Ils allèguent que les autorités internes ont enfreint leurs droits protégés par ces articles.
1. Les requérants ont-ils été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à la torture ou à des traitements inhumains ou dégradants au cours de leur garde à vue ? 2. Eu égard à la protection procédurale contre la torture et les traitements inhumains ou dégradants (voir §131, de l’arrêt Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, CEDH 2000-IV), l’enquête et la procédure pénale menées en l’espèce par les autorités internes ont-elles satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ? Le Gouvernement est prié de faire parvenir à la Cour copie de tous les documents relatifs à l’enquête menée au niveau national. Les parties sont demandées à formuler des observations et verser des documents uniquement dans le cadre des questions posées.