CtEDO 20.01.2014 Auto

LOISEL c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
20.01.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LOISEL c. FRANCE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 20 ianuarie 2014 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 50104/11 Matei LoisEL împotriva Franței introdusă la 22 iulie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Matei Loisel, este un resortisant francez născut în 1985 și rezident la Mont de Marsan. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 august 2009, reclamantul a fost arestat și pus în arest la 14 august 2009, iar la 14 august 2009, a fost pus sub acuzare de viol asupra unei persoane contactate printr-o rețea de telecomunicații, apoi pus în detenție provizorie prin ordonanță a judecătorului pentru libertăți și detenție din aceeași zi. Reclamantului i s-au comunicat cinci concluzii de e-mail între 24 septembrie 2009 și 5 ianuarie 2011. La 16 decembrie 2010, instanța de trimitere a unei hotărâri de refuz de a lua o decizie suplimentară, pe motiv că persoanele cărora le-a adresat cererea nu au fost martore ale faptelor pentru care a fost pus în discuție și că, în ceea ce privește personalitatea sa, au fost audiate numeroase persoane din jurul său, astfel încât audierile solicitate nu erau de natură să aducă elemente noi utile dosarului. Printr-o ordonanță a magistratului instructor din 17 iunie 2011, confirmată printr-o hotărâre din 27 septembrie 2011, reclamantul a fost pus sub acuzare în fața tribunalului din Landes al șefului de viol agravat. În paralel cu această procedură, reclamantul a fost condamnat la două luni de închisoare pentru furt, falsificare sau falsificare de cecuri și utilizare de cecuri contrafăcute de tribunalul corecțional din Dax, la 27 septembrie 2010. La 24 mai 2011, această hotărâre a fost infirmată de tribunalul de apel din Pau care l-a relaxat pe reclamant. În cadrul procedurii în cauză în prezenta cerere, camera de land de la tribunalul din Pau a respins, la 2 august 2011, o cerere de eliberare a reclamantului și a dispus menținerea sa în detenție provizorie. În acest scop, magistrații s-au bazat mai întâi pe existența mai multor motive plauzibile de a crede în persoana reclamantului în faptele care i-au fost reproșate. În al doilea rând, ei au luat în considerare faptul că a avut cea mai recentă expertiză că comportamentul reclamantului a fost dorit, lucid și deliberat în contextul de căutare a unui partener sexual în scopul de a obține satisfacții impulsive. Ei au reinvitat încă un risc semnificativ de reînnoire de același tip a unui subiect a cărui problematică era alegerea unor parteneri majori. Ei au amintit, de asemenea, că la 4 martie 2009 a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare, ceea ce înseamnă că nu a ținut cont de avertismentele judiciare. În cele din urmă, ei au considerat că un control judiciar sau o arest la domiciliu cu supraveghere electronică nu puteau fi ordonate, deoarece garanțiile de reprezentare nu erau suficiente. Printr-o hotărâre din 6 septembrie 2011, camera de laminare a Tribunalului de apel a declarat inadmisibilă o cerere de eliberare din 17 august 2011, pe motiv că magistratul instructor nu avea competența de a examina o cerere de punere în libertate depusă de un deținuți pus sub acuzare prin ordonanță luată anterior depunerii cererii. Printr-o hotărâre din 8 noiembrie 2011, camera de laminare a Tribunalului de apel din Pau a respins o cerere de eliberare din 19 octombrie 2011. Judiciarii au indicat că a fost vorba despre înscrisuri din dosarul unor elemente serioase și probante care au pus în discuție în mod plauzibil răspunderea reclamantului în comisia pentru faptele de viol pentru care a fost pus în discuție. Ei au precizat că după câteva luni de informare și după negare fermă, el a recunoscut în cele din urmă a avut o relație sexuală cu domnul, minor în momentul faptelor, susținând totuși că această relație sexuală a fost consimțită de tânăr. magistrații au amintit că reclamantul fusese deja condamnat pentru fapte de agresiune sexuală pe 4 martie 2009 și că la numai cinci luni după condamnare, a fost implicat într-un nou caz sexual deosebit de grav. Ei au considerat că dezmințirile virulente și repetate ale faptelor și apoi minimalizarea lor au arătat că reclamantul nu a luat în considerare în mod explicit gravitatea faptelor și că reînnoirea unor fapte similare era de temut la o persoană care avea tendința de a-și nega dorințele homosexuale. Ei au considerat că crima reproșată a tulburat profund ordinea publică locală și că o măsură de eliberare era de natură să reaprindă această tulburare. Ei au concluzionat că detenția provizorie a fost pe deplin mijloc de a evita reînnoirea faptelor și de a menține ordinea publică și că obligațiile privind controlul judiciar sau plasarea sub supraveghere electronică nu au fost susceptibile de a evita realizarea riscurilor. Recurentul declară că este prevăzut cu hotărâri de respingere a cererilor sale de eliberare a eliberării. Din dosar reiese că reclamantul a fost condamnat în primă instanță (judecată din 7 decembrie 2012 care nu a fost furnizată Curții) și că procesul său este în prezent în curs de desfășurare la nivelul cererii de eliberare a eliberării. GRIEF Invocând art. 5 alineatul (3) din convenție, reclamantul denunță durata detenției provizorii. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Durata detenției provizorii a reclamantului a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă