Comunicat la 17 septembrie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr 34520/10 Halil Hilmi MÜFTÜO Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 12 noiembrie 1999, în cadrul unei ample operațiuni polițienești a nouăzeci și trei de persoane a căror arestare a fost făcută de către agenți ai Direcției pentru Siguranță din Istanbul, secțiunea Crimelor Organizate și reținuți. La 18 noiembrie 1999, reclamantul a fost eliberat, după ce a fost interogat de poliție, apoi de procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului. La 11 ianuarie 2000, procurorul Republicii a inițiat o acțiune penală împotriva a 36 de persoane, inclusiv pe reclamant, pentru ajutor și participare la o organizație criminală.
În conformitate cu elementele dosarului, cauza privind o fundație numită Bilim Arașt În același timp, la o dată neidentificată în documente, reclamantul a depus o plângere pentru torturarea polițiștilor responsabili de arestarea sa. La 28 noiembrie 2008, procurorul districtual i-a acuzat pe polițiștii V.M. și A… În actul de punere sub acuzare, procurorul a declarat că, în 2005, din cauza evenimentelor legate de operațiunea din 1999, mai mulți polițiști fuseseră acuzați în cadrul unei proceduri penale în fața instanței de judecată și că, în timpul audierilor, unii reclamanți prezentaseră plângeri împotriva altor polițiști decât cei care fuseseră deja acuzați. Pe de altă parte, el a constatat că, potrivit rapoartelor medicale, nu există dovezi solide care să ateste că reclamanții au suferit traume fizice externe, dar a remarcat că tortura nu se limita numai la mijloacele fizice și că, în cazuri similare, a fost inițiată o procedură penală împotriva polițiștilor.
Pe baza acestui act de acuzare, o procedură penală a fost pronunțată împotriva a doi ofițeri de poliție în fața instanței de judecată în care se află tribunalul. 11. Invocând articolele 3 și 13 din convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unor abuzuri în timpul custodiei sale și că nu a dispus de o cale de atac eficientă care să-i permită să obțină identificarea și condamnarea persoanelor responsabile. De asemenea, invocă articolele 5, 6, 8, 9 și 14 din Convenție și afirmă că autoritățile interne i-au încălcat drepturile protejate prin aceste articole.
Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, torturii sau tratamentelor inumane sau degradante în timpul custodiei sale, având în vedere protecția procedurală împotriva torturii și tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Hotărârea Labita c. Italia [GC], 26772/95, CEDO 2000-IV), ancheta și procedura penală desfășurate în speță de autoritățile interne au îndeplinit cerințele art. 3 din Convenție. În această privință, Curtea solicită guvernului să îi trimită o copie a tuturor documentelor referitoare la desfășurarea anchetei la nivel național. Părțile sunt invitate să prezinte observații și să prezinte documente numai în cadrul întrebărilor adresate.
Communiquée le 17 septembre 2014
Requête n o 34520/10 Halil Hilmi MÜFTÜOĞLU contre la Turquie introduite le 15 mai 2010
1. Le requérant, M. Halil Hilmi Müftüoğlu, est un ressortissant turc né en 1965 et résidant à Antalya. Il est représenté devant la Cour par M e C. Gökdoğan, avocat à Istanbul.
2.Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.Le 12 novembre 1999, dans le cadre d’une vaste opération policière quatre-vingt-treize personnes dont le requérant furent arrêtées par des agents de la direction de la sûreté d’Istanbul, section des crimes organisés, et placées en garde à vue.
4.Les 18 novembre 1999, le requérant fut libéré, après avoir été interrogé par la police, puis par le procureur de la République près la Cour de sûreté de l’État.
5.Le 11 janvier 2000, le procureur de la République engagea une action pénale à l’encontre de 36 personnes, dont le requérant, pour aide et participation à une organisation criminelle.
6.D’après les éléments du dossier, l’affaire concernant une fondation dénommée Bilim Araștırma Vakfı (plus communément appelée BAV, la fondation de la recherche scientifique) fut finalement terminée le 28 décembre 2009, par un arrêt de la Cour de cassation qui confirma la décision du tribunal de première instance constatant la prescription.
7.Parallèlement, à une date non identifiée dans les documents, le requérant déposa une plainte pour torture contre les policiers responsables de sa garde à vue.
8.Le 28 novembre 2008, le procureur de la République inculpa les policiers V.M. et A.İ. du chef de la torture. Dans l’acte d’accusation, le procureur nota qu’en 2005, en raison des événements liés à l’opération de 1999, plusieurs des policiers avaient été mis en cause dans le cadre d’une procédure pénale devant la cour d’assises d’Istanbul, et que lors des audiences, certains plaignants avaient déposé des plaintes contre autres policiers que ceux qui avaient déjà été inculpés.
9.Par ailleurs, il constata que d’après les rapports médicaux, il n’existait pas des preuves solides attestant que les requérants avaient subi des traumas physiques externes. Il nota toutefois que la torture ne se limitait pas aux moyens uniquement physiques, et que, pour les cas similaires, une procédure pénale avait été initiée contre les policiers.
10.Sur le fondement de cet acte d’accusation, une procédure pénale fut diligentée contre deux agents de police devant la cour d’assises d’Istanbul.
11.D’après les documents produits par le requérants la procédure est toujours pendante devant les juridictions internes. GRIEFS Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir subi des mauvais traitements lors de sa garde à vue et de ne pas avoir disposé d’un recours effectif qui lui aurait permis d’obtenir l’identification et la condamnation des responsables. Il invoque également les articles 5, 6, 8, 9 et 14 de la Convention. Il allègue que les autorités internes ont enfreint ses droits protégés par ces articles.
1. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? 2. Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à la torture ou à des traitements inhumains ou dégradants au cours de sa garde à vue ? 3. Eu égard à la protection procédurale contre la torture et les traitements inhumains ou dégradants (voir le paragraphe 131 de l’arrêt Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, CEDH 2000-IV), l’enquête et la procédure pénale menées en l’espèce par les autorités internes ont-elles satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention. À cet égard, la Cour demande au Gouvernement de lui faire parvenir copie de tous les documents relatifs à l’avancement de l’enquête menée au niveau national.
Les parties sont demandées à formuler des observations et verser des documents uniquement dans le cadre des questions posées.